1,744 matches
-
redat de narator în termenii unui experiment științific fapt care intră de asemenea în zona unui câmp de observație care-i este propriu. Apropierea flăcării de mână provoacă o reacție nervoasă, ceea ce suscită atenția lui Zibal. Obiec- tul fascinației sale morbide se află sub ochii lui, la înde- mâna lui. „Aplecă lumina prea aproape, încât, tremurând, atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte : o crispație vio- lentă a degetelor se produse urmată de un vaiet surd... La vederea acestui fenomen, Zibal tresări
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sărbătorii dionisiace. Mitică pare să fie un Brighella, iar vorbitorul un Arle- chino, o altă figură încărcată de ambiguitate, vesel și trist deopotrivă, așa cum alternează tactic momentele emoțio- nale pe care le interpretează acest amic. Monstruosul stă aici în tabloul morbid pe care acest Arlechin nu-l ratează. Descrierea agoniei lui Mitică invocă oroarea, imaginea sângelui amestecat cu creier și păr, de asemenea. Scena viscerală a manifestării necontrolate a mahalagioaicei care-și plânge fiul cu răcnete și blesteme are un simetric
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Alpii maritimi, am observat odată cum iarba se unduia șerpuind În urma mea pentru că un polițist rural gras se târa pe burtă după mine, ca să vadă dacă nu cumva pun capcane pentru păsări cântătoare. America a manifestat un interes și mai morbid decât alte țări față de activitățile mele de gladiator Înarmat cu plasă - poate pentru că aveam patruzeci de ani când m-am stabilit aici și cu cât e individul mai bătrân, cu atât mai ciudat arată cu o plasă pentru fluturi În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
expresiile care-mi plăceau În mod deosebit și am păstrat acest obicei mult timp. Teama mea de a pierde sau a altera prin influențe străine singurul lucru pe care-l salvasem din Rusia - limba ei - a devenit de-a dreptul morbidă și mult mai chinuitoare decât teama pe care o voi Încerca două decenii mai târziu de a nu mai reuși niciodată să aduc proza mea În engleză cât decât la nivelul celei În rusă. Stăteam treaz până noaptea târziu, Înconjurat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
bătrân decât mine. Se fudulea cu Premiul Nobel pe care tocmai Îl primise și m-a invitat la un restaurant scump și la modă din Paris, ca să stăm de vorbă de la suflet la suflet. Din păcate, Întâmplător am o aversiune morbidă față de restaurante și bistrouri, În special față de cele pariziene - detest Îmbulzeala, chelnerii agitați, boemii, cocktailurile cu vermut, zakuski, spectacolele de bar și așa mai departe. Îmi place să mănânc și să beau lungit (de preferință pe o canapea) și În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mai singuratic și cel mai arogant. Începând cu apariția primului său roman În 1925 și pe tot parcursul următorilor cincisprezece ani, până când a dispărut la fel de straniu cum apăruse, opera lui a stârnit În mod constant un interes viu și cam morbid din partea criticilor. În aceeași măsură În care publiciștii marxiști din anii optzeci din vechea Rusie ar fi demascat lipsa lui de preocupare față de structura economică a societății, În mod similar, mistagogii literaturii emigrației au deplâns lipsa lui de intuiție religioasă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
însuși. Era ireceptiv la așa-numitele experiențe „abisale” și în genere, la „sentimentul tragic al vieții”. Avea un fel de recul, un refuz organic, față de Dostoievski, de pildă, despre care a scris rânduri consternante. Îl vedea ca pe un geniu morbid, ca pe un „apucat”, un fenomen aberativ atât în plan moral, cât și ca artă literară. Moduri de gândire ca al lui Kierkegaard sau al lui Heidegger îi inspirau oroare. Cu toate acestea, ceea ce refuza în proza literară sau în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
s-ar mai întrista dacă ar participa la vreo perfecțiune... Am intuit imediat cărui tip de caracter îi aparținea acest om atât de imprudent în a se lăsa fascinat de căldura și lucirea venind din ascunsa mea îndoială și din morbidul meu spirit al datoriei prin sacrificiu. 10 aprilie Scriu din ce în ce mai rar în acest caiet pentru că lucrez intens la nuvele - cu ajutorul fumului, miros de prune din Elveția în resturi de tabac din Lucerna, cu ajutorul focului din cognac (Courvoisier) și al amărăciunii
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
