2,076 matches
-
are o mare influență pozitivă asupra economiei generale, dezintoxicînd-o și permițînd, datorită restabilirii circulației bilei în tubul digestiv, să influențeze metabolismul, dar și ameliorarea componentei psihice a bolnavului, care nu este de neglijat; - reducerea scărpinatului și, inclusiv, vindecarea eczemelor (uneori monstruoase), prin dispariția icterului, fac ca operația de pancreatectomie dreaptă în doi timpi operatori să aibă indicații mai frecvente; mulți autori acceptînd-o, cu toate dificultățile tehnice ale timpului II. Dar dacă avantajele operației în doi timpi sînt de necontestat, apar însă
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
și în continuă creștere: - fistula pancreatică nu are tendință la închidere, mai ales fistulele mixte, după cum vom vedea; - conținutul fistulelor nedirijat, pe de o parte, și neprotejarea zonei perifistuloase, pe de altă parte, duc la macerearea țesuturilor care pot deveni monstruoase și greu de remediat; - necompensarea pierderilor care dau tulburări severe hidroionice, hipoproteice sau acido-bazice duce la mari dezechilibre care pot genera insuficiența renală acută, greu de compensat. Etiologie: Sursa fistulelor pancreatice „pure” este una singură: leziuni ale parenchimului glandular pancreatic
Pancreatectomiile by Ionescu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/91855_a_92354]
-
partidelor asupra societății și nu este cu atât mai semnificativ cu cât, spre deosebire de 1991, numărul forțelor politice implicate s-a diminuat, pe cale electorală sau parlamentară, într-un mod semnificativ. Din acest punct de vedere, postcomunismul românesc reia tradiția așa-zisei "monstruoase coaliții": în secolul XIX, partidele nu se afirmă decât după detronarea lui Cuza în februarie 1866, organizată de coaliția grupurilor conservatoare și radicale 114; coaliția a putut astfel să confiște pentru multă vreme statul român. Singura diferență pe care o
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
de dorit. Iar generația intermediară, al cărei reprezentat tipic era conu Petrache Bîrseanu din Boroseni și care formau majoritatea societății de pe vremuri, - vorbea un jargon moldo-rus, care ofensa deopotrivă urechea unui român și urechea unui rus, - jargon alcătuit dintr-un monstruos amestec de cuvinte rusești și românești, în doze variabile, cu singura deosebire că atunci cînd își închipuiau că vorbesc rusește <footnote Credem că aici corect ar fi fost moldovenește: limba moldovenească era „împodobită“ cu elemente rusești, iar cea rusă cu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
ce îi va fi fatal, are consistența captivantă a textelor pe care Nick Cave le scrie, în tonalități tandru-macabre, pentru muzica sa. Bunny înoată prin apa neagră ce-i desparte viața de moarte, însoțit de diavolul metamorfozat într-o reptilă monstruoasă, hipersexuală și dominatoare, care îl cuprinde într-un ultim spasm erotic și pervers. De pe scena unui bal la care sunt invitați toți cei pe care Bunny i-a trădat, sedus sau mințit, le cere iertare, și, amăgit de iluzoria absolvire
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Brânzelul, Mumiuțul, Gunoiela, Cărbunelul și Copilul-ancoră. Fiecare poem anunță un nou personaj, iar caricatura din versurile minimaliste este transpusă în reprezentări grafice la fel de surprinzătoare, ținând tot de arta polimorfă a autorului. Volumul are aerul ciudat al unei cărți pentru copii monstruoși, de unde putem intui ușor că publicul ce-l va iubi este același cu cel ce îi apreciază lui Burton creațiile cinematografice. Făpturile sale păstrează candoarea și vulnerabilitatea eroilor de film, dar toate trăsăturile lor sunt reduse la dimensiunile unei creaturi
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
care el este străinul desăvârșit. Între toți, (literalmente) nemuritorul conte de Saint- Germain se izolează ca mesager al timpului istoric, întotdeauna impenetrabil outsiderilor. Implicită, ironia lui Gog condiționează satira proiectată de Papini sub forma unui jurnal ficțional în ramă. Dorințelor monstruoase le răspund, în interioritatea a acestui antierou, explozii paranoice vizând, într-o simetrie și ea ironică, apocalipsa - o fortăreață construită pe o insulă îl poate pune la adăpost de o catastrofă. Întâmplările prin care trece Gog sunt fără excepție esențiale
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și dizolvat în iluzia stabilității acestei pefecte familii americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificațiile unei ideologii care, în cazul României, a avut aproape o jumătate de
