278,086 matches
-
o jurisprudență insolită care se mai și modifică în funcție de capriciile amantei sale, Chelido, și care-i permitea câștiguri importante de pe urma proceselor. După încheierea mandatului în anul 73 el devine propretor al Siciliei, cea mai importantă provincie a Romei în acel moment. Aici și-a dovedit din plin Verres "calitățile": Sicilia s-a transformat în prada sa: procesele se vindeau pe sume importante, funcțiile erau de vânzare, comerțul cu grâne se făcea în funcție de interesele sale, taxele se percepeau sau se inventau după
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
preț derizoriu, fie să le dea cadou atotputernicului guvernator. Că nu excela prin gust, asta este cu totul altceva: pe Verres îl interesa numai să epateze, să se poată lăuda cu operele care se găseau în colecția sa. La un moment dat a aflat că în posesia unui oarecare Pamphilius se afla un vas de mare artă, opera unui sculptor celebru din secolul II i.d.Cr., Boethos. Pur și simplu i l-a luat din casă. Puțin mai târziu i s-
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
Șuțu, e înscrisă astfel pe un orizont al timpului și mediului româno-francez, acesta din urmă comentat cumva din interior, cu micile sau marile lui rivalități și tensiuni, ambiții și complexe. Nu e deloc o imagine idealizată analistul vorbește la un moment dat chiar de "elucubrațiile Elenei Hrisoveloni despre decrepitudinea românească" și nu ezită să-i identifice frustrările identitare ("o variantă a dinamicii identitare a românilor: atracție spre Occident decepție ură a apatridului") care îi motivează în parte și atitudinile antisemite, împărtășite
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
în ținuturile dunărene, asociază expresiv aceste extreme. Citind, într-un capitol aparte, cartea lui Paul Morand despre București, Gavin Bowd preferă să se oprească mai ales asupra "perspectivei etnice a lui Morand" și a atitudinii sale față de democrație - într-un moment când scriitorul se exprimase destul de ferm cu privire la decadența politică și culturală a Franței, de pe poziții politice de dreapta, pro-fasciste și pro-hitleriste, motivate de el prin opoziția necesară față de pericolul bolșevic și oriental în general - gustând mai puțin laturile propriu-zis pitorești
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
față de evrei, refuzul regimului român de a colabora cu Germania și Ungaria la "soluția finală" în această chestiune. Numeroase documente scoase la lumină din arhivele Ministerului român al Afacerilor Externe și din fondurile franceze dau o anumită densitate perspectivei asupra momentului istoric dificil trăit de cele două țări, care ajung în final constată cercetătorul - într-o situație oarecum simetrică, Parisul fiind eliberat la 23 august 1944, când regele Mihai anunța întoacerea armelor împotriva Germaniei, în condițiile puternicei presiuni sovietice. La acea
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
în iulie 1953, atenuând, dacă nu chiar eliminând complet, acuzația de "colaboraționism". Prezența lui diplomatică în România e recunoscută a fi fost mai mult "pasivă", de observator în genere lucid, din partea guvernului pétainist, al vieții politice de la noi, într-un moment într-adevăr foarte dificil, când autoritățile Franței ocupate nu mai puteau avea un spațiu de manevră prea larg și într-un mediu franco-bucureștean (personalul amabsadei, Institutul Francez etc.) majoritar ostil față de Vichy. "Marginea de manevră a lui Morand este cu
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
de fapt între ei nici o legătură de rudenie), ce valorifică pentru prima oară numeroase pagini de arhivă e meritul său cel mai însemnat - cercetarea profesorului Gavin Bowd luminează pătrunzător un fragment de istorie românească dificilă, situat în contextul european al momentului de o privire echilibrată și pătrunzătoare.
