1,705 matches
-
de provincie, din extrem de puține elemente... Totul sau, cel puțin, vrem să sugerăm totul! Sau, uneori, doar Partea, acel fragment ce dă mai acut sezația întregului, atmosfera acestuia mai concretă, uneori, decât propria, întreaga „sa” Prezență. Din extrem de sărace, de „mizerabile” fragmente, noi încercăm construcția magistrală a Vieții și a Ființei și pentru acest motiv am pus în fruntea capitolului de față metafora „piramidei răsturnate”. (Noi „mai” credem în metaforă, în ciuda deprecierii pe care ea o suferă în literatura post-modernă de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
turnului german. Am văzut ieri seară o perdea fină de lumină perlată, transverberantă, spectrală, căzând oblic peste munții de culoare ocru roșiatic Galaad și Moab, dincolo de Marea Moartă. Moise, din înaltul muntelui Nebo, Rimbaud zăcând bolnav de moarte pe patu-i mizerabil, n-au avut, poate, privilegiul acestei imagini. Fluviul misterios făcea ca orizontul să-mi pară supranatural și-i dădea Iordanului impresia eterată de miraj. A fost ca o iradiere de sfârșit de lume, dar nu în tonuri sumbre, ci albăstrui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
margine de pădure și intră cânele în pădure; scoate, domnule, un porc sălbatec. Bang, cade jos..." Atunci se scoală cel ce ascultă, scuipă în palmă și se pregătește mânios: "Ho! dacă-l vâri și pe ăsta la torbă, te trăsnesc, mizerabile!" Unul merge la vânat. Isprăvește halicele, caută, caută, găsește un cuiu; încarcă pușca cu cuiu. Prin pădure, iaca o vulpe. Trage pe când vulpea trecea prin dreptul unui copac. Pac. Rămâne vulpea prinsă cu coada de copac în cuiu. Repede, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic la care să se oprească ochiul. Am zis sate am zis case. Nu-s nici sate nici case. Niște grămădiri de colibe și de bordee, cele mai multe lipite cu lut numai... Într-un loc sunt adevărate sate de troglodiți, găuri mizerabile scurmate în pământ. Și cernoziomul se întinde cât vezi cu ochii. Pământ negru, mănos, de o bogăție fără păreche, pământ pe care se face pânea albă în cantități nemăsurate. E vreme de secetă. Stoluri de cioară și de grauri se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Botez. Când era anul bun, lunea îl apuca jucând cu muierile de după cap. Într-un rând i-a dat proprietarul o sută de lei. A dispărut și s-a întors peste trei zile fără un ban. Trăește într-un bordeiu mizerabil, de pe care vântul a luat o parte din paele negre. Am aflat că e om care a făcut patru clase de gimnaziu. A venit pe-aici, s-a sălbăticit. Aici e altă țară într-adevăr. * Morțun îmi spune că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cum colonelul vra s-o ia guvernantă și ea refuză sub felurite pretexte, apoi cere o favoare să audă valsuri de Strauss. Muzica vine, îi cântă, ea plânge cu amintirile frumoase ale tinereților ei... și s-ascunde în căsuța ei mizerabilă. În amintirea trecerii pe-aici a batalionului III din rgt. Războieni no. 15 și a morților lui. Stup alcătuit și colonizat de locot. M.S. O tânără și nefericită Bulgarie! Nu face ca acea matcă neprevăzătoare care, în timpul unei veri secetoase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
I. Tot în acest drum Pavie zice că a mâncat pori, un fel de plantă cu miros și gust de usturoiu, care însă nu lasă nici gustul nici mirosul după ce ai mâncat-o. * I. Oamenii, zice François de Pavie, sunt mizerabil îmbrăcați, cu piei de oaie (cojoace) și încălțați cu opinci de piele și de coajă de copaci. * I. Iași după Pavie este un oraș mare în care prințul își are scaunul. Este așezat în șes, fără a fi împresurat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