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Herta Müller reconstruiește într-o proză la persoana întâi singular o memorie a alienării. Șvăboaică din Banat, este implicit suspectă și periculoasă pentru regimul comunist ce părea că își consolida eternitatea. Securitatea, prin agenți loiali ce i-au confirmat reputația monstruoasă, supraveghea și pedepsea, acționând ca principal agent patogen al fricii mortale ce a paralizat conștiința colectivă. Urmăririle, interogatoriile și, de fapt, toate coliziunile cu sistemul represiv, aveau un aer aproape suprarealist, de unde și deplin justificatul apel la poezia lui Gellu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
înțeleasă ca un epilog firesc al operei sale, înțeleasă în codul ei. "Urmuz a trecut prin miezul lucrurilor ca o rază Roentgen neoprită, pierzându-se în nesfârșit", spunea Ilarie Voronca, iar din această traversare subită a materiei au apărut personaje monstruoase și tulburătoare. Omul mecanomorf, ca element distinctiv al imaginarului urmuzian, tinde către o formă primară, precum elipsa (Stamate) sau arcul (Emil Gayk), nu s-a născut, ci s-a construit, iar întreaga sa alcătuire este o alăturare de obiecte și
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
o bășică cenușie de cauciuc [...] înșurupată la spate, puțin deasupra feselor, ceea ce îl face să sară prin magazin fără să miște din genunchi, scoțând și sunete nearticulate". Acest gen de lectură eliberează parțial personajul urmuzian din încadrarea excesivă în datele monstruosului și ale absurdului. Fiecărui personaj îi corespunde un set de trăsături definitorii, ce pot fi expuse narativ printr-o multitudine de mijloace, de unde și caracterul implicit jocular al asocierilor din interiorul lumii ficționale. Acest fundal caricatural, grotesc, impregnat de un
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
cu hainele în dezordine și pumnul strâns în jurul unei petale galbene, cealaltă pare gata de atac, cu părul lung, ridicat în șuvițe groase spre tavan, semănând ciudat cu crengile rupte și golașe de pe jos, folosite ca arme în înfruntarea cu monstruoasa floare, așteptând în capul scărilor. Expus la Tate Gallery, în Londra, inspirat de muzica lui Mozart, pe care Ernst și Tanning o ascultau în serile călduroase de la marginea deșertului, Eine Kleine Nachtmusik este, alături de Birthday, cel mai cunoscut tablou al
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
nu ar fi avut aceeași însemnătate. Guvernul a promis schimbarea obiceiurilor politice: Timp de 40 de ani, partidele noastre politice au practicat fără excepție corupția... Noi toți suntem răspunzători pentru această situație, pentru că nu am făcut nimic ca să oprim această monstruoasă tiranie și corupție a vieții noastre politice. Prin metodele care le-am folosit, am creat, susținut și dezvoltat atotcuprinzătoarea putere a oligarhiei". Aceste cuvinte nu au fost rostite de un politician izolat, ci sunt extrase dintr-o declarație solemnă rostită
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
care să forjeze „omul nou”, un individ debarasat de instinctele și reflexele sale fundamentale, create și Întărite Într-o evoluție de mii de ani de viață socială. Și, mai ales, visătorul om de știință, Marx, voia extirparea „egoismului uman”, diferențierea, „monstruoasă” uneori, Între indivizii aceleiași societăți. Naivitatea sa fusese aceea de a pune pe umerii claselor sociale această diferențiere, această „inegalitate”, când ea este nu rareori rodul naturii. Sigur, „vina” nu este În Întregime a „visătorului” Marx, deși, abolind cu brutalitate
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere visul realității și să facă aceasta cu atâta cerbicie și Încăpățânare Încât existența Însăși, Viața, În ochii săi cel puțin, să prindă un aer de... cum să-i
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numim „temele” sau „motivele” abisale: iubirea, ura, zeii, prietenia, instinctul păcii și al războiului, justiția, injustiția, singurătatea, deliciile și torturile memoriei și alte câteva. Evident, Grecii, acești „copii precoci și teribili” ai umanității, le-au Împrumutat și „fețe umane”, ușor monstruoase, acestor „teme”, nesuportând Întotdeauna purul abstract și, Încă o dată suntem nevoiți a omagia geniul enorm, sălbatic, al lui Abraham, care, cu secole Înainte de poeții și geometrii greci, a gândit, a Îndrăznit să gândească (cum ar zice Nietzscheă: „totul este unul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și-a trăit organica slăbiciune - incapacitatea spiritului critic - În această Împrejurare, urma nu numai să răstoarne ierarhiile interne, să afunde România pe un coridor tot mai negru, Într-o enclavă economică absurdă, presărată de planuri ruinătoare ale unor obiective industriale monstruoase, fără legătură cu nevoile și tradiția națională și nici cu sursa de materii