KorAP: Find »[drukola/base=motor & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...1793 >

44,803 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

și ți se oprește mașină, îi explică Adrian. La început te enervează ideea, dar după un timp ajungi să prețuiești tăcerea și liniștea din jur. Deslușești lucruri pe care nu le-ai mai auzit niciodată, fiindcă erau acoperite de zgomotul motorului. Ajungi să vezi lucruri care înainte zburau pe lângă tine fără să le distingi clar. — Vi s-a întâmplat vreodată să rămâneți de-adevăratelea în până de benzină? se interesa Fanny. — Ei bine, răspunsul este nu. — Mi-am închipuit eu, comenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
erau vreo mie de avioane, toate aliniate în formație. Era o zi însorită, frumoasa. Deodată în atmosferă s-a auzit un zgomot puternic, trepidant, ca un mârâit, de ziceai că vibrează tot cerul, într-un vacarm scos de-un singur motor imens. Toată lumea din parc s-a oprit locului și a privit în sus, ducând mâna streașina la ochi. Am început să plâng. Mama mi-a zis „Nu plânge, puiu’ mamii! Sunt Fortărețele Zburătoare“. Am mijit ochii și m-am uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Adrian. Eleanor îi întoarse spatele lui Fanny și se strădui să-și recapete calmul. Adrian porni spre vestibul. — Mă duc să bag niște benzină în mașină. La ieșirea din sat, da, Ellie? Da, răspunse ea, rămânând cu spatele la el. — Dacă pornește motorul, pot să te duc la gară, îi spuse Adrian lui Fanny. — Mulțumesc, dar nu e cazul să vă deranjați, îl asigura ea. — Nu-i nici un deranj. Mă-ntorc cât ai zice peste. Și, până să-l poată opri, dispăru. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind pietrișul. Motorul se opri. Se auzi o portiera închisă cu un bufnet amortizat. Eleanor țâșni spre vestibul și trase zăvoarele de la ușă din față. Cand o deschise, în prag îl zări pe Șam Sharp. — Doamne! Numai la tine nu m-aș fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
rău, Creighton! îi spuse ea, simțindu-se îngrozitor. Distracție plăcută. El se îndepărta fără un cuvânt. Canaturile ușii glisante se traseră în lateral, apoi se închiseră în urma lui. Fanny urca în mașină, isi ajusta că pentru sine scaunul șoferului, porni motorul și deschise radioul. „Familia regală a primit vestea la Balmoral, unde își petrece în mod tradițional vacanță de vară“, spunea crainicul de știri. „Ni s-a dat de înțeles că prințul Charles le-a spus tinerilor prinți de moartea mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Îmi amintesc fiecare cuvânt pe care l-am scris. „Ține la această dublă ipostază, de Madona a câmpurilor minate, care ia pe genunchi prichindei mutilați, si de diva sexy a lumii occidentale, care taie frunză la câini pe barcă cu motor a lui Dodi, în costumul de baie din piele de leopard...“ — Minunat! exclama Șam. Recunosc stilul. — Nu sunt singurul ziarist care a atras atenția asupra acestui fapt, spuse Fanny, dar nimeni nu și-ar dori să vadă că apare azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
povestea mea despre dumneavoastră. De fapt de asta am și venit - ca să vă spun acest lucru. Iar acum o să plec. Vă mulțumesc pentru micul dejun. Ieși din cameră. Cei trei auziră ușa de la intrare închizându-se în urma ei și apoi motorul mașinii punându-se în mișcare. Adrian se apropie de fereastră și se uită afară. Eleanor curma tăcerea. — Incredibil, murmura ea. — Convertirea lui Fanny Tarrant pe drumul spre Gatwick? întreba Șam. — Moartea Dianei, zise Eleanor. — Ah! făcu Șam. Auziră pneurile scrâșnind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

