19,458 matches
-
la el în buzunar. I le-am scos când l-am stropit cu apă pe față, să nu i se ude ce are în buzu narul de la piept. — La ce medicamente ia, cu un pahar de alcool, e ca și mort. Trebuie dus la spital... Pompierul privește în lungul holului placat în alb. Între timp bate de miezul nopții, spitalul e plin ochi de oameni care par să alerge haotic de colo-colo. Redactorul-șef a ieșit din starea critică, dar pompierul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cel care, după cum se spune, ar fi trebuit să contribuie la instaurarea păcii pe pământ, autoritatea sa a fost slăbită. E ca și cum s-ar fi inversat termenii. De exemplu, oamenii care, altădată, au aclamat Polonia (atunci când mai toți o credeau "moartă"), sunt tocmai cei care sunt dezinteresați de ea, și aceasta acum, când ea este "vie" și activă și când cei care o conduc dovedesc că sunt autentici oameni de guvenare. Nu! Dorința de a-i sustrage pe cei oprimați de sub
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum a lecturii se modifică vizibil în a doua parte, mai densă și mai articulată. Inclusiv stilistic. Nu știu cât va dura această luptă a autoarei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
dacă ascund în lăuntrul „istoriei” lor, un sâmbure de adevăr. Când greșim, am vrea să ne întoarcem în trecut spre a reface calea pe care ne-am rătăcit bunele intenții, dar... ne convingem că-i prea târziu, că trecutul e mort, șansa ce ne rămâne fiind viitorul... (care și acesta va deveni cândva trecut!). E imposibil ca bătrânii să le știe chiar pe toate! E bine să învățăm din toate câte puțin ca să putem prevedea câte puțin din toate! Dacă un
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
întâmpla într-o zi. La nimic nu-ți vor folosi în plus faptele, chiar și reduse la bolul deglutiv prin cărți, fără suc intelectual care să le convertească în pastă de idei. Fugi de faptologi, căci faptologia este sensul comun mort, mort, fii atent, mort pentru că îl aruncăm din propriul teren, din acela care dă roade comune, dar utile. Nici pentru asta nu te lăsa ghidat de alții, de căldărușa lui Odin. Sunt aceștia cei care ridică în semn de salut
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
într-o zi. La nimic nu-ți vor folosi în plus faptele, chiar și reduse la bolul deglutiv prin cărți, fără suc intelectual care să le convertească în pastă de idei. Fugi de faptologi, căci faptologia este sensul comun mort, mort, fii atent, mort pentru că îl aruncăm din propriul teren, din acela care dă roade comune, dar utile. Nici pentru asta nu te lăsa ghidat de alții, de căldărușa lui Odin. Sunt aceștia cei care ridică în semn de salut pălăria
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
La nimic nu-ți vor folosi în plus faptele, chiar și reduse la bolul deglutiv prin cărți, fără suc intelectual care să le convertească în pastă de idei. Fugi de faptologi, căci faptologia este sensul comun mort, mort, fii atent, mort pentru că îl aruncăm din propriul teren, din acela care dă roade comune, dar utile. Nici pentru asta nu te lăsa ghidat de alții, de căldărușa lui Odin. Sunt aceștia cei care ridică în semn de salut pălăria, ca zeul scandinav
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vai de el dacă în dorințele sale fierbinți ale agoniei lasă să-i treacă o umbră de îndoială, de faptul că va muri! Vai de el dacă ajunge să-și zică: Și dacă voi muri?" Pentru că atunci va fi pierdut, mort. Mă jucam așa cu aceste glume, cu spectru teribil. Tu știi că nimic nu se pierde... Legea conservării energiei... transformarea forțelor..., murmură Apolodoro. Nimic nu se pierde, nici materia, nici forța, nici mișcarea, nici forma. Câte impresii are creierul nostru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un luciu v?l" că Într-un giulgiu, „v?zduhul" respirând reflexele sumbre ale astrului „mort", zidurile p???site ?i ruinele ce „lucesc" sinistru pe câmpul „solitar" sunt de fapt reprezent?ri subiective ale eu-ului liric (epitetul „pustiu" din ultimul vers sugerând acest „transfer al sentimentului" de singur?țațe asupra peisajului descris). Staticul tablou semnificând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
