3,345 matches
-
lui Jim părea să fi consolidat În Întregime zona de tranșee și cazemate. Un tanc stătea, ca o baracă pe roate, la Încrucișarea drumurilor spre Shanghai și Hangchow, pete de soare strălucind prin spațiile dintre scînduri. Tranșeele se strecurau printre movilele funerare ca un labirint fără capăt. Dincolo de răspîntie, un pod de lemn trecea peste un canal. Stîlpii lui albi, din care ploile spălaseră orice urmă de rășină, erau netezi ca piatra ponce. Șoferul Împături harta și Își făcu vînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rîndurile albe ale orezăriilor pustii. Jim alungă muștele de pe fața doctorului Ransome și Îl mîngîie pe cap. Își imagină că era una dintre umbre, un covor negru Întins peste pămîntul obosit. La circa un kilometru și jumătate spre sud, printre movilele mortuare, putea vedea stabilizatoarele unui șir de avioane parcate, ca un mănunchi de oase pe fundalul serii. Jim studie avionul, recunoscînd fuselajul bombat și motoarele În stea. Erau Brewster Buffalo, un tip de avion american care nu putuse face față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
șir de avioane parcate, ca un mănunchi de oase pe fundalul serii. Jim studie avionul, recunoscînd fuselajul bombat și motoarele În stea. Erau Brewster Buffalo, un tip de avion american care nu putuse face față celor japoneze. Oare aici, printre movilele funerare, așteptau avioanele americane Înainte de a decola În imaginația lui? Totuși, șoferul japonez văzuse și el stabilizatoarele. El aruncă jos țigara și strigă la paznic, care sărise din camion și Încerca scîndurile putrede ale podului. — Lunghua... Lunghua...! Motorul porni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lîngă Blocul G. Cam la un kilometru spre est, Între lagărul Lunghua și rîu, un al doilea grup de avioane de luptă americane veni dinspre mare, atît de aproape de propria umbră pe orezăriile goale, Încît erau ascunse În spatele liniilor movilelor funerare. Se ridicară cînd traversară perimetrul aeroportului, apoi coborîră din nou ca să tragă În avioanele japoneze parcate lîngă hangare. Ghiulelele antiaeriene explodară deasupra lagărului, umbrele lor pulsînd ca bătăile unei inimi pe pămîntul alb. O ghiulea explodă cu o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de răcire a motoarelor umplea aerul tulburat. Deasupra lagărului pluteau peste tot mici tornade de frunze și de insecte moarte, care apoi se Învîrteau iar pe cărări, mînate de curentul făcut de avioanele Mustang dispărute. Cele două parașute cădeau spre movilele funerare. Deja, un pluton de soldați japonezi Într-un camion cu radiatorul aburind, se grăbeau de-a lungul șoselei de perimetru ca să-i omoare pe aviatori. Jim șterse praful de pe manualul de latină și așteptă Împușcăturile. Aura de lumină ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avionul lui exploda, ridicîndu-se din nou ca unul dintre acei piloți kamikaze copilăroși care Îl salutau pe Împărat Înainte de a-și arunca avioanele Zero În portavioanele americane la Okinawa. Într-o zi, Jim va deveni un pilot rănit, căzut printre movilele funerare și pagodele Înarmate. Bucăți din costumul lui de zbor și din parașută, poate chiar și propriul său trup, se vor răspîndi pe Întinderea orezăriilor, hrănindu-i pe deținuții din spatele sîrmelor și pe chinezii care mureau de foame la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dispensarului. Peisajul tăcut părea că fierbe În flăcări; era acea aură născută din trupul pilotului american care ardea. Lumina atinse sîrma ruginită a gardului și frunzele prăfuite ale trestiilor de zahăr sălbatice, Înălbi aripile avionului abandonat și oasele țăranilor din movila funerară. Jim visa la următorul raid aerian, la lumina aceea violentă, abia fiind În stare să răsufle din pricina foamei pe care doctorul Ransome o recunoscuse, dar nu reușise să o astîmpere niciodată. 