masă, pe acest loc, veți Întâlni uneori o doamnă. O cheamă Emilia Lapedatu. A citit tot ce se putea În acest oraș Într-o viață de om. Rămâneți cu bine. 41. În Piața Carolina se lăsau umbrele. Ajan a pornit motorul de Îndată ce Cain s-a așezat confortabil În fotoliul din dreapta. Cei ce l-au văzut urcând În mașină Își vor fi spus că evreul se ducea undeva În vizită. Drept pentru care n-au dat nici o importanță Întâmplării. 42. La șase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vedea? Nu prea cred... Rar... Sunt filme de cinematecă. Și personală pe deasupra, completă mândru bătrânul. Eu Însă le văd. Cum? Unde? Noaptea, aici. Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Deschid caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din generația mea. Îi și spun: Noapte bună, Federico. Sau: Somn ușor! Sau: La revedere! El Îmi zâmbește și Îmi face semn cu mâna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
șvabi bănățeni, ca și poetul, dar acest oraș nu avea nici pe departe În urechile localnicilor rezonanța pe care o avea Viena. Căci doar la Viena se putea naște un mecanic În stare să pornească o fabrica de cherestea cu motoare nemțești ajutat doar de șase muncitori care nu știau nici ei o boabă românește, și cu care se mândrea toată lumea: de la călugări la mireni. Dichtungen und Briefe a fost cartea de căpătâi a Alidei care trăise printre oameni care nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
vânătă. Era o imagine fastuoasă, recunoscu Terente Marcovici, abia ieșit de sub vraja unei emisiuni cu Iosif Sava, În stilul maestrului, mai exact, dar care cerea mici schimbări: va fi vorba de un iaht de mărime medie, fără pânze, cu un motor Yamaha destul de puternic. În felul acesta nu va fi obligat să se gândească la acoperișul din șindrilă al terasei care ar rămâne În aer pe durata croazierei. Terasa avea și patru stâlpi de susținere cu care Terente Marcovici nu știa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

unei amintiri vagi și șterse în hotelul din Adrogue, printre caprifoii înmiresmați și-n profunzimile iluzorii ale oglinzilor. Jorge Luis Borges 1 Relicva unui lucru năruit în proporție de nouă zecimi Eram inconștient. Încetasem să respir. Nu știu cât a durat, dar motoarele și rotițele care mențin mașinăria umană în stare de funcționare trebuie să se fi oprit, reacționând la imobilitatea totală cu un blocaj general al sistemului. Trecere pe pilot automat eșuată - cuplați pe modul manual de urgență. Așa a început viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de cealaltă parte a ferestrei, un șir de case terasate. Din loc în loc, la distanțe egale, se zăreau stâlpi de iluminat. La distanțe inegale se zăreau stâlpi de telegraf. În depărtare, se auzeau sunetele unui drum aglomerat - huruit continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și nemărginită. Și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
pe burtă. Ne vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am cules de pe parbriz câteva frunze maronii. Am închis portiera și-am pornit motorul. Era o după-amiază de toamnă rece, luminoasă, cu vânt. Am deschis sistemul de încălzire, mi-am frecat mâinile de picioare ca să le dezmorțesc și-am găsit o veche piesă rock’n’roll la radio. Scrâșnind, jeepul galben se depărtă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
le facem ne supraviețuiesc. De când am plecat de acasă în această călătorie, m-am gândit mult la asta - la faptul că mare parte din viața unui om ține de modul și motivele punerii ei în funcțiune. De construirea sistemelor, dispozitivelor, motoarelor. De întoarcerea mecanismului de ceas al debitelor directe, de configurarea livrării ziarelor, aniversărilor, fotografiilor, rambursarea cheltuielilor făcute pe card și anecdote. De pornirea motoarelor lor, punerea lor în funcțiune și trimiterea lor în viitor să-și facă treaba la intervale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
