2,922 matches
-
coperta și ilustrațiile: „Salons” parisiens), în ediție bilingvă româno-franceză (traducerea în limba franceză: Paula Romanescu), are ca punct de plecare și etalon Cântarea Cântărilor, iubirea fără seamăn dintre Solomon, fiul lui David, și Sulamita, și este construită ca un lung monolog adresat, în care iubita / iubirea, Dorador (un termen-ființă, inventat de mine - cum mărturisește autorul), este, concomitent, referentul, destinatarul, obiectul contemplației, promisiunea Absolutului, proiecția unui ideal de iubire, dincolo de contingent, dincolo de orice atingere impură (Te voi închipui toată numai din miresme
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
inima mea / și s-a făcut dimineață și s-a făcut seară / și nu te am trădat. Oscilând între credință și hazard - a cărui influență o anunță de la început prin invocarea lui Kafka -, după cum se confesează (volumul e un lung monolog, prin care eul liric își exprimă angoasele sau exaltările): Rătăcitor îndelung prin matricile bunului Dumnezeu / am vorbit îndelung cu împărații hazardului, afirmă poetul care își durează opera, sugerând că, de fapt, se consideră, așa cum arătam mai sus, un intermediar, un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îl poate salva doar alcoolul scrisului. În acest sens, chiar primul poem exprimă programatic speranța metamorfozării ființei, prin literatură, în biserică, fără a-și pierde fragilitatea umană, câtă vreme există hoardele ce dau foc / bisericii care sunt. Construite, cele mai multe, ca monolog adresat, poemele aduc, în primul rând, fragmente din marasmul cotidian, asupra căruia meditează poetul, pe măsură ce am început să cad în inima mea și e dureros domnilor / nu poate o inimă să încapă un trup de om /(...) / e dureros domnilor să
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
înțelegere /a neînțelegerii. Gânduri, reflecții, revelații, sentimente trezite de cotidianul - agresiv adesea - abordat familiar, ironic, sunt scânteia care declanșează demersul liric al lui N. Herișanu, și care compun o hartă a preocupărilor sale interioare, presupuse fragmente decupate dintr-un lung monolog meditație asupra secvențelor alcătuind, ca un puzzle, realitatea, și, pe fondul ei, viața. Fără tentații în direcția transformării lumii, altcumva decât prin artă, trecând Gol prin lume (în plină criză), îi înregistrează disfuncțiile: în stradă / pe stradă, în plină criză
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
armonie, căutată în afara sinelui și în sine, și printr-o solemnitate vizibilă în plan formal, la nivel prozodic, unde domină alexandrinul românesc, la nivelul expresiei și în conținut, unde răzbate din elanul confesiv al eului liric, redat, de obicei, prin monolog adresat, concentrând frământările artistului creator, determinate de aspirația spre instaurarea și permanentizarea unui echilibru interior, dezvăluite iubitei în special, destinatarul cuvintelor poetului, pentru care aceasta e o ipostază a femeii ideale, pe care o caută în ordinea umană, însă, adesea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu inițială mică, fiecare text începe, de asemenea, cu inițială mică, iar punctuația este cvasiinexistentă, determinând o pluralitate de lecturi, nu totdeauna, firește, cele mai fericite / pertinente! Petrache Plopeanu: Bufonul cerșetorului Text unitar, conceput ca geneză a Sinelui, printr-un monolog adresat, a cărui marcă principală este vocativul stăpâne, scris fără majusculă, ca, de fapt, toate cuvintele din operă, între care, în spirit postmodernist, se instituie, astfel, o democrație, cartea lui Petrache Plopeanu, Bufonul cerșetorului - Editura Editgraph, Buzău, 2010 -, este o
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
devină privilegiul nebunilor pentru a fi compromis. Amestecat printre tumbe și complicități, va fi spus fără urmări. Lumea va râde în loc să se cutremure. De aceea îmi place să cred că măcar unul din bufonii care zic lucruri usturătoare speră, continuîndu-și monologul, că spectatorii i-au văzut lacrima sub fard. Și, cine știe, când ajunge în culise, izbucnește, poate, chiar în hohote câteodată, sub privirile mirate ale valeților care încearcă să-l consoleze: "De ce plîngi? Regele a fost mulțumit"... Nu, vechii mei