Paul Morand și România by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13854_a_15179]
-
rime șocante, cuvinte dintr-un vocabular extrem de periferic sau chiar inventate, agramatisme șugubețe, parafraze după versurile altora etc.) tot are sentimentul că au mai rămas destule lucruri ascunse. Caragialeta* și Caragialeta bis** sînt, la prima vedere, niște traduceri din piesele, momentele și schițele lui Caragiale în limbajul poetic al lui Șerban Foarță. Implicit, un portret al României de la 1900 făcut din comentarea lirică a ilustrațiilor epice lăsate de nenea Iancu. În realitate miza este mult mai mare. Dincolo de raportarea la opera
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
totul îi era permis pentru ca apoi, cînd i se încheia mandatul, să fie dat morții". Din sînul masei răsculate la Amara se aleg trei astfel de pseudomonarhi: Trifon Guju, Petre Petre și Toader Strîmbu, care, după ce-au cunoscut cîteva momente de glorie, sînt sacrificați ritualic. Și în Răscoala figurează „centrul sacru", raportabil la Olimpul rîvnit de Hercule, la muntele înalt care deschide drumul Paradisului pentru Roland, la cetățile sfinte precum Troia sau Ierusalimul. E moșia Babaroaga ce întrupează „valoarea de
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
conținută în ultima parte a întrebării dumneavoastră, este exclusă din start, ca fiind superficială și acut nedreaptă. Seriozitatea și durata preocupărilor comparatiste, lucrările individuale sau colective publicate, o demonstrează cu priso- sință. După ctitorirea teoretică de către Tudor Vianu, a urmat momentul Alexandru Dima cu contribuții incontestabile în definirea temeiurilor metodologice și organizarea cercetării propriu-zise. În acest răstimp, a luat ființă Comitetul Național de Literatură Comparată și au avut loc trei conferințe naționale cu rezultate semnificative. Volumele tipărite cu aceste prilejuri, alături de
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Dreptul. Țin minte că ne certam între noi, întrucât eu, fiind un sceptic, făceam, pe atunci, o diferență netă între viața de zi cu zi și cultură. Admițând relația de cauzalitate dintre ele, susțineam că interdependența lor încetează la un moment dat. Care era momentul acela? Aici ne despărțeam. Aici începea, de obicei, de-o parte și de alta, bombardamentul patetic de citate. Astăzi, dacă îl recitesc pe Duțu, hotărându-mă să scriu despre el, o fac din remușcare. Acum cred
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
ne certam între noi, întrucât eu, fiind un sceptic, făceam, pe atunci, o diferență netă între viața de zi cu zi și cultură. Admițând relația de cauzalitate dintre ele, susțineam că interdependența lor încetează la un moment dat. Care era momentul acela? Aici ne despărțeam. Aici începea, de obicei, de-o parte și de alta, bombardamentul patetic de citate. Astăzi, dacă îl recitesc pe Duțu, hotărându-mă să scriu despre el, o fac din remușcare. Acum cred că existența și cultura
Nasturele respectiv by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13870_a_15195]
-
un rond prin grădină, unde, în cea de a doua povestire, va zări un horloge solaire de bronz, coclit de vreme, un schelet de pasăre astrală din care, în loc să cadă, țâșnește în sus o săgeată meșteșugită. Ba chiar în acel moment - și era în decembrie! - un fascicol de raze cade pe cadran, încât, pentru povestitor nimic nu mai era, din acea clipă, întâmplător. {i cum ceasului solar îi lipsea postamentul, este de la sine înțeles că prietenul nostru va efectua cercetări spre
De la Charlottenlund la Mogoșoaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13864_a_15189]
-
Basarabia, care îi cunoșteau poezia din ediții procurate cu mare dificultate. Episodul este relatat de Serafim Saka într-un fragment de roman memorialistic publicat în revista SUD-EST (nr. 1/ 2003). De ce nu avea poetul cămașă? Pentru că o dăruise, într-un moment de tandrețe, taximetristei care îl adusese de la gară, o rusoaică acră, insensibilă la frumusețea gestului (ea îi făcuse doar un semn de consimțire cu capul, permițându-i să-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
lașitate, plecarea lor a lăsat liber unei haite bine organizate, cu un miros al banilor dezvoltat de îndeungi exerciții de prăduire și cu o lipsă de rușine ce-i coboară în tagma animalică. Dacă mă înspăimântă ceva în România acestui moment nu e nici sărăcia, nici prăbușirea economiei, nici criza demografică. Toate aceste se pot rezolva mult mai simplu decât ne imaginăm. Mă înspăimântă, în schimb, lipsa de demnitate a tot mai mulți dintre concetățenii mei. Oameni pentru care, în urmă
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
a-l pune la punct". Cât de bine l-a pus, s-a văzut: abia dac-a apucat să deschidă gura pentru a-și spune numele, înainte de-a fi înghițit de șuvoiul retoric al bardului ceaușeștian. În astfel de momente e aproape inevitabil să-ți pui întrebarea: dar dacă nici nu merităm mai mult?
