2,772 matches
-
(n .1896 București - d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de "Monahul Agaton" de la Mănăstirea Antim și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea Antim. Este unul dintre extrem de puținii scriitori moderni a căror creație și-a
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
în 1928 din partea Universității București o bursă de studii la muntele Ahos iar aceasta vizită de 8 luni îi va schimba viața. Călugărul Averchie îi arată acolo adevăratul sens al credinței și al pelerinajului ortodox la Sfântul Munte, unde cunoaște monahi de înaltă ținută duhovnicească. Întors în țară își alege drept patron spiritual pe Sfântul Simeon Noul Teolog și se gândeste serios la opțiunea monahală. Inițiază săptămânalul "Floarea de foc" între (1932-1936) și cotidianul "Credința" între (1933-1938). Devine călugăr in 1948
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
t voievod, / cu bună înfrățirea și însoțirea la che(l)tuială a robilor lui D(u)mnezeu, / Macarie er(o)mon(a)h i a popi(i) lui Constandin Brădean(u) i a popi(i) Ioan sin / Macarie er(o)monah ot Bărbătești, împodobindu-o și înfrumusețându-o du/pă cumu să vede, ca să aibă vecinică pomenire; leat 1776, / s-au săvârșitu la oc(t)omvre 6 zile, ani de la Adamu, 7284. 1775 (7284) octombrie 6 Pisanie în partea superioară a
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
să odihnescu oasele maică-sa Ilinca / ereița, soțiia popei lui Ioanu, care / au răposat la mart(ie) în 2 zile, 1792./ Iar supt piiatră să odihnesc o(a)sele sfi(nției) <sale> / robului lui D(u)mnezeu, Macarie er(o)monah, / tatăl popi(i) lui Ioanu, carii dinătru început / a fost ostenitoriu la zidirea și înfru(mu)/sețarea aceștii beserici; și care du/pă ce s-au sfințitu sfânta beserică / s-au pristăvit și sfi(nțiia) <sa>, la noe(mvrie) în
Biserica Intrarea în biserică a Maicii Domnului din Mierlești () [Corola-website/Science/321584_a_322913]
-
religii oficiale din preajma zonei: creștinism, islamism, iudaism. Cheia dispariției acestei seminții este așa-numita gâlceava khazară, care a problematizat convertirea seminției în funcție de trei pledoarii pentru interpretarea unui vis al khaganului (liderul spiritual khazar). Cum în cadrul gâlcevei s-au înfruntat un monah, un derviș și un rabin, dicționarul khazar este de fapt pledoaria ramificată în trei a acestora, cuprinzând: Cartea roșie (versiunea creștină), Cartea verde (versiunea arabă) și Cartea galbenă(versiunea evreiască), scrise, firește, în limbile aferente, de trei autori, anume Avram
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
Convertindu-se și renunțând la religia lor, khazarii au pierit nu doar fiindcă și-au repudiat unicitatea, ci și fiindcă au oscilat între celelalte trei religii cu care au fost momiți, încercându-le pe toate. Dicționarul a fost dictat de monahul Teoktist Nikoljski ca un text creștino-islamico-ebraic, reconstituire asumată a istoriei khazarilor din triplă perspectivă. (Nu mai relatez aici pățaniile tipăririi acestei opere, distruse cu voluptate, din care s-au păstrat, până la un punct, două exemplare, unul scris cu cerneală otrăvitoare
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
cu luare aminte. - Și ce-ai găsit prin arhive? - Că pe vremuri unele persoane erau preocupate dacă și noi avem două trupuri, cum avea Iisus. Cam prin anul 1770, la Veneția, a încercat și o femeie treaba asta, apoi un monah din Sentandrej, în Ungaria, cam prin jurul anului 1749. E de presupus că în vremea aceea în aceste orașe au mai fost încercări de acest gen. De pildă, este consemnat faptul că un chimvalist care la Veneția compunea muzică pentru ceasuri
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
