2,504 matches
-
Magna Mater, potrivit căruia existența ar fi o curgere fantastică și mirifică de bogății. Ele dau impresia de corn al abundenței supravegheat de ființe divine și binevoitoare. Multe colinde și basme sunt consonante cu această viziune paradisiacă. Citim în colinde mitologice cu fond precreștin: Sub cearcănul lunii ei, Vița-i verde iedera! Trec pluguri negre cu boi, Ciopoare dalbe de oi, Vița-i verde iedera! Sau: Ia sculați, sculați, Voi boieri bogați, De mi vă uitați, Pe-o gură de vale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
interferează, uneori chiar se opun în aparență (nuntă/moarte, vară/iarnă, lumea „de aici”/lumea „de dincolo”, Eros/Thanatos), pentru a se ajusta în planurile „de adîncime”. În multe asemenea cazuri diversitatea în problematica Mioriței (am în vedere: folcloristică, etnografică, mitologică, literară, estetico-filosofică) a scos la iveală aspecte noi și interesante, care intră în zestrea comună. Așa privind lucrurile, Ion Filipciuc are dreptate cînd regretă suspendarea, în timp, a direcției mitologice inițiată de Al. Odobescu și de Sperantia. Au avut spor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cazuri diversitatea în problematica Mioriței (am în vedere: folcloristică, etnografică, mitologică, literară, estetico-filosofică) a scos la iveală aspecte noi și interesante, care intră în zestrea comună. Așa privind lucrurile, Ion Filipciuc are dreptate cînd regretă suspendarea, în timp, a direcției mitologice inițiată de Al. Odobescu și de Sperantia. Au avut spor, deocamdată, alte orientări, cea folcloristico-dialectală a lui Ovid Densusianu, pentru că valorifica realități de interes mai presant în vreme, păstoritul carpatic, înzestrarea poetică a grupurilor de profesioniști, fenomenele poetice în graiurile
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a ontologiei. Tema a fost abordată în acești termeni de Ștefania Mincu, într-o lucrare comentată de mine tot la această rubrică. Am impresia că Ion Filipciuc are tendința de a depăși faza comparatismului strict folcloric, tip Caraman, în favoarea comparatismului mitologic. Prevăd că se va întîlni cu marile mitologii ale morții, din cele mai vechi timpuri și atunci se va putea spune cu mai multă convingere ce este autohton și, totodată, universal, în „cea mai frumoasă poemă păstorească din lume”. 2
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acești bărbați, atitudini adoptate de subiecții feminini. Tendințele despre care vorbim nu sînt deci în mod evident "un fapt al naturii", ci sînt reproduse, în parte, în lucrările despre reprezentările grupului sau ale genului sexual. 18. Modelul androginiei De origine mitologică, această ființă, anterioară apariției principiului feminin sau masculin, după Platon (Banchetul), capătă, pe parcursul trecerii spre modernitate, conotații monstruoase, transgresive, negative, stigmatizante, asociate cu conduitele homosexuale sau cu hermafrodiții. La modul mai general, studierea acestei figuri dă naștere unor linii de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
doamne) tocmai și-a încununat dezmățurile printr-un incident scandalos. Se crezuse până atunci că nu le putea depăși nimic, dar unde te poți opri odată pornit pe această pantă? Să ni se permită să povestim această anecdotă în stil mitologic; în limbajul obișnuit, ar trebui să renunțăm la a o face. Cultul zeiței din Paphos, după cum se știe, se află la mare cinste în București; eroina noastră le depășește în fervoare pe toate tovarășele sale, și devoțiunea sa merge până la
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de broaște, puși la curent, n-ar fi intervenit în favoarea lor. * * * Dâmbovița, am spus-o deja, e un râu care traversează Bucureștiul în toată lungimea sa. În pofida murdăriei apelor sale, poate din cauza opacității acestora, o mulțime de naiade în costum mitologic își încredințează farmecele în timpul verii valurilor rapide, dar noroioase ale Dâmboviței; nu se îngrijorează decât prea puțin de privirile indiscrete; această lipsă de rușine, în plin soare, se poate compara cu inocența primitivă a nimfelor Polineziei. Un medic francez, mare
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
În același fel, cât privește bibliografia consultată, am urmărit un conținut informațional cât mai vast, sondând în vederea schițării unei imagini cât mai obiective a fenomenelor avute în discuție atât domeniile artistice, cât și cele extra-artistice, precum cel religios, filosofic, istoric, mitologic, psihologic, sociologic sau economic 7. Astfel concepută și structurată, cercetarea noastră nu s-a dorit a fi o reflecție rigidă a unei viziuni strict religioase sau dogmatice, cum poate ar fi fost de așteptat în cazul unei teme ce are
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