stridente, dar fără clienți, care se cheamă "For you", "To be", "V.I.P." (cu cinci stele ostentativ luminate), "Night Club", non stop și o mulțime de baruri unde lumina care în intenția patronului ar trebui să fie caldă și discretă este morbidă, sepulcrală. Clienții beau holercă. Prin vitrine par o adunare de strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aseamănă. Ei se și diferențiază, bineînțeles; diferențele constau în nuanțe, să zicem în capacitatea de a reveni spontan la realitate, capacitate de care nu dispune bolnavul mintal. Dar ajungem aici la o dilemă eternă, aceea a disputei dintre normal și morbid, îndepărtându-ne de temă. Oricum, diferența este tulburător de ambiguă. "Diferența dintre mine și un nebun este că eu nu sunt nebun", vorba lui Salvador Dali. Să rămânem în domeniul omenesc al toleranței, înțelegând că nu toate faptele miraculoase ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
incertitudinii. Dar, cum spunea André Breton, "incertitudinile determină miraculosul și miraculosul este întotdeauna frumos". De aceea, dincolo de mizeria psihică, nebunia deseori se înscrie în estetică. Pe de altă parte, frumosul tinde deseori să se exprime într-un stil care amintește morbidul, ba, frumosul devine mai frumos dacă poate sugera, interesant, morbidul. * Ne va fi mai ușor să parcurgem calea aceasta dacă vom observa că și boala psihică și literatura (arta) trebuie considerate, fiecare în parte, o stare psihică. Bineînțeles, este posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
miraculosul este întotdeauna frumos". De aceea, dincolo de mizeria psihică, nebunia deseori se înscrie în estetică. Pe de altă parte, frumosul tinde deseori să se exprime într-un stil care amintește morbidul, ba, frumosul devine mai frumos dacă poate sugera, interesant, morbidul. * Ne va fi mai ușor să parcurgem calea aceasta dacă vom observa că și boala psihică și literatura (arta) trebuie considerate, fiecare în parte, o stare psihică. Bineînțeles, este posibil să recurgem la termeni de mai mare exactitate, dar cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
resorturile lor, ne putem cel mult amuza, întregul este altceva și nu putem concepe acest întreg procedând analitic, mai ales când acest întreg este omul." Prin urmare, ceea ce interesează este numai creația în întregul ei. Analizele cantitative și calitative cercetând "morbidul" sau "normalul" sunt speculații. Cui, ce-i pasă, la urma urmei, de ceea ce este în umbra paginii? * Așa ar trebui gândit, probabil, dacă umbra de dincolo de pagină ar rămâne totdeauna în spațiul ei, dacă nu ar transpare, uneori, în text
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
normală" sub aspectul psihologiei acestei arte (Jack London, Ernest Hemingway, M. Solohov, Fadeev, Eminescu). 2. Există scriitori absolut normali, care au descris în mod magistral, în opera lor, stări de nebunie. 3. Există o categorie de oameni suferind de tare morbide care și-au turnat nebunia în opere absurde, de neînțeles, opere a căror valoare este indiscutabilă (Kafka, Dostoievschi și alții). 4. Există scriitori care, încercând să descrie nebunia de care suferă ei ratează lamentabil din punctul de vedere al valorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de vedere al valorii operei rezultate, putând excela într-o operă "normală", nerealizată artistic. Sunt geniali în nebunie și mediocri în literatură. Rezultă situații diferite, exemplare pentru fiecare categorie. * Shakespeare, Cehov, Caragiale, Gorki, printre alții, constituie lipsit de caractere psihice morbide opere (unele) cu valoare patografică riguros științifică, neîmpietând, totodată, valoarea estetică a creației. Din câte știm, Shakespeare a fost un om inserat în ceea ce denumim "limitele normalului". A fost un om al timpului său, un om genial. Unele din personajele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o demență senilă asupra căreia nici un diagnostician nu poate avea dubii). * Salavin, eroul capodoperei lui Georges Duhamel este o altă ilustrare a înțelegerii până la nuanțe de mare finețe științifică a unui scriitor echilibrat, nemarcat în vreun fel de o tară morbidă mentală. Duhamel a fost medic (chirurg). Este probabil că s-a documentat în psihiatrie; dar, iarăși, aceasta constituie ceva mai puțin semnificativ. Câți dintre marii practicieni ai psihiatriei contemporane ar putea descrie aventurile unei existențe psihastenice, într-un mod comparabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care, în nici o pagină, nu se ghicește fondul afectat al autorului reprezintă o a doua alternativă. Eminescu consumat de nenorocul unei psihoze maniaco-depresive, (indiscutabile din punctul de vedere al diagnosticului), și-a salvat opera de orice intruziune de natură morbidă. În ce pagină, a operei lui, se poate ghici drama de dincolo de pagină? În nici una. Eminesciana este o capodoperă de întrebări chinuitoare, de suferințe, de strălucitoare momente de bucurie, de tragice implorări filozofice; toate, însă, în cadrul unei limpezimi mintale perfecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă la nivel superior, care înseamnă o nostalgie morală, o etică încâlcită, având totuși un ideal, o extraordinară dorință de umanizare. