1,611 matches
-
deja două sarcini, știam că, aici, „răul“ e garanția binelui!). Am mâncat în neștire de toate, nu pentru că-mi era poftă (nu mi-a fost niciodată poftă, cum se zice despre gravide), ci pentru a fi sigură că n-o să moară copilul, că are de toate. Așa că nu mi-a păsat că devenisem cât o balenă. Eram foarte caraghioasă așa rotundă, în toate fotografiile cu zâmbetul pe buze (cred că sunt singurele fotografii din viața mea în care nu zâmbesc silit
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
zi, când a propus să se mai facă încă o nouă teică de beton - deci un nou jgheab colector al apei abundente ce curgea permanent, un mehenghi glumeț i-a zis-o de la obraz: - Vai, săracul domnul Tachi, o să-i moară vaca (pe care n-o avea) de sete. Înțelegând ironia incisivă a răbufnit cam ca atunci când m-a apostrofat pe mine la începutul uceniciei mele de școlar: - Calicilor! Numai voi aveți vite și eu nu, dar veniți și vă rugați
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
așa de teamă Olga, mor, nu mai pot... au și început durerile. Aruncând ochii peste câteva paturi, Olga zări chipul frumos al unei țigănci care se zvârcolea ca un șarpe pe un nisip fierbinte din deșert. - Dacă duduia n-o să moară, eu mor sigur, domnișoară asistentă. - N-ai să mori! Ai să aduci pe lume un copil frumos cu care o să se mândrească toată șatra! - Spui mata așa, că nu te afli în poziția noastră, și făcu un gest discret prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe care le distrusesem pe ziua de azi ajunsese la cifra rotundă de patru miare - un nou record personal. Poate o să moară Înainte de mă Întoarce la birou, am gândit eu, socotind că e momentul cel mai potrivit să fiu optimistă. Poate, cine știe, poate chiar o să se prăbușească din cauza vreunui aliment rar și exotic pe care l-a Îngurgitat și o să fim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sclavii de odinioară, care erau hrăniți, îmbrăcați și îngrijiți în schimbul robiei, pe când țăranii noștri, robotind mai rău ca robii, nu ajung să-și câștige nici măcar mâncarea omenească și trebuie să cerșească și să rămâie veșnic datori la ciocoi, ca să nu moară de foame... Ion Dragoș, învățătorul, vorbea din propria experiență, trăind și el la rând cu țăranii. Numai întîmplarea l-a făcut să ajungă dascăl. Fiind copil silitor și cu mare dragoste de carte, învățătorul de pe vremuri a rugat pe boierul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
general! făcu prefectul ridicând semeț capul și scoțând înainte burta. ― Așa da, perfect! recunoscu Dadarlat. Până seara apoi Baloleanu primi pe moșierii sinistrați care se văitau mai vehement și reclamau despăgubiri imediate sau cel puțin ajutoare bănești substanțiale ca să nu moară de foame pe trotuarele orașului. Cei mai mulți cereau trupe speciale, să-i însoțească la moșiile lor și să-i păzească de furia țăranilor, pe când alții doreau neapărat tunuri spre a distruge pe cei care le-au distrus averea. Prefectul le oferi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
măsurase cu neîncredere, ascunsese la iuțeală în buzunar bancnota primită, dar n-a vrut s-o însoțească. Îi arătase doar, spre marginea cimitirului, locul unde erau îngropați săracii care se ascundeau prin tunelele metroului sau sub capetele de pod, ca să moară singuri. Crucile, încropite la întâmplare, nu purtau niciun nume. Oricare putea fi mormântul lui Alexandru. Rada avu pentru toate câte o lumânare și-și rosti rugăciunea. Apoi îi spuse povestea vieții ei : „Pe mine m-au iubit, de când mă știu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avut o copilărie fericită, n-ai fi simțit nevoia să faci păpuși... Maestrul îi împreună păpușii mâinile în poală. — Nu trebuie să fii trist, spuse Tili. E fermecată. Băiatul care o s-o aibă n-o s-o uite toată viața. O să moară cu numele ei pe buze. N-o să iubească nicio femeie adevărată ? — Ba da, una care o să semene cu Annabel. Prin ea o să le iubească pe celelalte. Dar Annabel n-o să-l ierte vreodată pentru asta. — Bine, dar care o să fie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că te califici? Ei bine, zice mama un pic ușurată, va trebui să-i spunem unchiului tău doar că Sticlă trebuie să aștepte până când împăratul te vede. — Poate până atunci unchiul o să fie lovit de o căruță sau Sticlă o să moară de o supradoză de opiu, zice Kuei Hsiang. — Kuei Hsiang, îl oprește Rong, nu-i blestema așa pe oameni. La urma urmei, ei ne-au oferit un adăpost. Întotdeauna mi s-a părut că Rong a avut mai multă minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