25 Grădina cimitirului CÎnd se termină apelul, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nagata și soldații lui se retraseră În casa paznicilor și nu mai patrulară În jurul gardului, abandonînd lagărul În mîinile deținuților. Grupuri de prizonieri britanici trecură gardul și colindară de-a lungul orezăriilor din apropiere. Părinții stăteau lîngă copiii lor pe movilele funerare, arătînd cu mîna spre turnul de pază și spre dormitoare, de parcă ar fi văzut lagărul pentru prima dată. Un grup de bărbați, condus de domnul Tulloch, mecanic-șef la agenția Packard din Shanghai, o porni peste cîmpuri, cu gîndul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu, Jim. Nu cred că o să mai am nevoie de el. Cred că ți se pare ciudat să fii afară. — Acum nu mi se mai pare. Jim se uită cu precauție la cîmpurile deschise, perspectivele nesfîrșite fiind Întrerupte doar de movilele funerare și canalele ascunse. Era ca și cum acei soldați japonezi plictisiți ar fi oprit timpul În loc. — Domnule Maxted, credeți că Shanghai-ul s-a schimbat? Un zîmbet șters, aprins de amintirea unor zile mai fericite, străbătu chipul domnului Maxted. — Jim, Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
galbene ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului. Tunetul bubuia la suprafața orezăriilor inundate. Focul antiaerienei lumina ferestrele clădirilor de birouri de-a lungul Bund-ului și aprindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În picioarele goale, În uniforma lui zdrențuită, acesta gonea pe lîngă pînza parașutei, sărind apoi jos pe panta acoperită cu ierburi și alergă peste cîmpul de orez. Pierdut sub stropii de apă aruncați de călcîiele lui În goană, dispăru printre movilele funerare și trestiile de zahăr. Jim se ghemui lîngă marginea craterului bombei, ascunzîndu-se prin tufele de orez sălbatic. Apăru un al doilea soldat japonez. Era neînarmat, dar mai purta Încă harnașamentele și pungile de muniție. Alerga de-a lungul taluzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strîngă sul parașuta. În ciuda foametei din ultimele luni, lucrau repede și curînd traseră containerul de metal din canal. Împachetară conținutul, puseră la loc vîrful cilindrului greu și Îl tîrÎră de-a lungul taluzului. Jim Îi urmări croindu-și drum printre movilele funerare, spre lagărul Lunghua. Fu tentat să alerge și să li se alăture, dar toate măsurile de precauție Învățate În ultimii ani Îl avertizau să nu se expună. Soldatul Kimura zăcea În apă la cincisprezece metri mai Încolo, un nor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parașute. În timp ce locotenentul Price stătea de pază la poartă, cu pușca tremurîndu-i În mînă, ceilalți tîrau containerele În lagăr. Le curgea sudoarea de pe trupuri, pe mătasea roșie. Parașutele celelalte dispăruseră, șterpelite de sub nasul lui Price de locuitorii ascunși ai movilelor funerare. Mari cît niște bombe, containerele zăceau pe podea În biroul comandantului. Barmanul gol ședea călare pe ele, transpirația de pe fesele lui Întunecînd culoarea lor argintie, În timp ce soldatul de la Seaforth Highlander scoase conurile din cap, lovindu-le cu patul puștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu ajutoare risipise mirosul de carne putrezită din spital, un giulgiu care atîrna deasupra lagărului ore În șir. Dar Tulloch părea să nu-l observe. De Îndată ce locotenentul Price nu mai era prin preajmă, o fantomă care vîna alte fantome printre movilele funerare, Tulloch era dispus să-l primească pe Jim În biroul comandantului. Jim se servi din cutiile de conserve stocate lîngă perete. Luă o gustare rapidă cu Spam și lapte praf, apoi se așeză În spatele biroului sergentului Nagata, În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sau celorlalți membri europeni ai grupului de bandiți, și Îl privea pe Jim doar ca pe un cîine care putea fi muncit pînă la moarte, dacă era necesar. După o oră de la capturarea lui de către bandiți, Jim se tîra printre movilele funerare care dădeau spre un sat din apropiere de Hungjao, trimis Înainte ca un cîine de vînătoare să miroase terenul și să atragă orice salvă surpriză. Încă pe jumătate uluit, cu sîngele picurîndu-i din nas pe revista Reader’s Digest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fi Împușcat. Și sînt sute de lăzi cu whiskey