1,510 matches
-
nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie, iată motivul pentru care rugăciunea își găsește cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenței. Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învățat-o de la misticii creștini, începând cu Sfântul Pavel și mergând până la Sfântul Benedict, precum și de la mulțimea apostolilor necunoscuți, care de douăzeci de veacuri au inițiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieții religioase creștine. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreția lui. Cel al
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de excitație generală, o dispoziție emoțional-afectivă exaltată, adesea susținută de o ideie prevalentă. Ea este întâlnită în cursul excitațiilor maniacale, stările de euforie alcoolică, stările delirante onirice, în cursul sindroamelor delirante de tip pasional, în agitația anxioasă, la epileptici. Deliranții mistici au o privire inspirată și adoptă atitudini extatice. La paranoici observăm o atitudine de superioritate, distanță față de cei din jur, orgoliu exagerat, rezervă, precauție. b) Hipomimia este expresia mimică săracă sau negativă întâlnită în cursul stărilor de inhibiție stuporoasă, sindromul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Augustin), sociale (T. Morus, R. Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme de religii și noi idoli. Ei atacă dogmele teologice în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Bacon, T. Campanella), politice (l. Kant) sau economice (K. Marx) etc. b) Reformatorii mistici se plasează într-un registru paralel celui în care acționează reformatorii sociali. Trebuie însă precizat, de la început, că nu toți misticii trebuie asimilați personalităților paranoice. Paranoicii mistici sunt persoane cu un delir sistematizat cu temă mistico-religioasă. Acești bolnavi sunt înclinați către mesianism și urmăresc să introducă și să impună noi forme de religii și noi idoli. Ei atacă dogmele teologice în vigoare caută ca să le submineze pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sectă, care să se transforme în convingere, dominând gândirea și comportamentul lor. Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Ei reprezintă acea categorie de bolnavi psihici care admit „adevăruri revelate”, „intuiții irecuzabile”, „certitudini supranaturale” etc. Din punct de vedere clinico-psihiatric se notează următoarele forme: idealiștii îndrăgostiți, marii mistici, care de fapt nu interesează sfera psihopatologiei, ci numai bolnavii „deliranți mistici” diferiți de primii, inventatorii, reformatorii religioși de tipul „deliranților profetici” sau „mesianici”, care reușesc ca să inducă, prin sugestie colectivă, un delir în masă. Psihozele endogene atipice Acest grup de tulburări psihice a fost izolat de K. Kleist și K. Leonhard
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tânărului Wittgenstein, Bertrand Russell, trebuie să fi fost contrariați însă de formulări din partea finală a lucrării, de exemplu, de propoziția 6.45: „Contemplarea lumii, sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul.“ Cel puțin Russell, pentru care Wittgenstein era un logician de geniu despre care a crezut că împărtășește orientarea generală a gândirii sale, nu și-a ascuns nedumeririle și rezervele pe care le-a avut citind manuscrisul și discutându-l apoi
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sunt, cu toate acestea, gândite de el ca existând și constituie subiectul misticismului său. Totalitatea care rezultă din ierarhia noastră nu va fi doar logic de neexprimat, ci o ficțiune, nimic altceva decât o iluzie, și astfel presupusa sferă a misticului va fi abolită“, scria Russell.4 O asemenea apreciere, chiar dacă lasă neatinsă o mare parte a conținutului cărții, o afectează totuși pe aceea căreia Wittgenstein îi atribuia cea mai mare însemnătate. Mai târziu, un alt filozof, cu o netă orientare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fi spus.“ 5.473 „Logica trebuie să-și poarte singură de grijă.“ 5.6 „Limitele limbajului meu semnifică limitele lumii mele.“ 5.632 „Subiectul nu aparține lumii, ci este o limită a lumii.“ 6.44 „Nu cum este lumea reprezintă misticul, ci faptul că ea există.