priveliște, de casă, de rugăciuni, de biblioteca bătrânului dintr-o ladă, pe care o deschidea din când în când, ca pe o taină, de toate, și credea și pe bătrâni fericiți, pe când ei abia își duceau viața, cu o pensie mizerabilă și abia așteptau să-și găsească și mama fetei un rost. În sfârșit un nou-îmbogățit cade în lațurile ei Columbaru. E un om grosolan, dar bun. Vorbiți ca niște oameni de treabă; bine ar fi să și fiți. Eugenița Costea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trăește de mulți ani aici, devale, cu una Ileana, femee urâtă și foarte simplă. Giovanni nu-i prost și a făcut în Italia lui și oleacă de școală. A naufragiat aici l-au luat nevoile și vinul înainte și trăește mizerabil, într-o cocioabă, cu acea Ileană, care din când în când îi face câte-un copil. Giovanni, acasă, își face uneori o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de a lepăda întreaga constituție a Statului nostru pentru a o putea salva. Domnii mei, trăim timpuri de primejdie; am scris această declarație dimineață, la biroul meu, având câte un pistol în fiecare mână. Se află în publicistica noastră un mizerabil anonim, Stelian Petrescu, apostat politic care și-a întors spatele sie-însuși. Ce-mi vorbiți domniile-voastre de posteritate? Întru cât sunt dator să fac jertfe pentru această posteritate? Ea a făcut vreodată ceva pentru noi? Avem de discutat ambele trei chestiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gustul lui. Mauzoleul lui D. e astăzi templu catolic. Templul lui Jupiter, baptisteriu. Baia împăratului, refugiu al cânilor, al mâțelor și chiar al oamenilor pentru nevoile trupului. Coloanele de porfir aduse de la Egipet au servit să sprijine păreți improvizați. O mizerabilă mansardă păstrează ferești frumos arcuite și balcon sculptat în piatră. Leii au fost ciumpăviți; un sfinx stă singur și fără rost pe un piedestal; al doilea, a fost târâit în altă parte după ce i s-a zdrobit capul. Porțile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
august în dimineața aceasta, din nou pelerinii s-au trezit înainte de ora 6, foindu-se, grăbindu-se la baie, făcându-și bagajele în grabă, ca și cum cineva i-ar fugări din hanul Ave Felix, unde au fost cazați. Date fiind condițiile mizerabile de cazare, le înțeleg graba de a pleca. însă ghinionul lor a fost faptul că toate ușile la ieșire erau încuiate și în pofida protestelor lor, nu li s-a dat drumul să plece înainte de această oră. Menționez că acest han
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mai poate fi intact. Când veți avea un reprezentant la noi se va ocupa de această chestiune și desigur că i se vor pune la dispoziție lăzile ce se vor mai găsi. Și apoi văd că faceți atâta caz pentru mizerabila sumă de nici o sută de milioane ruble aur la care se ridică întregul D-voastră stoc metalic. Admiteți, sper, că Basarabia face ceva mai mult“. „Dar bine, domnule Karahan, nu e vorba numai de valoarea sumei, ci de faptul că
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
-mă să funcționez. Dar este ea oare adevărata poezie, ori este doar o amăgeală? Care ți-au fost maeștrii? Ce scriitori, români sau străini, te-au influențat? Sunt un om destul de citit, dar fără pretenții, mai ales că am o mizerabilă memorie a numelor (compensată în schimb de memoria cifrelor!) și de aceea bănuiesc că niciodată nu m-am avântat în discuții despre scriitori, filozofi, etc. cum este la modă în diverse cercuri: "l-ai citit pe cutare și cutare care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
aș fi dezvoltat ca natură umană sau profesional. S-ar putea să fi ajuns la vreun spital de nebuni, sau în vreo închisoare, s-ar putea să fi fost "alcoholizat" și dezorientat în toate direcțiile, traversând viața într-un zigzag mizerabil. Sau poate că puteam deveni unul din cei care se alăturau puterii și beneficiau de fructele acelei societăți. De unde să știu? Sunt doar om, dar vezi cu această întrebare mi-ai dat un motiv bun să am o conversație cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
multe rânduri deșertul Atacama și El Norte Grande, pe unde trecuse pe motocicletă Che, vizitasem minele de cupru, știam că în 1952 Che poposise la cea mai mare mină de supra-față din lume, Chiuquicamata, și fusese adânc impresionat de soarta mizerabilă și tragică a minierilor și familiilor lor. (Despre Chiuquicamata și vizita lui Che scrisesem o pagină în volumul meu de "însemnări diplomatice" "Papionul bine temperat", Editura Junimea Iași, 2008). Mă întâlnisem, la el acasă, peste ani, cu Pablo Neruda, poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
cale-afară. Într-o seară de marți Roy și cu mine stăteam În Angle la un capăt al barului. Mike Metrou era și el acolo. Și Frankie Dolan. Dolan era un băiat irlandez cu un ochi cruciș. Se specializase În prădăciuni mizerabile - bătea bețivi fără apărare, Își țepuia tovarășii. „N-am pic de onoare”, zicea. „SÎnt un șobolan.” Și chicotea. Mike Metrou avea o față mare, palidă și dinți lungi. Semăna cu un soi de animal subpămîntean special adaptat care vînează animalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