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
Walter Biemel. Dl Biemel e originar din Brașov, unde tatăl său, apropiat al lui Enescu, era președintele Societății Filarmonice. "Format în două culturi", cum spune singur, dl Biemel se consideră norocos prin faptul că a primit înalta distincție în chiar momentul istoric al traducerii operei fundamentale a lui Heidegger în românește de către dnii Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă. l Dl Ion Zubașcu, despre care se pot spune multe, dar în nici un caz că posedă darul conciziei, revine în OBSERVATORUL CULTURAL de la
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13888_a_15213]
-
Cititorul oarecum inițiat, însă, nu are parte de prea multe revelații hermeneutice. Capitolul al doilea atrage atenția în mod deosebit prin aroganța titlului: Natura povestitorului. Lecturi inadecvate. Așadar, avem de-a face cu un capitol de metacritică. Problema apare în momentul în care autorul postulează propriul demers exegetic ca fiind cel adecvat prin comparație cu precedentele păreri critice, considerate în cel mai bun caz inadecvate, în cel mai rău caz, curate aberații. Autorul pare să fi ars etapele teoriei culturale sărind
Înapoi la magia textului by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13895_a_15220]
-
trend în domeniul muzical. Iar legitimitatea acestui drum este susținută de forța și parfumul tehnologiei, care transformă orice tânăr cu telefon mobil și laptop într-un update al cavalerului Apocalipsei. Vorbeam undeva de ceea ce mie mi se păruse, la un moment dat, incompatibil: romantismul și celularul. M-am înșelat. Celularul e o funcție a intensității iubirii. El aduce în apropiere ființa iubită, o face prezentă și intensifică sentimentul legăturii, devine intim (căci poți vorbi de oriunde și oricum) și indispensabil. El
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
la un an după publicarea volumului subțire ce conținea Natura, prima sa scriere, o conferință ținută la Cambridge (Massachusetts) fusese receptată în America ca începutul unei ere noi. Despre "Cărturarul american", cum avea să fie cunoscută, se spusese că marchează momentul ieșirii de sub tutela britanică în plan cultural, și, prin urmare, vine în continuarea textului prin care Statele Unite ale Americii și-au proclamat independența față de Anglia în 1776. O declarație de independență intelectuală a fost considerat și eseul "Încrederea în sine
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
sensurile în alt chip, le dă o forță pe măsura puterii de persuasiune a întregului. Nimeni nu poate nega impactul enorm pe care Emerson l-a avut în țara sa și în lume. (În cultura noastră se cunosc mai multe momente de receptare entuziastă legate de numele lui Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, I. Ol. Ștefanovici Svensk, Wally Alexandrescu, Leon Levițchi.) De reținut că inflența sa în America se explică și prin aceea că eseurile au avut o trimitere precisă: la aici
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
eului să aibă fermitatea de a da curs convingerilor sale, indiferent de risc, fiindcă numai "prin exersarea încrederii în sine vor apărea forțe noi". Acest tip de individualism presupune adoptarea aceleiași perspective, a lui acum și aici, situarea în orice moment pe pozițiile prezentului și ale locului în care te afli. Inconsecvența, contradicțiile inerente unei asemenea raportări, pălesc ca importanță în fața cerinței: "de a supune trecutul judecății prezentului cu o mie de ochi și a trăi mereu într-o nouă zi
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. Pe de altă parte, nici eseurile și nici poezia sa nu s-au bucurat întotdeauna de prețuire. Urmînd, pe o latură a creației sale, traseul parcurs de romantism, receptarea sa a cunoscut momente de respingere, în special cînd în discuție a fost viziunea asupra lumii. Moderniștilor le-a părut mult prea luminoasă pentru vremurile trăite și au dezaprobat-o, dar tot ei au preluat mesajul lui Emerson de a prețui inovarea mai degrabă
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
prin cuvînt, geografia Americii și oamenii, de o mare diversitate, ai acelui loc. După cum ne atrage atența Harold Bloom, critic de sorginte emersoniană, Orfeul americanizat de Ralph Waldo Emerson este și "zeul-profet al discontinuității", al dezmembrării prin excelență, fiindcă odată cu momentul refacerii se manifestă din nou cu violență tendința contrară, de inovare și experiment. Apelul la înnoire făcut de Emerson este, neîndoios, și o invitație la propria sa coborîre de pe soclu. O invitație ce nu anulează, însă, afirmația, pe care o
Reînnoirea Americii by Geta Dumitru () [Corola-journal/Journalistic/13828_a_15153]
-
cîte o femeie". Nu mai puțin jenant apare convenționalismul local, constînd în elogiile incomensurabile aduse unor modești autori de provincie, la diverse lansări de cărți sau în paginile presei din teritoriu. În loc de-a le lăsa să se "evapore" în momentele rostirii sau publicării lor într-un cadru minor, comentatorii cu pricina își strîng cu evlavie astfel de texte în volum. Bunăoară, un Ilie-{tefan Rădulescu "și-a adunat și el recenziile într-o carte, dar nu după ce le-a publicat
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]