revoltă Împotriva ireversibilit??îi timpului", ajutându-1 astfel „s? construiasc? realitatea" prin intermediul acestor simboluri cu valoare arhetipal? (a c? ror materializare artistic? este reprezentat? de topos-ul poetic). Re-creând tot mereu lumea prin mit, omul se elibereaz? astfel de „povară timpului mort", dându-i asigurarea c? poate suprima trecutul, c? poate s? I?i reînceap? via?a, creând o nou? lume: „Prin mit ie?im din timpul profan, cronologic ?i p?trundem Într-un timp sacru, deopotriv? primordial ?i recuperabil la infinit
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
desprinzându-se din l?că? ul s?u ceresc, coboar? pe p?mânt pentru a da via?? „corpului de lut" al omului pe care ?i-1 alege, Insufle?indu-1 „cu-al gândurilor aripi", cu „graiul dulce În pieptul lui cel mort". Cand „candela vie?îi" I?i va fi durat timpul ????zit de astre, atunci Îngerul o stinge, iar steaua va muri: „ Un om se na?te un Înger o stea din cer aprinde ?i pe p?mânt coboar? În corpul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Orfan devii. Cum devii și ministru. Chiar mă surprinde cum de ați devenit ministru cînd familia dumneavoastră a avut un asemenea trecut odios. MINISTRUL: Tocmai de aia m-au făcut ministru. Ca să demonstrăm că trecutul odios nu contează. Trecutul e mort. Ce-ai fi vrut? Să începem cu biografii și dosare? Și atunci bieții ziariști ce să mai facă, ei ce să mai descopere, purcelușii? Ai dreptate, Otilia, trebuie să trăim cu toții. Și ziariștii, și purcelușii, și mielușeii, și preoții...Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
niște obsedați. MINISTRUL: Vin să se relaxeze. Ah, politica e grea și fragilă ca un vas chinezesc. Te duci mereu la cimitir. E deprimant. Depui coroane. Coroanele sînt grele. Parcă ar fi de plumb. Și cînd vii de acolo înghețat, mort pe jumătate... PATROANA:... Dai fuga la bordel! MINISTRUL: Nu, femeie! Te duci la nait-clab să te destinzi. Să petreci, că e ziua Europei. PATROANA: Ai și fason de european. Tu și cu Venera aia a ta. MlNISTRUL: Pardon. O cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de mortăciune. MINISTRUL: Cum poți să spui așa ceva? JENI: Eu mi-am dat toată silința și poftim ce mi-e dat să aud! Altădată să nu mai primiți asemenea musafiri. PATROANA: Poftim. Gustă și tu. Are gust de cotoi bătrîn mort de trei zile. JENI: Eu nu beau din cafeaua altora. PATROANA: Pfuu. Ce porcărie! JENI: E fără zahăr. PATROANA: De ce? JENI: Domnul ministru bea fără zahăr. PATROANA: Și ce-s eu de vină? MINISTRUL: Eu beau cafeaua cu miere. PATROANA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
s-a pomenit. JENI: Așa este. Beton. MINISTRUL: Ei drăcie! O să chem poliția. JENI: Să mă aresteze? MINISTRUL: Nu pe tine. Pe ea. Pentru violare de domiciliu sau cam așa ceva. A venit nechemată. JENI: Dar or să vadă că e moartă. MINISTRUL: Nu se știe. Sper să nu observe. Oricum, pe mine nu mă privește dacă e vie sau moartă. Mi-a violat biroul, s-o aresteze așa cum este. JENI: Dar va veni și presa. MINISTRUL: Mielușeii. JENI: Purcelușii. Ei n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe tine. Pe ea. Pentru violare de domiciliu sau cam așa ceva. A venit nechemată. JENI: Dar or să vadă că e moartă. MINISTRUL: Nu se știe. Sper să nu observe. Oricum, pe mine nu mă privește dacă e vie sau moartă. Mi-a violat biroul, s-o aresteze așa cum este. JENI: Dar va veni și presa. MINISTRUL: Mielușeii. JENI: Purcelușii. Ei n-or să se lase pînă n-or să afle tot. MINISTRUL: Oricum, nu trebuie să pronunțăm cuvîntul "crimă". Scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Aici. Lîngă mine. (Se apropie și ea, apoi îl strînge în brațe și strigă) Ajutor! Charles, Charles...! Ajutor! CHARLES (intră în fugă, vede scena și, dînd cu ochii de spada Prințului, o ia și-l înjunghie pe Ion, care cade mort, apoi rămîne cu spada, confuz): Ce imprudență... Cum ai putut să-l găzduiești? EMMA: Despre ce imprudență vorbești? EMMA: Voi, bărbații, care sînteți gata de orice violență; ce-ai avut cu el? CHARLES: Ce să am? EMMA: Atunci de ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