poveștile cu scrisori și telegrame. A devenit o pacoste aproape la fel de mare ca Gene Doolie. Alt client permanent era Marvin, chelner cu juma’ de normă Într-un club de noapte din Village. Era tot timpul neras și avea un aspect mizerabil. Purta o singură cămașă, pe care și-o spăla cam la o săptămînă și o usca pe calorifer. Ca să pună capac, nu purta ciorapi. Îl aprovizionam la el acasă, Într-o cameră mobilată jegoasă dintr-o clădire de cărămidă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
mai credincioasă, m-am dus să iau masa cu maica stariță. Mi-a îngăduit această favoare numai pe două zile, trebuia să organizez ceva și nu știam cum, căci de cumpărat nu se găsea nimic. Revenind acasă, la lumina unei mizerabile lumânări nu puteam citi; era ora 8 și cu neputință să mă culc așa devreme. Din fericire, ieși luna deasupra bisericii și lumină geamlâcul din fața camerei mele. Ce mângâiere! Mă uitam la ea ca la unicul lucru cunoscut și prieten
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care făceau parte postelnicul N. Istrati și colonelul M. Kogălniceanu, a fost constituită pentru organizarea "Casei Smintiților". Situația ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea averilor mănăstirești, între Comitetul Sănătății și mănăstire au continuat fricțiunile, eforturile Comitetului de-a ameliora situația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
fiind frecventă și în secolul al XIX-lea. De altfel, o delimitare riguroasă este dificilă și astăzi. Doctorul Alex Brăescu descria locurile unde poposeau atât de frecvent bolnavii mintali, încă la începutul secolului al XX-lea, ca fiind "localuri infecte mizerabile". Aceasta constituia atunci prelungirea unei tradiții seculare. Nu s-au analizat până în prezent aceste aspecte privitoare la dezvoltarea psihiatriei românești. Ne oprim, de aceea, ceva mai pe larg. Este necesar să observăm, în această direcție, discrepanța care exista între legislația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
și opoziții, și ele determinate de neastâmpărul său caracterial, ocupă prin concurs catedra a II-a de oftalmologie de la Iași de care își va lega definitiv numele. A avut timp, în anii de profesorat, să facă și un stagiu de mizerabilă detenție politică, rămânând și acolo, cum am amintit, un om deosebit de alții, un ins hărăzit de soartă să iasă din comun. Era o plăcere să-i asculți prelegerile; era un privilegiu să-l ai profesor, modificându-ți cumva stereotipurile imaginare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
găsit cine să o facă și a găsit și unde. Nu ducem lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam, cele mai sfruntate minciuni despre oricine, denunțuri calomnioase, injurii, mizerabile bârfe, sub cuvânt că încurajează absoluta sinceritate, mărturia lipsită de orice prejudecăți. La termenul hotărât, Cezar a venit cu articolul la redacție. Respira greu, era palid și transpirase abundent, deși vremea nu era caldă. — Nu mă simt bine de câteva
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ales cât de păgubitoare. Dr. C. Vlad rămâne la fixația că schizofrenicul Eminescu trebuie căutat și găsit în toate personajele operei sale, așa încât relația Hyperion, Cătălina și Demiurgul este o relație bazată tot pe atracția sexuală nesatisfăcută. Or, nimic mai mizerabil într-o asemenea înțelegere, fie ea și psihanalitică. Nimic de spus, cartea dr. C. Vlad este interesantă și din multe puncte de vedere utilă. Autorul izbutește să demonstreze, de pildă, mecanismele bolii psihice a lui Eminescu, cauzele ei și parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
înjuri, îi trimiți la mă-sa, asta le dă siguranță. Recunosc aici vechile umilințe și asta le oferă un sentiment de familiaritate. Mitocănia e semn de virilitate. Politețea e doar pentru eunuci. Garanția faptului că ești specialist - să te porți mizerabil. Adică ei așa s-ar fi purtat în locul tău. Societate întemeiată pe o jecmănire mutuală. Zicea Tudor Octavian despre un meșter, un instalator care îi furase pantofii. Ce să facem bre, furăm unul de la altul, s-o ducem toți bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]