aude vocea Majestății Sale: Nu voi putea să mor în pace dacă semnez. Înțeleg. Nici eu nu aș vrea s-o fac dacă aș fi în locul lui. Însă prințul Kung are nevoie de semnătură pentru a continua negocierile. Împăratul o să moară, dar națiunea trebuie să trăiască mai departe. China trebuie să se pună din nou pe picioare. După-amiază, Hsien Feng se hotărăște să cedeze. Dar numai după ce îi spun că semnătura sa nu va fi o acceptare a invaziei, ci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o voi abandona pentru totdeauna și mă Întâmpina când veneam acasă cu un vârtej de gâfâieli, fornăieli, adulmecări, sărituri, strănuturi și pipi În semn de supunere, cu o asemenea frenezie Încât mă Întrebam dacă Într-o bună zi n-o să moară din cauza emoției momentului. Amintindu-mi de cele câteva manuale pe care crescătorul de câini mi le strecurase „pentru orice eventualitate“, am ignorat-o ostentativ și, cu un aer natural, mi-am lăsat geanta, mi-am aruncat haina și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
11. Cluj, str. Emil Zolla 2, Piața Ștefan cel Mare 10. Constantă, str. Karl Marx 1-3, str. Productelor 17-19 Dorohoi str. Dobrogeanu Gherea 84. Galați str. 13 Iunie 1-3, str. Ana Ipătescu 14. Iași str. Ștefan cel Mare 47, Sos. Moară de Foc 6. Pitești str. Doamna Bălașa 33. Ploiești str. I. V. Stalin 26. Râmnicu Vâlcea str. G-ral Praporgescu 18. Satu Mare Piață Libertății 19. Tg. Jiu str. Victoriei 31. Tg. Mureș str. Bobrai Farcaș 6. Tg. Ocna str. Tăbăcarilor 18
EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
măsură și asupra morii cu cai sau vânt, moara cu apă este „forma elementară a oricărei mașini”. „Istoria întregii evoluții a mașinismului poate fi urmărită studiindu-se istoria morilor de cereale. În limba engleză, fabrica se cheamă și astăzi mill [moară]. În scrierile tehnologice germane din primele decenii ale secolului al XIX-lea, se mai întâlnește cuvântul mühle (moară) nu numai pentru orice mașină pusă în mișcare cu ajutorul forțelor naturii, dar și pentru toate manufacturile care utilizează aparate mecanice”. Această caracterizare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
procesul de producție (înzestrarea tehnică, mâna de lucru, volumul producției etc.). Se pare însă că moara a făcut o bună impresie. Victor Place o califica drept „o întreprindere industrială... considerabilă”, iar unul din redactorii de la „Steaua Dunării” spunea despre acea moară că „merită a fi vizitată”. Inițial la moară se folosea drept combustibil și cărbunele adus de la Comănești, iar mai târziu, ca de pildă în anii 1854-1855, aflăm că se utiliza lemnul. Materialul lemnos era cumpărat de la proprietarii de păduri din apropierea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
amănunte relative la producția morii, la locul de desfacere a făinii etc., care ne-ar fi interesat în mod deosebit. Construită în portul Galați, un oraș cu o populație numeroasă ruptă de agricultură în cea mai mare parte a ei, moara avea toate condițiile favorabile menținerii și dezvoltării. Cererile de acordare de privilegii pentru înființarea de mori cu vapori au fost destul de numeroase în acea epocă: un oarecare S. Cosmescu a cerut un astfel de privilegiu în 1850, de asemenea, aga
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în 1861 fruncționau: o moară cu vapori pe moșia Epureni (Tutova), care utiliza 12 lucrători, plătiți anual cu 676 galbeni, o moară mecanică în satul Gîrbești (Vaslui) la care lucrau 6 oameni plătiți cu 984 lei anual fiecare și o moară în satul Tăcuta (Vaslui) cu doi lucrători, plătiți amândoi cu 500 lei anual și care măcina 200 merțe grâu, 300 merțe secară și 800 merțe popușoi într-un an. Potrivit statisticii din 1860-1862, în Moldova funcționau în acei ani două
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mai mari directori ai mișcării teatrale naționale!), Tudor Mușatescu, Ioan Massoff (istoricul cel mai serios al teatrului românesc, tras din părinții... Henry și Rașela!), Colea Răutu, Dina Cocea, Valentin Silvestru (căruia o vrăjitoare din Spania i-a spus că o să moară la 72 de ani, în plină stradă: așa a fost!); Radu Beligan, Liviu Ciulei (care au privilegiul de-a jalona și secolul acesta!) ș.a. Despre toți marii creatori ai secolului XX, domnul Focșa ne spune că nu au avut un