nu sunt Întâmplătoare și că nu doar Întunericul se lăsase asupra Moldovei, ci și așteptarea. Domnitorul deschise Încet ușa chiliei. Înăuntru se vedea silueta unui călugăr Îngenuncheat În fața unui mic altar. - Cine ești? se auzi vocea liniștită și adâncă a monahului. - Ștefan, domnul Moldovei. - Domnul Moldovei va aștepta afară până când Îmi termin rugăciunea. Ștefan avu o ezitare. Nu fusese niciodată trimis afară după ce intrase. Dar ezitarea fu scurtă. Voievodul ieși, Închizând ușa. Afară regăsi miresmele codrului, foșnetele Înserării și privirea iscoditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unui alt corn de vânătoare. Aceleași sunete, repetate de două ori. După câteva clipe, mai departe, spre Răsărit, se auzi un alt corn. Slab de tot, spre miazăzi, se auzi un altul. Voievodul privi spre Daniel Sihastrul. - Mai așteaptă... spuse monahul. E abia Începutul... Sunetele repetate ale cornului din depărtări abia se stinseră, când, de undeva de pe o culme de munte, se prăvăli asupra văilor cântecul Înalt și melodios al unui tulnic. Un altul Îi răspunse, către vârful Rarăului. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
precum era și Bătrânul Trifon. Odată, preacuviosul Ioasaf, un călugăr Îmbunătățit de la Chilia pictorilor Ioasafei, a găzduit cu avraamica lui iubire de străini niște mireni, care deși s-au simțit bine, după aceea din păcate, s-au smintit, crezând că monahii o duc bine. Atunci bătrânul Ioasaf a considerat că este bine să-i ducă pe la colibele din Kapsala, ca să se folosească În alt mod, de vreme ce nu aveau gânduri bune. După ce au cercetat câțiva pustnici, care i-au uimit pe mireni
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mănăstirilor și a credincioșilor din Mitropolia autonomă a Basarabiei. După cum cunoașteți, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, luând aminte la rugămintea insistentă a românilor ortodocși din Republica Moldova În frunte cu Prea Sfințitul Episcop Petru de Bălți, Înconjurat de preoți și monahi, a recunoscut În decembrie 1992 reactivarea vechii Mitropolii a Basarabiei În legătură canonică cu Biserica Mamă - Patriarhia Română. S-a restabilit astfel legătura spirituală Între frații de același neam din stânga și din dreapta Prutului, frați care au aparținut aceleiași biserici Încă
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
zlataust” pentru Ștefan voievod în mănăstirea sa Putna. Este vorba de Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur, manuscris care s-a păstrat la Putna. O altă copiere se va face în 1486, aflată acum la Moscova. În același an, „zisul monah” Casian copia o Psaltire, care se află acum la Moscova. În 1470, Casian copia o Psaltire, probabil la Putna, aflată acum la Sankt Petesburg. În 1472, la Neamț, călugărul Ghervasie copia Pravila lui Matei Vlastaris, existând, așadar, o preocupare pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
alături de obiceiul pământului și a unui corpus de legi scrise. Manuscrisul din 1472 se află la Biblioteca Academiei, iar un al doilea manuscris, realizat în 1495, a ajuns la Moscova. În același an, se copia la Putna cu mâna mult-păcătosului monah Vasile, din porunca lui Ștefan cel Mare Leastvița lui Ion Scărarul. Și acest manuscris se păstrează la Putna, în timp ce un al doilea manuscris al aceleași opere, se află la Biblioteca Academiei. Și astfel ajungem la Tetraevanghelul de la Humor, capodopera manuscriselor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Traducând din limba greacă Loghica lui Ioan Damaschinul, G. își aduce contribuția la crearea terminologiei filosofice în limba română. Tot din limba greacă traduce în 1793 Cămara dreptei credințe a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
1826; Traduceri: Teofil, Cămara dreptei credințe, București, 1793; Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826. Repere bibliografice: Gh.I. Moisescu, Viața și activitatea episcopului de Argeș Grigore Râmniceanu (1822-1828), București, 1930; Iorga, Ist. lit. XVIII, II, 303-304; D. Alexandru, O figură luminoasă de monah cărturar: Grigore Râmniceanu, MO, 1957, 9-10; Duțu, Coordonate, 155-164; Dicț. lit. 1900, 415-416. A.Sm.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