viața unui om ține de modul și motivele punerii ei în funcțiune. De construirea sistemelor, dispozitivelor, motoarelor. De întoarcerea mecanismului de ceas al debitelor directe, de configurarea livrării ziarelor, aniversărilor, fotografiilor, rambursarea cheltuielilor făcute pe card și anecdote. De pornirea motoarelor lor, punerea lor în funcțiune și trimiterea lor în viitor să-și facă treaba la intervale regulate sau neregulate. Când o persoană pleacă sau moare sau se sfârșește, lasă în urmă o imagine reziduală; își imprimă conturul în dispozitivele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ploaie foarte mult, dar la ce cantitate de apă cădea fusese evident destul. Mult prea mult. Camuflajul meu exterior, vesta mea antiglonț conceptuală era de nefolosit. Rahat. Nu, nu era o situație critică, dar eram nevoit să zbor cu trei motoare până când aveam să înlocuiesc scrisorile. Totuși nu era ca și când n-aș fi avut alte mijloace, alte sisteme de protecție; falsa mea identitate era încă solidă ca o stâncă. Mi-o dovedisem din nou în hol abia acum un sfert de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
după toate prin câte ai trecut ca să ajungi aici. Descărcam cutii cu cărți de pe scaunele din spate ale jeepului galben și mă gândeam la ideea de potențial și elan. Jeepul galben era mort. În timpul nopții, furtuna își croise drum spre motor și transformase ceva important și uscat în ceva stricat și ud. Tușa Ruth sunase la service-ul din localitate, dar din cauza inundațiilor tot orașul era plin de mașini răsturnate, eșuate și înnămolite. — Au spus că vor trece cel puțin douăzeci și patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Înăuntru era o carte cu coperte de carton. Pe supercoperta albă era imprimată o gravură victoriană detaliată a unui pește preistoric, cu înotătoare rigide. Titlul era următorul: Originea speciilor de Charles Darwin, iar dedesubt, cu litere mai mici scria: cu Motorul evoluției de Trey Fidorous. — La naiba, am spus, frunzărind paginile: 93 Originea speciilor de Charles Darwin 1 ------- cel mai des vizitate de insecte și vor fi cel mai adesea încrucișate; și astfel, cu timpul, vor dobândi supremația și vor forma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața solului. Măruntaiele motocicletei huruiau și scrâșneau ascuțit și furios, iar noi înaintam într-o revărsare de noroi și apă. Fata acceleră, făcând motorul să geamă, și trecurăm cu greu pe lângă tufișurile mari și copacii desfrunziți de pe domeniul spitalului. Am fost aruncat pe spate, cât pe ce să-mi pierd echilibrul. — Ține-te bine, strigă ea, fără să întoarcă ochii, și cuvintele trecură pe lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tăcută de smog, ceruri purpurii, bălți, gunoaie și lumini cu sodiu albe și galbene. Era un timp și spațiu al pisicilor, camioanelor răzlețe, taxiurilor răzlețe și picăturilor răzlețe de ploaie. Aici o să lăsăm mașina, a zis Scout când am oprit motorul. — Aici? — Da, o să fie bine. — Pentru cât timp? — Depinde cât de mult se scurge între sosirea ta și dorința de-a te întoarce. Aș spune - căzu pe gânduri - cel puțin patru zile. Nu pot lăsa jeepul aici patru zile cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
puntea superioară. — Mi-ai spus cumva „domnule“? — Încet înainte, dacă ești bună. — Mde, mde, făcu ea. Nu mi-am putut reține zâmbetul. Adânc înlăuntrul meu, am început să simt că exista o șansă ca noi chiar să putem face asta. Motorul hurui și un nor de fum albastru-cenușiu se ridică dinspre un eșapament, de undeva. Orpheus porni pieptiș spre valuri. Ian stătea la umbra cabinei, tolănit și adormit. Dacă ura tot restul, cel puțin îi plăcea vremea. Fidorous ședea în scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
farfuria și berea înapoi la scaunul de pescar. L-am privit cum mănâncă încet și cumpătat, mișcând ochii agale de la pescărușii din zare care plonjau în dâra de hârtii la firul de pescuit care trepida dincolo de apa înspumată, răscolită de motoarele noastre. — Nu mi-am dat seama că mi-e așa foame. Trecuseră ore întregi de când nici unul dintre noi nu mai spusese nimic și simțeam nevoia să vorbesc. Doctorul încuviință vag, uitându-se țintă la mare. Soarele era acum mai jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]