scoțian... Din fericire, Basie ridică geamul. Un praf Înțepător umplu interiorul mașinii. Se ridica de pe suprafața ca de cretă a drumului, alăturîndu-se norului de praf de pe cîmpurile uscate, șanțurile antitanc și movilele funerare, aceeași lumină pe care Jim o văzuse de pe stadionul olimpic, anunțînd sfîrșitul unui război și Începutul celui următor. Cu puțin Înainte de a se Însera, ajunseră la orașul comunist de pe rîu, la trei kilometri de sud de Lunghua. Casele mizere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua În formație strînsă, cu motoarele urlînd spre cîmpurile pîrjolite. Făcîndu-le semne cu mîna, Jim alergă la gardul Împrejmuit al lagărului. Știa că avioanele americane aveau să aterizeze, gata să Îi ia pe oameni pe care el Îi reînviase. LÎngă movilele funerare, la vest de lagăr, trei chinezi stăteau cu sapele printre sicriile erodate, primii dintre cei care suferiseră de pe urma războiului care veneau acum să-l salute. Strigă spre doi europeni În uniforme ponosite de lagăr, care urcau dinspre un golfuleț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nume. Vasile și Văsălica Îi rămâne numele. Onica se face bine, copilul crește și, când are cinci ani, se Întorc În sat În casa lui Sâiu prăpădit de inimă rea și de băutură, dar Înainte de a ajunge acasă trec pe la movila din coceniște unde bradul stă singur lângă pădurea de fag, de o sută de ani, și se pun amândoi În genunchi și spune Onica: După mersu pomului / Va fi mersu fătului / Dacă pomu mere bine / Fătu crește și se ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în șosea, urmându-și astfel drumul neabătut spre ogoare și câmpii. În orice caz, aici în sat nu exista „Bauwele“, bumbac căzut din cer, aici nu era decât pur și simplu zăpadă, adâncă până la genunchi și împinsă cu plugul în movile sticloase la marginea străzilor. Aerul era înghețat și translucid, se izbea de haine, avea o luminozitate ce trecea abia înspre margini într-o ceață moale, acoperind cerul. Strălucirea orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alte uzine, conduse de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
conduse de oameni care considerau mai importante călătoriile sau câte-o „escapadă“. Și tata-mare se opinti ridicându-se, stătu încă-o clipă pe loc fără să-și privească fiii, pe urmă o porni ca din pușcă. XVtc "XV" Movila gropiitc "Movila gropii" Veneam de la cursuri, era pe la amiază și am traversat poiana din fața sălii de gimnastică, am mers de-a lungul paravanului de fagi care despărțea poiana de stradă. Am întors capul. Am văzut Chevroletul verde ca mușchiul al bunicului dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă aflu. Înțelegeam numai că stau în prima linie. De aceea, mă simțeam cu totul nefolositor, dezorientat, cuprins de panică. Eram trist ca ropotul de ploaie, căzut mărunt pe foile de cort în care mă înfășuram noaptea, întins pe vreo movilă umedă, la marginea băltoacelor. De departe, răzbi până la noi tusea bătrânească a obuzelor țâșnite din țevi nevăzute. Văitându-se și gâlgâind, ghiulelele cădeau peste noi - în plin. Moartea ne strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dar un servitor Îi marcase cartela. Omul râdea ca un anunț, iar pe rever Îi strălucea o garoafă mai ceva ca a domnului Zamora. Mai una, mai alta, mi-a făcut confidențe: — Asear, Cufărașu mi-a glisat În caraiman o movilă dă mălai, că cică să cumpăr dân florăria dă pă Avenida Alvear un buchet dă garoafe pentru donșoara Locarno și să i-l duc cu mâna mea. Am avut noroc d-o rudă de-i florar pă Chacarita și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Eu nu voi lua parte / La circuitul naturii. / Rămășițele mele trupești nu mai sînt eu! / Poeții mint! Trebuie să fii necruțător: / << Nimic>> asta va zăcea / Sub movilița din cimitir... / Tu o să vii, sprijinindu-te-n umbrelă. / Te vei reculege lîngă movila / Sub care zace <<Nimic>>, apoi Îți vei șterge / o lacrimă... / Dar băiatul care mi-a citit poemul / Va privi lumea cu ochii mei”. Evgheni Vinokurov, Cu ochii mei, ochii plini de o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]