acolo erau sârmele... Și am văzut că erau niște geamuri mari, și-apăi, după ce-ntindeam rufele, ne uitam, și de jur-Împrejur erau dealuri, munți cu sonde de petrol... Era tare-tare frumos acolo. Închisoarea era Împărțită În vechea mânăstire, cu chiliile foștilor monahi, și clădirea nouă, da’ tot atașată de aialaltă. În asta nouă, Înainte de-a veni comunismul și-n primii ani de după, fusese directoare o profesoară de psihologie..., un fel de..., cum Îs acuma psihiatrii ăștia... Și era foarte severă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din piatră, descoperi cu stupoare că Brandan se făcuse nevăzut. În văzduh Încă mai persista ecoul unor pași grăbiți, a căror origine nu izbutea să o identifice. Nedumerit, Dante se uită În jur, căutând o explicație, dar era sigur că monahul nu dispăruse pe singura cale vizibilă, ușa din dreptul altarului. Pe fundalul absidei fusese ridicată o schelărie Îngustă, care ajungea aproape de ferestrele de sus. Două dintre acestea fuseseră Închise cu vitralii policrome, În timp ce a treia era Încă descoperită. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care Îl mai auzise. Glasul Fecioarei din Antiohia. Se Întoarse brusc, cu inima cât un purice din pricina emoției. Dar nu era nimeni care să Îl implore. Fremătând de mânie, Își dădu seama că fusese indus În eroare și că monahul ventriloc Îl păcălise. O umbră Îi străbătu câmpul vizual și o lovitură puternică după ceafă Îl nărui. O străfulgerare Îi explodă În cap, ca și când ar fi fost lovit de trăsnet, În timp ce vertijul punea din nou stăpânire pe el. Lăsă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură Cecco, arătând către un obiect Învelit cu o pânză roșie, greoaie. Dante se apropie, descoperindu-l cu un gest hotărât. Chipul Înfiorător și totodată fascinant al sculpturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își dădea seama Într-adevăr cât erau de mari. În car nu era loc. Cu iuțeală, sub privirile celor doi monahi care asistau năuciți, apucă de subțiori trupul lui Arrigo și Îl potrivi În poziția șezut. Apoi arătă spre plăcile Învelite În fetru, poruncind să fie dispuse de-a curmezișul, lângă cadavru. Călugării de la Misericordia erau din ce În ce mai Înmărmuriți. Sub greutate, oiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Scobinți este menționat și la 1740, cănd ia ființă un schit, numit Mitoc, apoi Dealul lui Vodă. Această atestare dovedește că masivul viticol intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și de pădurile din jur, care se întindeau și pește actualul cătun Zvarici. Locul vechiului lăcaș de cult era în cimitirul bisericii sătești, întemeiata, în anul 1850, de Șerban
Comuna Scobiţi : repere spaţio-temporale by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/715_a_1312]
-
a memoriilor, însușirile scriitoricești ale autoarei, ingeniozitatea narativă și harul portretistic. „Ofrandele” aduse celor trecuți în lumea umbrelor, dar și unei epoci apuse, au fost pe drept cuvânt comparate cu paginile din Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, căci, asemenea monahului de la Rohia, P. se împăcase cu lumea, cu suferințele, cu Dumnezeu. SCRIERI: Gogol în literatura română. 1860-1960, București, 1960; Eterna întoarcere, pref. Doina Uricariu, București, 1996; ed. (Ofrande), București, 2002. Ediții: Ion Pillat, Poezii [Opere], I, introd. Adrian Anghelescu, postfața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288817_a_290146]
-
dar și celei satirice clericale.411 Povestirea pe care târgoveața o rostește ne introduce într-un timp mitic, de basm, când zânele locuiau pe pământ. Nota ironică și anticlericală nu lipsește: farmecul lumii precreștine, păgâne este risipit de invazia de monahi și frați cerșetori, a căror moralitate poate fi pusă sub semnul întrebării. Pierderea unei lumi a tainelor și a frumuseții aduce după sine o undă de melancolie 412, materialismul este acela care ia locul fanteziei și utopiei vremurilor trecute: „Este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când era vorba de femei”544. și el elaborează un plan ingenios, profitând, de această dată, nu doar de naivitatea soțului, ci și a soției acestuia: îl face
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o variantă slavonă amplificată, „cazania” ucraineanului Kiril Trankvilion Starovețki - Evanghelia învățătoare, tipărită în 1619 la Rohmanov. Pentru hagiografia locală e prelucrată „măcenia” Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, după textul compus la începutul secolului al XV-lea de un Grigorie, monah și prezbiter din Biserica „Moldovlahiei”, și scrierea patriarhului Eftimie de Târnovo despre viața Cuvioasei Parascheva (într-o versiune prescurtată a originalului). V. a apelat la literatura neogreacă de factură renascentistă, larg răspândită în secolul al XVI-lea. În douăzeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]