1,977 matches
-
cu problema morții, exacerbata de puternicele episoade de insomnie. Că și pustnicii sau călugării, care își consacră multe din orele de somn rugăciunilor și meditației, Cioran trăiește nopți fertile în obsesii, majoritatea legate de moarte, cu componentă ei, moartea voluntară. Mistuit de problemele grave ale existenței, este incapabil să realizeze ceva în mod practic. Dacă părinții nu i-ar fi "finanțat insomniile", sinuciderea ar fi fost singura soluție pentru Cioran. Insomnia devine "catastrofă vieții mele"; moartea devine prezenta și când mănâncă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atâtea altele?"17 În cazul lui Cioran, vorbim despre o iubire neîmpărtășita, aceea căreia îi adresează imprecații nenumărate și pe care o face responsabilă de nefericirea lui, cea pentru "Demiurgul cel rău". Pe acesta, Cioran îl provoacă sfidător sau se mistuie în confesiuni demne de sfinții biblici, dar este o iubire la care nu primește răspuns. Suferințele lui sunt ale unui Iov modern, pe care Dumnezeu l-a lăsat în părăsire. Cioran nu se lasă "sedus de baia de imbecilitate", ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
a părut că aud tânguitul bandoneonului lui Troilo: Când tristețea și tumultul din Buenos Aires/ Mă fac să mă simt și mai singur, / caut pe inserat o mahala / de unde mă uit înapoi, prin tărâmul asta de juma de secol / crescut și mistuit de iubiri și necaz, / la copilul care eram odată"176. SCRISUL, TERAPIE LA SÁBATO ȘI CIORAN "Sunt sigur ca, daca nu as fi înnegrit hârtia, m-aș fi omorât de mult." (Cioran, Ispita de a exista) "N-am scris pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
necesitate imperioasa. Nu m-am considerat niciodată un scriitor profesionist, din aceia care publică o carte pe an, mărturisește Sábato. Dimpotrivă, de multe ori, seara ardeam ce scriam ziua. Astfel, povești, eseuri, piese de teatru, le-am văzut cum erau mistuite de foc, căruia îi destinasem și Despre eroi și morminte; atât de multe îndoieli aveam."1 Hotărâți, o dată cu încheierea ultimei pagini, ca aceea să fie și ultima, dezicându-se mereu de propriul cuvânt, Cioran și Sábato au scris că să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spintualis. În capitolul E tot fîlozofie... lecția de gnoseologie, pe care Ștefan i-o oferă răbdător Elei, sfârșește într-o pasională îmbrățișare. Aerul și al treilea element al său, mișcarea, creează, filtrate prin conștiința auctorială, un flux al memoriei care mistuie gândul aceluiași Fred, el transferând ceva din propria-i mobilitate unui personaj inerțial, precum Valeria: "Aș vrea să spun ceva, dar gândurile s-au depărtat de mine că trebuie să le trag înapoi ca pe niște balonașe captive, cărora, dându
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
după definitivarea romanului Ultima noapte... autorul a fost grav bolnav, aproximativ trei luni de zile. La fel s-a întâmplat și după ce Patul lui Procust a intrat în tipografie. Nu e nici o urmă de îndoială: pe Camil Petrescu, creația îl mistuia ca o flacără. Ideea "sacrificului" este explicită și implicită. II.3. Câmpul arhetipal "Don Quijote" Dacă, în contextul câmpului mitic al Meșterului Manole, mitemul, ca unitate minimă de formă și conținut, și-a demonstrat fiabilitatea, acesta e dificil de admis în
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
se cunosc și că nu resimte nici un sentiment profund pentru ea. Orgoliul și profunzimea trăirilor mențin personajul masculin în defensiva depărtării, decantând compătimitor tentativele celor care se apropie de femeia pe care o percepe ca pe o flacără ce ar mistui orice aflat în imediată apropiere: "Sincer compătimeam și disprețuiam pe bărbații care s-ar aventura inconștienți în intimitatea acestei femei, ca pe niște gafeuri care într-o casă mare nu și-ar da seama unde sunt și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vicisitudinilor vieții, Antusa s-a dovedit o adevărată mamă creștină. Despre greutățile prin care a trecut, ea însăși spune fiului: Graiul nu-i în stare să zugrăvească furtuna și viforul suferite de o fată tânără, abia ieșită din casa părintească, mistuită de treburile gospodăriei, aruncată dintr-o dată într-o durere atât de mare și silită să facă față unor griji mai presus de vârsta și de firea ei.<footnote În vol. Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur. In: Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
făcută de mine din franceză (arăbetele n-a vrut s-o facă pe textul sfânt, nu se atinge de el în prezența unui necredincios): "În Foc îi vom arde pe cei care Ne ponegresc semnele. Iar pe măsură ce focul i-a mistuit pielea, Noi alta îi vom da, astfel încât să-i facem să simtă pe deplin gustul pedepsei"108. Împelițate trebuie să fie colaboratoarele... Nici gând, sunt persoane care se plictisesc, în Occident și-ar găsi ocupații diverse (o slujbă în plus