-i în grădină! Și după aceea? După aceea vom trăi liniștiți pînă în ziua în care mă voi hotărî să te denunț. CHARLES: De ce să mă denunți? EMMA: Așa, ca o distracție provincială! Îți dai seama? Dacă-l găsesc mîine mort, o să fie tevatură; dar dacă-l dezgroapă după trei ani, la denunțul unei soții amenințate care a tăcut de frica bărbatului asasin?! Va fi grandios... CHARLES: Spune-mi că nu! EMMA: Ce nu? CHARLES: Că ai glumit. Că o să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tăioasă? TOREADORUL: Grozav de tăioasă și de ascuțită. E de Toledo. EMMA (fandează cu spada): Ați omorît mulți tauri cu ea? TOREADORUL: Trei sute patruzeci și doi și jumătate. EMMA: Cum, jumătate? TOREADORUL: Unul a căzut în arenă, l-au crezut mort și, cînd să-l scoată, s-a trezit și a sfîșiat trei rîndași. La cererea publicului, a fost lăsat în viață, cred că mai paște și azi prin Spania. CHARLES: Sîngeros spectacol. Nu știu dacă publicul nostru îl va gusta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și umple un pahar): Poftim (i-l aruncă în față apoi îl lovește și-l dezarmează, apucă ea pistolul.) Mîinile sus! Sus! Am făcut și karate, să știi! Charles! Charles! Charles iese din baie, Emma trage in el. Charles cade mort. EMMA (îl țintește pe Hoț): Ți-a plăcut? Asasinule! HOȚUL: Ce-i asta? EMMA: Nimic! L-ai împușcat și apoi te-ai sinucis. O.K.? HOȚU: Eu? Tu! EMMA: Ce zici? Pe pistol se vor găsi amprentele tale: HOȚUL: Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
lui Caragiale Ca și: Groaznica sinucidere din strada Fidelității! Prefectul asasin! Reacțiunea a prins iar limbă! În Iași nu există nici un negustor român... Mișeleasca înscenare! Panamaua de la noi. Potlogăriile fostei administrații. Procurorul zbir! Complotul bulgăresc! Scandalul Costăchel Gudurău! Costăchel Gudurău mort arest! Costăchel Gudurău liberat! ...și tot ce se mai poate găsi prin opera lui Caragiale. 4. Pe neobservate în mijlocul acestui scandal, la masa din cameră au apărut Efimița și Leonida în straiele indicate în piesa lui Caragiale, poate cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
apa se colorează, scoate fum. Efimița trage aer mult în piept va urma un moment decisiv. Ridică paharul ca o tragediană. EFIMIȚA (patetic): Hai, mamițo, să te culci și dumneata. (ordonă sieși) Scurt mișcarea! (dă paharul pe gît și cade moartă). Leonida se trezește. Se întinde alene, ia gazeta, se uita superficial pe ea. O vede pe Efimița lată. Se uită la ea, îi ia pulsul. Se adresează publicului calm, didactic: LEONIDA: Stăm foarte rău domnule. Statul nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
duc în parc, să pictez natura (ia paleta și pensula, își pune pe cap o beretă de pictor și iese). BUNICA: Mai bine ai vopsi gardul dacă ai chef de vopsit. GETA (Tatălui în timp ce iese): Vezi să pictezi numai natură moartă. Că dacă vin după tine și te găsesc în parc cu vreo natură vie lîngă tine, vă fac natură moartă pe amîndoi (dar Tatăl a ieșit). BUNICA: Of! S-a scrîntit bărbatu-tău de tot (ia tabloul abstract, niște dungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
BUNICA: Mai bine ai vopsi gardul dacă ai chef de vopsit. GETA (Tatălui în timp ce iese): Vezi să pictezi numai natură moartă. Că dacă vin după tine și te găsesc în parc cu vreo natură vie lîngă tine, vă fac natură moartă pe amîndoi (dar Tatăl a ieșit). BUNICA: Of! S-a scrîntit bărbatu-tău de tot (ia tabloul abstract, niște dungi trase la întîmplare, pe care Tatăl nu l-a mai agățat și îl pune pe șevalet, îl contemplă cu dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
soră republicană a lui Bouvard și Pecuchet, Gârbea, la rîndu-i, îi supune la un tir de întrebări pe toți osîndiții de astăzi ai toreadorului Nietzsche ("Ce credeați voi? Că doamna Bovary sîne eu? Voi sînteți doamna Bovary, nemernicilor!") Dumnezeu e mort! Cu acest tip de replică, pusă în ramă și trecută prin cele șapte Troie ale intertextualității, autorul îmi pare a fixa sfera de interes a teatrului său în zona voinței de comunicare interspirituală (nootropică). Pentru domnia-sa, după cum se pronunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]