tipice ale șirului de strămoși. Ele sunt oarecum reziduurile psihice ale nenumăratelor trăiri de același tip. Ele descriu milioane de experiențe individuale în medie și astfel oferă o imagine a vieții psihice, descompusă și proiectată în multiple figuri ale pandemoniului mitologic"88. În conformitate cu însemnătatea care i se acordă în domeniul psihanalizei, arhetipul face referire la o serie de imagini arhaice, care persistă în conștiința întregii umanități, încă din cele mai vechi timpuri. El poate fi înțeles deci, ca o expresie a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
componente esențiale ale complexului proces de interacțiune dintre artă și sacralitate. Remarcând această legătură organică, miturile se constituie asemenea unor imagini primordiale, ce prezintă vădite similarități cu structurile imagistice ale arhetipului, care, așa cum semnala Jung, "este în primul rând figură mitologică"92. Înțeles ca o "narațiune tradițională complexă"93 și fabuloasă, în care sunt descrise originile universului, ale lumii și fenomenelor sale, surprinzând credințe și personaje fantastice (zei, eroi etc), mitul este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de a despărți lumina de întuneric, cerul de pământ sau uscatul de ape, acest moment marcând începutul timpului perceptibil simțurilor omului 102. Din acest punct de vedere, haosul se afirmă ca elementul fundamental al începutului oricărei cosmogonii, dominând sub aspect mitologic starea de existență inițială a lumii înainte de creație, și nu neantul sau starea de inexistență. În acest sens, unul dintre cele mai semnificative exemple ale creației este cel al logosului creator 103, regăsit plenar în numeroase mitologii, precum cea persană
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
cultura creștină. Ca o potențială legătură între acestea, în sens mistic, pronunția logosului creator de către divinitate echivalează cu transformarea acestuia în porunca pentru particulele inerte ale haosului, de a se transforma în ordinea existenței universale. Ca și în alte sisteme mitologice, în cultura iudeo-creștină, acest tip cosmogonic ocupă un loc esențial, el stând la baza creării întregii existențe, a cărei desăvârșire apare descrisă în paginile Vechiului Testament, Cartea Facerea. Încă din primele rânduri ale acesteia, apar informații importante legate de starea
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
chiar, ale unor eroi ai istoriei și mitologiei diferitelor civilizații ale lumii. De altfel, trebuie să recunoaștem că, pentru societatea modernă, veridicitatea anumitor fapte istorice ar fi pusă, poate, sub semnul derizoriului, dacă nu ar exista și o anumită protecție mitologică. Mitul, susținut de credință, creează peste vreme o aură protectoare, care traduce în limbajul contemporan al oricărei generații semnificația și importanța unor modele exemplare ale trecutului. În spațiul artelor vizuale, imaginea sfântului Gheorghe omorând balaurul, redată magistral în iconografie, devine
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dispoziție în realizarea scopului său și în imprimarea sensurilor pe care le urmărește. Înțelegerea sensurilor creației artistice nu se rezumă însă la identificarea elementelor și momentelor ce o constituie, imaginea acesteia fiind completată și de o serie de conotații filosofice, mitologice și chiar religioase pe care le comportă totodată. Referitor la aspectele spirituale ale actului creator, Nichifor Crainic punea accentul pe două dintre etapele fundamentale ale acestuia, ale căror semnificații depășesc limitarea planului fizic, căutând nemărginirea celui spiritual 168. Primul dintre
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
dincolo de marginile cunoscute ale lumii, refăcând ritualul ciclic de reîntoarcere la originea sa divină. De aceea, sinceritatea actului creator poate fi asemănată cu un fenomen de exaltare religioasă, această constatare putând deveni un criteriu al operei de artă originale. Perspectiva mitologică asupra creației vizează un act esențial de organizare, ce marchează sfârșitul haosului primordial, a cărui imagine bine conturată poate fi regăsită încă din cele mai vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
lui. Prin opoziția față de haos, orice creație reprezintă un cosmos desăvârșit, un univers în sine, lumea apărând prin aceasta ca un ansamblu de mistere microși macrocosmice, un amestec de haos și ordine, de creat și necreat. În spiritul acestei abordări mitologice a fost remarcat și faptul că orice realizare umană repetă simbolic momentul cosmogonic primordial, creația constituind din această privință un act spiritual fundamental, emanat din atributele divinității. În conformitate cu doctrina filosofică a creaționismului, care susținea că Dumnezeu este unicul creator al
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