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Dostoievschi a fost tulburător. Dar mai puțin, cred, psihiatru. Și totuși, acest bolnav a deschis psihiatriei o fabuloasă nevoie de a-și adânci căutările, a dat un sens nebuniei. * Nu este aceeași situație cu Kafka, și el bolnav, o structură morbidă, o personificare a fricii, simțind lumea numai prin uriașa sa panică, o spaimă care nu-l încape, care este mai mare decât cosmosul, o spaimă viscerală, întrupată în fiecare celulă, în structura sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bolnavi psihic și opera reflectând personalitatea creatorului. Sunt mulți nebunii creatori. De obicei deteriorarea mintală severă nu se poate autoreflecta printr-o operă accesibilă lectorului neavizat. Cum deseori marii nebuni sunt grafomani, rebuturile sunt de regulă. Nu totdeauna, totuși. Personalitatea morbidă, mai ales schizofrenică, se poate revela interesant tocmai prin distorsiunea artistică și prin licența logică. Iată un exemplu de poezie a unui schizofren paranoid: "Mare. Piatră. Amor. Frunze de ciocârlie. Vânt. Am inventat un motor Care m-a salvat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
manifestări. Revoluțiile și ideile reformiste, precipitate, au avut în special această soartă odată trecute într-un text "concret". Cicatricile recente ale societății contemporane atestă acest fenomen, "eșecul reveriei". În "epoca de aur", societatea românească a trăit chiar într-un peisaj morbid, în care între mistificare și realitate s-a produs un proces de omogenizare. Nu știu dacă separarea elementelor amestecate prin acest proces mai este posibilă după atâția ani. Eșecul reveriei a constituit, probabil, fenomenul general al mișcărilor sociale contemporane. * Știința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
totul echivoc, o impresie de ceva pierdut pentru totdeauna, ca o mare fericire cine știe când petrecută. Caporal cu bicicletă și fată Ca să-mi alin starea de mizantropie care mă cuprinde lent dar ireversibil, supărat pe prezentul care întreține această morbidă trăire psihologică, mă refugiez din când în când în alte lumi, în alte teritorii temporale, metodă prin care încerc o iluzorie terapeutică. Am la dispoziție două variante, trecutul și viitorul. Trecutul este mai accesibil pentru că lasă amintiri, urme, mărturii concrete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
În 1725, un dicționar englez dădea pentru roger explicația vagabond, cerșetor, iar pentru Old Roger dădea nici mai mult nici mai puțin decât sinonimul diavol, ceea ce dovedește transformarea pe care o luase deja termenul, în epocă, sub presiunea persuasiunii sale morbide. În sfârșit, prin cranii și oase încrucișate, comandanții ar fi trecut în jurnalul de bord recordurile negative ale morților din propriul echipaj (căpitanul Jacob Bevan și-a notat, în 1686, prin cranii stilizate, în jurnal, câți oameni i-a ucis
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
moarte, cerîndu-mi o reproducere a unui portret în creion, operă a prietenului nostru, maestrul Albert Besnard. Trebuie, totuși, să convin că acest suveran era înmănuncherea cea mai desperechiată a unor rafinamente spirituale și a unor gusturi dublate de fantezii adesea morbide ce duceau pieziș la rezultate neașteptate. Un fel de Elagabal 100 adaptat la epoca noastră. Cînd studiem primii săi ani de domnie, este permis să ne întrebăm dacă în activitatea sa de domnitor tot ce apare ca fiind fericit conceput
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
aducea din orienturi îndepărtate. Dadaismul se etala, în plină ofensivă împotriva clarității și a bunului simț, al cărui joc suspect urmărea în taină o politică dizolvantă; belle-artele și literatura erau infestate de paraziți ale căror manifestări conjugate creau o stare morbidă, vătămătoare pentru redresarea nației. Statele Unite, după căderea lui Wilson dezavuat de Congres, își întorseseră fața de la Franța și reclamau datorii, prezentînd Franței nota de plată. Anglia se reîntorcea pe făgașul tradițional pe care astăzi îl deplînse în mod unanim, considerînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]