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
era focul Gheenei, apt să-l conducă la inversiunea malignă; din care punct urma să se declanșeze inversiunea benignă, nu înainte însă de arderea pe rug a păcătosului. Ceea ce se și întâmplă în toamna anului 1440: pe cale de a fi mistuit de flăcări, căpcăunul imploră mila semenilor și îndurarea lui Dumnezeu. Versiunea românească este un model de traducere, apt să probeze nu doar măiestria romancierului Tournier, ci și extraordinara vocație epică a limbii române. Moartea divinului marchiz Romanul Macii bătrâneții. Sade
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ich stamme/ ungesaettigt gleich der Flamme/ gluhe und verzehr ich mich/ Licht wird alles, was ich fasse/ Kohle alles was ich lasse/ Flamme bin ich sicherlich” . Da sunt flacără, știu bine/ ard În ea și ea În mine/ și mă mistui tot arzînd/ e lumină tot ce ating/ și e scrum ce las cînd sting/ Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. da sunt flacără,oricînd”. „Nemuritor și rece” mai poate Însemna În traducerea noastră și sentimentul de adînc dispreț nietzschean al Luceafărului
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
lumina", imaginația poetică naște, mai întâi, un bestiar infernal terifiant: "vipera cârnă, cu nasul în vânt,/ (ce) lunecă pe falia arcuită de galben nisip/ (ce) limba-și flutură-n aer și tinerii solzi/ ai marelui șarpe/ dansează/ în jurul undelor albe,/ mistuie în sine cruda lumină de vară" (Vipera cârnă), apoi "un șarpe vrăjit (ce) flutura eșarfă în vânt" (Răsuflarea femeii), cârtița neagră care "strivește în galerii scurgerea nopții" (În adâncimea de praguri), "Flămânzi până la moarte, vulturii cenușii/(care) în negre cămăși
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fără prejudecăți de operă lui.49 El a subliniat exemplaritatea modelului sau etic în opoziție cu lamentările consolatoare ale crepuscularilor, a readus în atenția publicului tonul lui, pe alocuri tăios și vibrant, accentuând curajul eului poetic ce avea puterea să mistuie hic et nunc convențiile de orice tip. Impulsiv și vulcanic, Thovez s-a referit în același timp la condiția fizică precară a poetului, prin această atitudine prea puțin reverențioasa pregătind calea spre numeroasele scrieri ale apologeților ce au urmat. Probabil
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
împietrirea inspirației. Întreruperea comunicării dintre natură și eu poetic constituie o altă cauză a imposibilității de a turna realitatea în cuvânt, reprezentată prin imaginea liniștită a apei statute, metaforă a interiorității: Apă închisă, somn al mlaștinilor / Care în ochiuri largi mistui otrăvuri / Când albă, cănd verde în fulgerări, / ești asemenea inimii mele. Plopul și stejarul fac cenușiu malul / frunzele și ghindele tac înăuntru / și fiecare are cercuri cu un singur centru / tăiate de austrul ce negru vuiește. (Apăstătută) 307 Apă ca
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
interioritate, un obstacol care filtrează elementele din afara ce ating doar suprafața apei (a interiorității), lăsând urme ușoare, efemere. De aici nereușită procesului de creație (firește, în viziunea descrisă de versurile acestei arte poetice) și tonurile întunecate din final: vuietul negru, mistui otrăvuri, cenușiu malul. Vuietul vântului, metaforă a cuvântului în numeroase versuri ale sicilianului, nu aduce bogăția de glasuri și chipuri din trecut (la rândul lor inspiratoare de poezie), dimpotrivă, pare prevestitor de rău. În Apăstătută diminuarea puterii de a crea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
moment tragic. În versurile primului îndepărtarea de copilărie declanșează agonia interioară ce preceda momentul stingerii: copilărie neavuta / de tine inima rănită, seaca / e tulburata (Convalescenta). Încă din tinerețe Leopardi simțea, cu teamă, îmbătrânirea: Zadar sunt tânăr; tinerețea-mi piere, / se mistuie că bătrânețea care, / deși departe încă, mă-spăimântă. / Și prea puțin se osebesc de dansa / anii mei tineri. Ne-am născut durerii (Visul, vv. 51-55). Copilul cărunt, poezie scrisă de Quasimodo în tinerețe și dedicată lui Giorgio La Pira arată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Într-un secol care nu mai era al meu" (Un cal tânăr)78. Completând această idee, a unei solidarități etice cu Generația, același Gheorghe Grigurcu, readuce în prim-planul discuției tematica identică, aflată sub raportul unei "exteriorități, care se înfățișează mistuită de-o chemare orientată spre interior a subiectului liric, acesta reflectând structura adâncurilor ontologice"79. Firește, criza identitară, care se regăsește în poezia Anei Blandiana și care o face solidară Generației sale, se naște dintr-un fond tragic al existenței