mai vrut să știe de Dumnezeu"433, emancipându-se față de dogmele și tradițiile Bisericii. În planul creației artistice, urmarea firească a unei asemenea ideologii a constat în renunțarea la majoritatea temelor de inspirație biblică, artiștii orientându-se spre reprezentarea temelor mitologice, istorice, a peisajelor, a scenelor de gen, a naturilor moarte sau a portretelor. Cu toate acestea, François Bœspflug remarcă, totodată, o înmulțire stereotipică a anumitor motive, în care imaginea lui Dumnezeu apare mai mult ca element decorativ, o extincție a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Științifică și Enciclopedică, București, 1978, p. 19. 103 René Guénon, Simboluri ale științei sacre, Editura Humanitas, București, 2008, p.19. 104 Cf. V. Kernbach, Dicționar ..., p. 123, forța divină a Logosului creator este surprinsă și în celebra culegere de texte mitologice și religioase persane Avesta, în care zeul creator, Ahura Mazda, rostește primul cuvânt prin care lumea este adusă la ființă. 105 Cf. George Hart, Dicționarul zeilor și zeițelor Egiptului antic, Editura Artemis, București, 2004, p. 122, în mitologia egipteană, sistemul
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Couperus (1863-1923) a crescut într-o familie numeroasă, de administratori coloniali. Tatăl său era sever și pretențios, și copilul era făcut să-l dezamăgească. Familia a petrecut cîțiva ani în Indii. Multele sale lucrări includ romane psihologice, basme simbolice, romane mitologice, romane istorice, deseori plasate într-o societate decadentă, nuvele, însemnări de călătorie și jurnalistică. Tema sa recurentă este pregnanța destinului în viața umană. Destinul, pentru Couperus, este o forță în esență obscură, aproape personificată, impregnată de vinovăție. Opoziția dintre nord
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o droaie de copii care farmecă albinele cu zgomotul tingirilor și cleștilor, nicidecum cu sunete de „flaute și tamburine“. De ce, atât de legat de natură, Piero nu i se aservise ? De ce, perpetuu nemulțumit, n-ar fi putut să urmeze motivele mitologice și rigoarea clasică decât atât cât i-ar fi slujit să se exprime pe sine ?... Executa, în răgazul dintre proiectele mari, portretele unor oameni de seamă, cum făcuse și în timpul petrecut la Roma ca ucenic la pictarea scenelor din capela
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Sărbători și spectacole poate himerice și eterogene. Caricatură, frenezie... — Caraghioase sperietori medievale ? Mai curând o provocare. Parodia cadavrului dogmei. Grotesc popular, măștile, bucuria reîncarnării, „negarea iden tității și conformității tâmpe cu tine însuți“. Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puternice. Nevoia de-a submina, folosind orice prilej, tot ceea ce domina prin oficializare și leneșă consimțire, nevoia de-a se opune, fie și prin folosirea acestui soi de alaiuri festive, Dogmei, demagogilor, ritualurilor ierarhizate. Maiul florentin, giostrele, dezlănțuirea carnavalescă, serbări mitologice, intensă jubilație populară... Carul Morții, pictat pe ascuns, în sala Papei, unde nu îngăduise nimănui să intre și să-i urmărească pregătirile, înainta tras de bivoli, uriaș și negru, împodobit de cruci și oase albe de morți. Moartea gigantică se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
clipise repede, de câteva ori. Stingherit de zgomot, dar poate și de lumină, se legănase ușor spre stânga, încercând un unghi mai bun. Încercase să primească totul, abia apoi detaliile. Căuta, poate, și în acest tablou, ca în celelalte scene mitologice ale florentinului, copacul antropomorfizat ? Rămăsese multă vreme fără să se miște. Urechile mici erau roșii. De încordare, probabil. Căuta păduricea de mirt cu porumbițe ale Venerei, apoi se întorsese, din nou, spre amorașii ce țin coiful, scutul și toate celelalte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rezervată zeilor, așa cum îndrăgostiții de astăzi au monopolizat șampania. Purtăm cu dificultate genele lui Cain. Mă tem că și cele ale lui Abel ne-ar fi anemiat specia. Personajele din literatura actuală sunt mai fragile pentru că nu au un limbaj mitologic. Noe nu s-a întors. Potopurile lui - da. Zeilor li s-a furat focul. Apoi - și nemurirea. Artiștii au redus muzele de la nouă la trei : dragostea și alcoolul. Mitul tinereții veșnice e caricaturizat deocamdată de viagra. De fapt, Iuda l-
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe Iisus spre mit. Într-o societate de consum, nici miturile nu pot fi altfel. Suntem logodiți cu violența încă din Olimp. Mitul unei credințe se naște cu adevărat după dispariția creatorului ei. Cu timpul, capodopera intră într-o cămașă mitologică. Pentru că ni se par naive, transformăm miturile în surogate. Ce popor și-a mai transformat oare constructorii în martiri? Și pe zei lingușeala îi gâdilă în mod plăcut la ureche. Mitologia este etajul incipient, descărnat de detalii, al istoriei. Să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]