prime, dar și să provoace o nemaivăzută declanșare a unei demagogii naționaliste, la limitele unui fascism grotesc, o farsă care i-a zăpăcit pe mulți și care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ghem de încurcături care, cu aportul benefic al lui Durban se rezolvă, dar se creează impresia că între fată și el s-a născut o incredibilă poveste de dragoste. Incredibilă având în vedere urâțenia lui care se sugerează a fi monstruoasă și frumusețea ei excepțională. Tot întâmplător, cei trei, legați cu firele reale sau închipuite al dragostei, se întâlnesc în tren, Felecan caută să-l sugrume pe Durban, dar, când e pe punctul de a-l ucide, acesta găsește puterea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Bolintineanu continuă să atragă atenția nu numai politicienilor veroși, ci și jurnaliștilor mercenari. Și, la fel ca Eminescu, vede "enorm", sau, mai bine zis, vede exact situația României de după "această nefericită epocă de 11 februariu", după detronarea lui Cuza de către "monstruoasa coaliție" (Cezar Bolliac); "toate acestea lasă a se bănui că străinii au avut mâna în nenorocita noapte de 11 februarie, care noapte va rămâne ca o funestă nenorocire în paginile istoriei acestei țări". Se va invoca, desigur, comoda acuzație de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
referă la granițele politice, dar are în vedere tendințele geopolitice pe suprafața Europei din secolul al XIX-lea încoace: "Românitatea, afirmă dânsul, tinde mai cu seamă din secolul al XIX-lea încoace să fie o categorie etnică sfâșiată de antiteze monstruoase... Nimeni n-a făcut o analiză mai adâncă a acestei primejdii decât Eminescu. Poetul a sesizat că "sfâșierea" nu s-a produs nicicum în sânul poporului român, în majoritate format din țărani, ci în inima "păturii superpuse", în care elementul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
straturilor afunde ale limbii. Ambele apologii perceptive le sunt caracteristice celor doi scriitori aflați și în această privință pe aceeași traiectorie. Antiromantic și antisimbolist, dramaturgul oferă surpriza unei poetici în spațiul muzicii, corelativă cu armonia eminesciană. "Simt enorm și văz monstruos" exprimă contiguități spațiale (văzul) și temporale (simțul = auzul), cu "genul orfic muzical": "Eminescu definea fantazia artistică drept punctul de incidență dintre minte și inimă, dintre raționalitatea privirii și adâncimile auzului". Interioritatea, profunzimea, enigma dualității ontologice dau seamă de o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de rouă în care se reflectă tot văzduhul. Se mai întâlnesc cei doi scriitori și pe alte "teritorii", mai mult în abordarea structurilor de contrast. Antitezele, în concepția lui Eminescu, pot fi "neîmpăcate", golite de fiiință, deformate până la a deveni monstruoase sau ridicole. Caragiale este, până la un punct, în ton cu această perspectivă. În procesul sincronizării noastre cu civilizația europeană, are loc o exacerbare a "antitezelor eșuate" prin absența organicității, fapt numit de Eminescu moft: " Cea mai comică noțiune românească e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o fire veselă, mereu pus pe râs, asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac pe eseist să afirme: "Caragiale face parte din aceeași familie rarisimă de spirite deopotrivă de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e interpretată în analogie cu aceea christică, a ciobanului moldovean din Miorița și cea din Monastirea Argeșului, criză în care este implicată totdeauna violența. Theodor Codreanu apelează la ontologia arheității creată de poetul nostru, invocând filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul monstruos" (Cain și Abel, Eteocle și Polynice, Sarmis și Brigbel), teoria eminesciană a dublului binom, "violența benefică fondatoare", pentru a demonstra că victima ispășitoare devine zeitatea grupului, că orice mit se naște dintr-un act sacrificial, înseamnă "contrapunerea violenței benefice violenței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este aceea a națiunilor (considerate "anacronic-tribale" și "antiglobaliste"), susținând pe de altă parte minoritățile etnice, homosexuale, feministe etc. Însăși "teoria secundarului" a lui Virgil Nemoianu devine o armă de luptă împotriva naționalului prin demonizarea gazetarului Eminescu, cel care numise "antitezele monstruoase" din societatea noastră. Echilibrul, armonia și depășirea antitezelor nu poate fi decât transmodernistă pentru că, spune profesorul Codreanu, "transmodernismul se fundează pe antitetică pe care o întrevăd ca filozofie a viitorului", cu o certă pledoarie pentru diversitate și alteritate. Da, asimilarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]