“ 7 „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ În sfârșit, ambiția autorului pare să fi fost aceea de a produce o operă cu cheie, o lucrare care să exprime prin chiar modul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Monk, autorul celei mai cuprinzătoare biografii a lui Wittgenstein, scria despre Tractatus, într-o lucrare recentă: „Este în mod sigur una din cele mai enigmatice mostre de filozofie care a fost publicată vreodată: prea mistică pentru logicieni, prea tehnică pentru mistici, prea poetică pentru filozofi și prea filozofică pentru poețiă“12 2. Care este obiectivul central al lucrării? Tractatus-ul conține considerații logico lingvistice, ontologice și etice. Un punct de plecare în încercarea de a obține clarificări asupra relației dintre aceste componente
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
spus“, și anume considerând doar forma logică, adică făcând cu totul abstracție de ceea ce comunică o propoziție sau alta. Din această perspectivă vor putea fi citite bine considerațiile din ultima parte a Tractatus ului despre ceea ce este „mai înalt“, despre mistic, despre valori, ca și sentința finală: „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 127 Însemnătatea pe care o avea pentru autorul Tractatus-ului precizarea a ceea ce este o propoziție poate fi exprimată și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
faptelor (vezi l.l). Numai despre fapte, și nu despre lume ca întreg, putem să ne facem „imagini“, putem spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
spune ceva. Lumea ca întreg poate să fie însă obiectul unor trăiri. Asemenea trăiri, asemenea experiențe subiective, sunt ceea ce Wittgenstein numește misticul. „Contemplarea lumii sub specie aeterni este contemplarea ei drept întreg - un întreg limitat. Sentimentul lumii ca întreg este misticul“ (6.45). Cel care trăiește acest sentiment va înceta să se întrebe care este sensul vieții și al lumii, să caute răspunsul la această întrebare prin teorii. Asemenea acelor eroi ai lui Tolstoi care l-au fascinat pe Wittgenstein, el
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
se vede în dispariția acestei probleme. (Nu este, oare, acesta motivul pentru care oamenii cărora TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 169 sensul vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?) (6.521) Misticul, ceea ce este inexprimabil, se arată prin viața unor oameni excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vieții le-a devenit clar după îndelungi îndoieli nu pot spune în ce constă acest sens?) (6.521) Misticul, ceea ce este inexprimabil, se arată prin viața unor oameni excepționali, a acelora care trăiesc dincolo de frică și speranță.69 Tot așa, misticul se arată în marea artă. Paul Engelmann, persoana căreia Wittgenstein i-a vorbit cel mai mult despre acea lume a gândurilor din care a luat naștere Tractatus-ul, istorisește lucruri semnificative în această privință. Wittgenstein sublinia, bunăoară, că propozițiile unei poezii
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
căutată însă în ceea ce „se arată“ în ele, nu în ceea ce „spun“ ele. Nici observația de la 6.54 că cel care îl înțelege pe autor va recunoaște propozițiile despre logica limbajului și a lumii, despre ceea ce este mai înalt, despre mistic drept nonsensuri nu este depreciativă. Sunt nonsensuri care clarifică prin ceea ce se arată în ele, dar nu se poate spune. Ceea ce „se arată“ prin ele sunt însușirile formale ale limbajului nostru și, prin urmare, ale lumii noastre. 7. Reforma filozofiei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Russell, Tractatus-ul este prezentat drept o contribuție la analiza propozițiilor care descriu fapte, a naturii propozițiilor logicii și a inferenței. Russell identifica, de fapt, în studiul lui Wittgenstein ceea ce răspundea propriilor sale preocupări. Teoria cunoașterii, principiile cunoașterii fizice, etica și misticul erau, după Russell, tot atâtea teme care sunt tratate succesiv în lucrare.15 Lui nu-i era clar că referirile autorului Tractatus-ului la asemenea teme nu reprezintă decât evidențierea unor implicații ale distincției centrale a cărții, distincția dintre „ceea ce se
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