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cele de sub cuvintele-titlu băile, igiena individuală, ~ satului, laptele, legumele, mierea, soarele, teme ale articolelor din periodice sau/și ale conferințelor radio), este însuflețit de narațiuni sfătoase ori pledoarii cu adresă socială. Iată câteva exemple: "Bucatele, odată vârâte în noi, se mistuie și se prefac în căldură mocnită, așa cum ard lemnele într-o sobă, ca să încălzească odaia. Nu e o minciună dacă am zice că noi purtăm soba înăuntru nostru. Dar hrana nu slujește numai la încălzirea noastră, ci și la putere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bogățiile solului și ale subsolului, ca și posibilitățile naturale de transport se constituiau în garanții pentru orice întreprinzător, implicit în șansa propășirii generale. Viziunea sa, optimistă, contrasta însă cu realitățile constatate în același perimetru, unde, în loc să sporească, spațiile împădurite "se mistuiesc printr-un catahrisis (abuz n.ns.) vrednic de tânguire". Mulțimea fierăstraielor concentrată în zonă, exportul necumpătat și "relele obiceiuri" ale despăduririlor în profitul extinderii imașurilor pentru hrana vitelor, adeseori prin incendierea unor mari suprafețe de păduri (exemplificând cu acelea de lângă
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
cea mai tristă stare. Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analoghie aflătoarele ferestei, toată valea cea mare a Bistriței cu a<le> ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne și provizioanele copacilor câștigate prin învechime se mistuiesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire. Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dezvinovăți. Cu înmulțirea înpoporării pe fieșcare an și cu sporirea vitelor, mai ales a
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
iar două săptămîni mai tîrziu, pe cînd se afla la plajă cu mama și sora lui, un telefon scurt i-a informat că tatăl tocmai își trăsese un glonte în cap. Vreme de cincisprezece ani, David va fi un insomniac, mistuit de culpabilitate și rușine, cu plete pînă la talie, imun la orice ajutor psihologic. Dar la 19 ani începe să scrie. Timp de zece ani, tatonează, rescrie, șterge, pînă la acea nebunească traversare a Pacificului, din California în Hawaii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tarot, cele câteva măști ale zeiței (femeii iubite), mirajul și cavalerul puternic... tot zeități și tristeți, Melanholia cu Daimonul care veghează creația Însăși, sunt tot atâtea motive pentru care autorul acestei cărți unice să ardă pe rugul primordial, să-și mistuiască patima de cavaler rătăcitor prin focul creației. Lucrarea, ca un remember al Epocii Luminilor, un soi de dans al lebedei pe luciul părelnic de apă așa mi se arată cartea cu poemele Îngemănate peste pasta vopselurilor carte pe care Theodor
Theodor Răpan, DANSUL INOROGULUI (Elogiul Melanholiei). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Melania Cuc () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1539]
-
vânt blestemată, a fost luat de iele prin văzduh și cum s-a prăbușit mort în curțile lui Neagu. Boierul se hotărăște să se întoarcă pe moșia părintească, numai pentru a descoperi că întregul conac arde. Văzându-și întregul avut mistuit de foc, eroul își îndreaptă șargul spre moșia iubitei moarte, însă, pe drum, dă peste moara despre care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră curajos în perimetrul damnat. Episoadele subsecvente constituie adevăratul nucleu de teroare, cu accente
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
contemporane. Dimpotrivă, aș spune chiar că această cultură europeană a noastră, în însăși dialogica sa, nu ar putea și nu ar trebui să eludeze contradicția și conflictul. Ea poartă în sine angoasa și zbuciumul, nu numai în calitate de tare care o mistuie, ci și în calitate de virtuți menite să favorizeze conștientizarea și elucidarea. Ea nu ar putea renunța la ele fără să se prăbușească. Însă ea nu poate nici să nu ia în seamă mesajul tihnei și al izbăvirii. Ea le poate atrage
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
desemnat averescanul Ioan Grigoriu (mai 1926-martie 1928), alegerile comunale fiind programate pentru ziua de 6 iunie 1926. La numai patru zile de la preluarea mandatului de primar, Ioan Grigoriu a fost nevoit să facă față celui mai devastator incendiu ce a mistuit până atunci orașul Bacău. Evenimentul a avut loc în ziua de 16 mai 1926. Datele din ancheta realizată de Inspectoratul Pompierilor Militari, indică faptul că „focul a luat naștere ziua, în jurul orei 12, la un depozit de cherestea situat în
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]