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dumneavoastră.. Cel puțin profeții au o scuză. Ei nu au nevoie să. discute. Vor să proclame fără să fie contraziși. Pustiul îi ajută să uite orice obiecție li s-ar putea aduce și să-și facă o educație spartană a monologului. Dar cei care, ca să pară interesanți, țin prelegeri despre filosofia grotelor ce scuză au? Spre deosebire de Eleonora, eu cred că trebuie să vorbim despre singurătate, măcar pentru a o deosebi de pustiu. Singurătatea te înăbușă. În schimb, pustiul te digeră ca
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac o bucurie. Luasem plic și hârtie, eram gata să încep. Dar teama aceea subconștientă îmi paraliza tentativa. " Nu te pripi ― îmi sugera monologul interior. Chibzuiește pe îndelete. Dacă între timp ea și-a mutat gândul și rămâi descoperit? Tatonează mai întîi în ce ape se scaldă și apoi..." Nu i-am scris. Bineînțeles, nu renunțasem la proiect, îl amî-nam doar. În orice caz
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se creează astfel o liniște blândă, sacră, ideală pentru acest colț de rai. În final, ambele opere sugerează dezamăgirea și neîmplinirea eului liric. Așadar, îndrăgostitului nu îi mai rămâne decât să aștepte privind către văzduh... Rotariu Alexandru Școala Gimnazială Rediu Monolog Hmm! Eu parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un monolog despre viață și moarte, despre drama unui copil rămas orfan, despre neîmplinirile unui bărbat tânăr. Dar așa cum se întâmplă în viață, cineva, tot un ofițer, a intrat cu cizmele în lăuntrul durerii sale, jignind memoria soției. Era prea mult. Ofițerul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
d. doctor dați-mi două pachete de țigări"; și aceasta fie ziua, fie noaptea (seara), fie cu țigarea în mână, fie fără. Altă dată, ca un contra repetă monosilabe ce se pronunță înaintea sa. În fine, uneori stând singur esprimă monoloage fără sens. Această turburare este și mai pronunțată din diferitele lui acte. Astfel, plimbîndu-se prin grădină, strânge fel de fel de obiecte de pe jos, pietricele, bucăți de lemn, de hârtie, ce le pune în buzunar, crezând că aceste obiecte sunt
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ce-i convenea. își putea face gustul să pălăvrăgească ca și singur, fără de precauțiunile ce trebuie să iei cu oamenii. Cmd începuse a vorbi și înțelege, îi da câte o replică monosilabică și Lică trecuse tot nesupărat de la forma de monolog la cea de dialog. Cam grea, ce e drept, de limbă ca și de picioare, alături de Lică, așa de sprinten, Sia se târa ca să nu ră-mînă înapoi. Mâinile subțiri a!e lui Lică ii zdrobeau fără voie pumnul trăgînd-o. De la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
nouă ședință sportivă? Vreo vizită nouă? Dacă Maxențiu azvârlea la tennis o minge, mișcarea era dublată de cea care trebuia să amortizeze efortul și tot așa mereu. Apoi orice conversație, orice gând se suprapunea gândurilor ce avea despre boala lui, monologului nesfârșit cu sine. De i se vorbea pe când el recapitula ceea ce simte în acel moment, îi trebuia o dublă încordare; de i se cerea să privească ceva, atunci când el supraveghea mișcări lăuntrice, era turburat. Acel lăuntric îi da mereu de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
arcuite, ochii senini și întreg obrazul lui Lică sclipeau satisfăcuți. Cu gesturi moi și expresive, frizerul era un mare orator, mai ales când discuta în oglindă cu propria lui imagine. Aveam cu el adesea colocvii care se transformau invariabil în monolog, deoarece cunoștințele lui Lică mă depășeau întotdeauna. „ ...Și, loco, ce poet avem ? E unul chelbos : vine des la mine. A avut un păr așa moale, puțin blond și umbla cu un copil de mână. Nu-mi aduc aminte cum îl
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Lisa. În felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie vie. Îi plăcea enorm să se audă vorbind, să aibă auditoriu, să transforme orice discuție în monolog și monologul în conferință. Când venea, vara, în Lisa, făcea, duminica, operă de iluminist. Le explica oamenilor, strânși în jurul lui, pe uliță, că pământul se învîrte sau îi lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