să acepte Russell afirmația că despre etică și valori „nu se poate spune nimic“. Observația lui a fost că, în această privință, autorul Tractatus-ului s-ar contrazice. „Întregul subiect al eticii, de exemplu, este plasat de domnul Wittgenstein în regiunea misticului, a inexprimabilului. Cu toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul poate fi arătat, chiar dacă nu poate fi spus. S-ar putea ca această apărare să fie adecvată, dar în
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
privință, autorul Tractatus-ului s-ar contrazice. „Întregul subiect al eticii, de exemplu, este plasat de domnul Wittgenstein în regiunea misticului, a inexprimabilului. Cu toate acestea, el este capabil să și comunice opiniile etice. Apărarea lui va fi că ceea ce numește misticul poate fi arătat, chiar dacă nu poate fi spus. S-ar putea ca această apărare să fie adecvată, dar în ceea ce mă privește mărturisesc că mă lasă cu un anumit sentiment de disconfort intelectual.“23 Este evident că Russell nu a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de evenimente care Îl agresează fără nici un răgaz, el Încearcă să plonjeze Într-o lume a fantasmelor. Nu mai are decât o dorință: „să ard totul În jurul meu și să măresc spațiile mistice”. Lecturile Îi sunt, aproape exclusiv, din marii mistici germani, iar fantasmele se hrănesc din recitirea cețoaselor saga nordice. Își recunoaște În ele o biografie alternativă, un pisc al aspirației. Fascinația modelului germanic e, după cum singur o mărturisește, extrem de veche. Ea poate fi foarte ușor psihanalizată: e imaginea-șoc a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lume dominată de prozaismul celor care se zbat să supraviețuiască! Funestele certitudini sunt confirmate. Perfect și inutil manual al sinucigașului, freudianul Doliu și melancolie Îi furnizează liniștea metafizică a celui care se știe protejat de autoritatea imprescriptibilă a Cuvântului. Nimic mistic, totuși, În liniștitul ei drum spre moarte. Imaginile captate de jurnal se succed Într-o agitată monotonie, variante din ce În ce mai negre ale dorinței stereotipe de a se sinucide. Capodopera sa poetică, volumul Ariel, e scris Într-o singură lună, În toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
construcție o și erodează interior, o distruge. Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este, neîndoios, dimensiunea temporalității. Ancorarea În absolut
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și erodează interior, o distruge. Altfel spus, principiul Însuși al scrierii jurnalului este autodistrucția 43. Dar disoluția jurnalului Înseamnă și disoluția eului. Nemaiavând un spațiu de manifestare, acesta dispare, constrâns la o nesfârșită tortură interioară. Din această cauză, misticii, marii mistici nu au scris jurnale intime: dezagregarea eului nu Îngăduie ordonarea În jurul tiraniei temporale. În cel mai bun caz (Ignațiu de Loyola, de pildă), ei scriu jurnale spirituale. Una din componentele eului este, neîndoios, dimensiunea temporalității. Ancorarea În absolut duce la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu Nicolae Titulescu, Virgil Madgearu, Lucian Blaga, Ion Pillat, Dinu Pillat, V. Voiculescu, Vladimir Ghika ș.a. Versurile debutantului N. anunță un poet religios autentic - în sensul sincerității devoțiunii -, devansând poezia ortodoxistă a „Gândirii”. „Deniile” lui sunt laude și adorații de mistic medieval, străin de spiritul religios dilematic al modernilor, în această privință distanțându-se și de poezia lui Tudor Arghezi. Febra ascensională și purificatoare, preeminența spiritului și impactul său alchimic asupra materiei îi marchează lirismul. Poemele ulterioare se nutresc din aceeași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
consacrată. Prin «gimnastică», papa Francisc nu se referă la altceva decât la asceză, adică la lupta spirituală. Iarăși, povețele papei Francisc ne ajută să corectăm în sens evanghelic însăși tradiția noastră ascetică, care nu trebuie să cadă pradă fascinației unei mistici destrupate și elitare, ci trebuie să se fortifice în creuzetul unei întrupări asumate pe plan existențial și moral. «Realitatea depășește ideea. Acest principiu are de-a face cu întruparea Cuvântului și cu punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]