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
va însăși meseria de actor este blestemată? Mulți istorici au observat, ca o coincidență stranie: cei care joacă pe scenă moartea, de mai multe ori, o perioadă lungă de timp, nu au un sfîrșit liniștit. Celebra prezicere "ăsta n-o să moară în patul lui!", aplicabilă în general criminalilor, se pare că rămîne valabilă și pentru comedieni. Să ne reamintim spre exemplu, de Molière: în ziua celei de-a patra reprezentații a Bolnavului închipuit, se simte foarte rău; cu toate acestea, urcă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
stridii și roquefort. Frumoase vremuri! Azi, numai parlamentarii și guvernanții își mai permit așa ceva și nici ei zi de zi... Dar pe vremea aceea marii scriitori erau bine plătiți; nu-și consumau neuronii cu ce vor face mîine ca să nu moară de foame! Nici nu erau siliți să-și înființeze SRL-uri și să-și piardă timpul cu afaceri oneroase! Așa se face că, deși am intrat în casa lui Victor Eftimiu de două ori, în timpul vieții sale, cînd el era
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
depășit orice fel de cruzime. Poruncea să fie smuls ochiul drept și frânte încheieturile picioarelor nu doar bărbaților, ci și femeilor și copiilor și astfel mutilați, îi trimitea apoi să muncească în mine; lăsa prizonierii flămânzi și fără apă, pentru ca să moară puțin câte puțin, amenințând aplicarea aceleiași pedepse oricui ar fi cutezat să le ofere ajutorul; expunea nuzi soldații răsculați în timpul nopților reci de iarnă, pentru ca să nu mai poată vedea zorile; tăia în bucăți trupurile persoanelor urâte de el peste măsură
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
luptați pentru el“. 7. Auzind aceste cuvinte, tribunul a poruncit să fie aruncat în închisoare, să fie întins pe pari de lemn și să fie străpuns de patru cuie; el însuși a sigilat închisoarea și l-a închis înăuntru ca să moară de foame și sete. Însă Theogenes a fost hrănit de Duhul Sfânt. În timpul nopții i-a apărut Domnul și i-a spus: „Theogenes, vindecă-te! Eu sunt cu tine! Să nu primești nici mâncare și nici băutură de la aceștia; pentru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Ei, fie și marți... Păi nu-s mai deștepte animalele ca noi! Habar n-au de marți..., de ce-i aia o săptămînă... o lună, un an... Trăiesc și atît. Fără să știe că-i tînără... că-i bătrînă... că o să moară... Bravo lor! Îți dai seama ce-ar însemna să țină minte zilele și anii o broască țestoasă! Octav: (înainte de a intra în cort) Da ca să nu mai fie nici pe-a mea, nici pe-a ta, eu zic să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
bancu cu regimu, nu? Gh. P. unu: Nu, care-i? Gh. P. doi:...Care-i diferența între unu care ține regim și unu care nu ține... Gh. P. unu: Ei, care-i? Gh. P. doi:...ăla care ține regim o să moară oleacă mai sănătos... Gh. P. unu: Ei, ai să rîzi, da ăla care ține regim, măcar, nu se chinuiește pînă moare... Gh. P. doi: Dar nici nu trăiește... Gh. P. unu: Oricum, trăiește... Gh. P. doi: Ei, acest să trăiești
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
crud. Tekla intuiește nu numai ceea ce s-a întâmplat în realitate, ci și consecințele funeste ale acestei întâmplări: „E în camera de alături. A auzit totul. Și a văzut totul. Iar cel ce și-a privit destinul în față o să moară” (p. 366). Vila-pensiune, cu lipsa ei de izolare sonoră, a fost capcana ucigașă în care a căzut supraveghetorul manipulat. Supraveghetorul asasinat cu vorbe și cu imagini. Iar noi, din sală, noi am asistat la o crimă în direct, la zvârcolirile
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
a condiției sunt cumplite. Poetul va lăsa în urmă "o dâră de sânge, o zgură de fum". Sau, iată-l solitar și nerealizat: Căci sunt și eu unul/ din cei ce se nasc din timp în timp printre voi/ ca să moară cu gura plină de pământ și de oseminte/ în timp ce galopează în zare scheletele cailor". O altă cauză a neliniștii poetului ar fi "Anotimpul electronic", desființarea omului prin alienare, prin invazia tehnicismului; asistăm la o adevărată osificare a spiritului. În această
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]