felul lui, "unchiul George" era un personaj-spectacol. Își purta soclul cu el pretutindeni și nu mai putea vorbi decât ca o statuie vie. Îi plăcea enorm să se audă vorbind, să aibă auditoriu, să transforme orice discuție în monolog și monologul în conferință. Când venea, vara, în Lisa, făcea, duminica, operă de iluminist. Le explica oamenilor, strânși în jurul lui, pe uliță, că pământul se învîrte sau îi lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Am devenit și din necesitate egoist, închistat în mine, ursuz. Egoismul a jucat rolul "zidului" de care a trebuit să mă sprijin. 48. O adiere răscolește frunzele oțetarilor. Un nor pătează cerul decolorat de secetă. Va ploua? Pendulele Monseniorului și monologurile doctorului Luca sunt, la fel ca amintirile, tot un soi de zid. Încerc să uit de boală. De aceea bat câmpii, într-o zi mi-am zis: ce-ar fi dacă Monseniorul ar reuși să-și disciplineze pendulele? În clipa
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
descumpănită și se uita mai departe la Juan Lucas, de parcă l-ar fi Întrebat dacă trebuie să se arate Îndurerată sau era mai bine să nu dea nici o atenție celor șaptesprezece ani Împodobiți cu coarne. Jucătorul de golf, Într-un monolog interior, hotărî să-i cumpere lui Bobby un automobil cum nu mai avea nici un alt băiat În toată Lima. În sfîrșit, la asta trebuia să se mai gîndească puțin, În funcție de Întorsătura pe care o luau lucrurile, În orice caz nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care naște impacturi declarate sau înnăbușite, dar resimțite grav de el. Salvarea eroului nu este filozofia care generează. La rândul ei, alte sisteme, fiind substanța ce hrănește setea de ideal, niciodată traductibilă în termeni reali. Primul plan, desfășurat după formula monologului interior este urmat de partea a doua, când, eroul înconjurat de flăcările războiului, simte în continuare îndoiala și frământarea. Sentimentul iubirii este confruntat cu cel al morții. Prins între oglinzile paralele ale confruntărilor, sufletul acesta se analizează prin introspecție: <ref
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
primul plan, ca și la Proust, memoria involuntară reînvie îmtâmplări trecute, dar la Camil Petrescu conștiința selecționează acele fapte care vor contribui la dezvăluirea adevărului. Retrăirea motivează și ordonează fapte care vor conduce la decizia finală. Se desfășoară după formula monologului interior, în care Gheorghidiu rememorează experiența conjugală: trăirile sunt puternice și întâmplările deosebite. Eroul își explică iubirea, așa cum l-a cuprins pe el, încetul cu încetul: Eroul se confesează explicând cum a intrat în acest univers care l-a acaparat
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
Ștefan Agopian, Scriitor în comunism (niște amintiri) Gina Stoiciu, Exilul. Viața în fragmente Simona Sora, Seinfeld și sora lui Nabokov Dan Lungu, Amelia Gheorghiță (coord.), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism Petru Dumitriu, Non credo, oro George Banu, Monologurile neîmplinirii Maßgorzata Rejmer, București. Praf și sânge Corin Braga, Acedia. Jurnal de vise (1998-2007) Mircea Diaconu, Scaunul de pânză al actorului Emil Brumaru, Veronica D. Niculescu, Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi Alina Purcaru, Povești cu scriitoare
Non-stress test. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Elena Vlădăreanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1784]
-
pregătește pentru toate astea. Cel mai tenace dușman al schimbării noastre europene este chiar școala în care ne deprindem de mici că e mai rentabil să taci, să fi supus, să reproduci ce zice proful care este mai întotdeauna antrenorul monologului, un training al supunerii și al lipsei de responsabilitate. O educație a capului plecat. O școală în care plagiatorii avansează academic, în vreme ce pedepsesc aspru bietele încercări ale școlarilor de a copia texte indigeste. Școala doldora de învățături fără viață pe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
demonstrezi vrednicia față de concurentul tău care e impostor. Școala este instrumentul prezervării lipsei de mobilitate a gândului și a mobilității sociale. În școală nimeni nu-ți spune că în viață dialogul și argumentația au a se lupta să ia locul monologului și al suspendării gândului propriu. Școala medie și cea superioară ne învață mai degrabă faptul că tăcerea, capul plecat, vorbirea pe la colțuri, frica de șef și supunerea politicoasă este rentabilă. Nu e asta Europa viitorului, domnilor profesori fără har, domnilor
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care se vroia a Domnului rugurile Inchiziției. Numai că Pronia în marea sa înțelepciune știe că domnul ziarist Victor Roncea, spre exemplu, nu este neapărat ostaș
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]