1,617 matches
-
Lupul mutilat zăcuse fără cunoștință mult timp. Ploaia căzuse peste el valuri-valuri, spălîndu-i blana arsă și curățindu-i obrazul. Lupino îl studiase cu atenție, reținîndu-și cu greu frisoanele care-i scuturau trupul. Urmele de pe fața lupului se cicatrizaseră, dar grozăvia mușcăturilor care o desfiguraseră cîndva se citea cu ușurință. Acum părea că-și revine. Își deschisese singurul ochi de cîteva ori, măsurînd cu privirea goală copacii de deasupra. Îl închisese la loc pentru ca, apoi, să caute în jur cu mai mult
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
varul, care s-a Întărit, preschimbându-se Într-o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șuturi în fund, dar mutrițele lor flămânde m-au atins la coarda sensibilă, așa că am schimbat cinci verzișori în pesos și am aruncat pumni de monede în șanț de fiecare dată când se adunau mai mulți. Se lăsa cu zgârieturi, mușcături și încăierări însângerate, dar era mai bine decât să mă uit în ochii lor inexpresivi, afundați în orbite. O oră de mers pe jos în doi care nu ne-a dus nicăieri. Nici urmă de Lee sau de Fordul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dat Marjorie Graham în legătură cu lesbienele până la împușcarea lui Georgie Tilden. La început Russ a rămas mut de uimire, apoi m-a dus la spitalul Central Receiving. Medicul de la Urgențe mi-a făcut o injecție cu tetanos și a exclamat: — Dumnezeule, mușcăturile astea parc-ar fi de om. După accea mi le-a suturat. Rănile de scalpel erau superficiale și n-a fost nevoie decât să fie dezinfectate și bandajate. Când am ieșit, Russ mi-a spus: — Cazul trebuie să rămână nerezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mine? Am aruncat o privire involuntară spre fortăreața în stil Tudor. Jane comentă: — Măi să fie! Văd că ți s-a pus pata rău de tot pe familia asta. Am râs și am simțit înțepături ușoare în rănile provocate de mușcături. — Măi să fie! M-ai prins cu mâța-n sac. Hai să bem ceva. Am dat colțul pe June Street. Jane îi scoase lesa câinelui, care o zbughi înaintea noastră și urcă scările spre ușa din față a clădirii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
moarte. „Cum adică?” am întrebat eu liniștit. „Tribunalul a luat această decizie”. Eram în continuare liniștit. „Și cum urmează să fiu executat?” „Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată.” „Moarte prin mușcătură, vasăzică”. „Da, domnule sculptor”, încuviință el. „Și de ce-ai venit să mi-o spui?” „Pentru că vă simpatizez”. Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în întregime rău. „Dacă m-ai simpatiza într-adevăr, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
iritat de comentariile și Întreruperile lui, dar actorii le răbdau cu bunăvoință. Și-i făcuse prieteni aducând de-ale gurii. Șocat să constate că repetițiile durau de la zece dimineața până la patru după-amiaza fără nimic de mâncare și simțind el Însuși mușcătura foamei În astfel de ocazii, aranjă ca dna Smith să pregătească zilnic un coș cu sandvișuri și alte gustări reci, pe care soțul ei le aducea la teatru la ora prânzului și din care Henry Îi invită pe actori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
despre care să se întrebe. N-a avut niciodată nici cea mai mică șansă în fața bătrânei devoratoare de oameni, a spus Deggle. Știi, se spune că s-a prăpădit în timp ce făcea dragoste cu ea. Mă întreb dacă avea urme de mușcături pe gât. — Vrei să spui...? a început Vultur-în-Zbor. — Poate că da, a zâmbit Deggle. Nu era chiar atât de bătrân, să știi. Acum, dacă Livia ar crede că și tu ai îmbătrânit puțin, poate că i-ar trece prin cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Celia afișează un rânjet Înghețat ca acela al mamei vitrege când Îi dă Albei ca Zăpada mărul. Mă scuz și țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută de un vampir adolescent la jumătatea gâtului. Încerc cu fond de ten. Inutil. Încerc cu pudră. La dracu’. Mușcătura pare furioasă și spumegândă, ca o imagine din avion a muntelui Etna. Candy intră cu un baton corector Touche Eclat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
țâșnesc spre toaletă, urmată de Candy. Lumina e Îngrozitoare În baie, dar oglinda Îmi dezvăluie ceva care arată ca o mușcătură făcută de un vampir adolescent la jumătatea gâtului. Încerc cu fond de ten. Inutil. Încerc cu pudră. La dracu’. Mușcătura pare furioasă și spumegândă, ca o imagine din avion a muntelui Etna. Candy intră cu un baton corector Touche Eclat și Începe să mă dea cu el pe gât. —Să nu-mi spui că Richard cel molcom te-a mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-au apucat să-și facă cuib. —Guy, i-ai sunat pe cei de la primărie să trimită șoimarul? Ai naibii porumbei, au demarat un program de reproducere. Îmi verific gâtul În oglinda de buzunar să văd dacă am urme de mușcături de la Ben - nu, totul e-n regulă - și apoi pornesc țanțoșă spre ședința cu Robin Cooper-Clark și alți administratori importanți ai firmei unde am de făcut o prezentare. Merge remarcabil de bine. Toți ochii din Încăpere sunt ațintiți asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zero... Ei și faptele lor... ARTUR: Nu înțeleg. GUFI: E foarte simplu. Ați. fost dus în eroare de niște oameni care nu există. Ori dacă ei nu există, atunci nici plângerea asta (O scoate.) nu există... Nu? Pentru că asta e mușcătura lor, e lucrătura lor și ca atare... nu are nici o valoare. E un zero! CĂLĂUL: Hi-hi! (Sare, țopăie.) Aici a vrut să ajungă! (Către ARTUR.) V-a plăcut? COLONELUL (Enervat.): Aici ați vrut să ajungeți? GARDIANUL (Furios.): Noi aici am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
în adânc, de raci, spre a-și ascunde chiliile pândei lor. Mă cufundam în astfel de ape lutoase, copil la scaldă, căutam astfel de corobăi și, cu mână șovăitoare, crispat de amenințarea cleștilor, scotoceam în adâncul cotlonului, dibuiam până simțeam mușcătura și, cu degetele înțăncușate, scoteam racul din bârlogul lui. Mă cufundam adeseori în mine, scotocind găvane sufletești, ca și cum aș fi căutat să scot de acolo altceva decât ceea ce odinioară pitisem. Țăncușa amintirii sângera uneori. O priveam și nici măcar nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care le scoate și le aruncă iarăși în mine, lăsându-mă doar să le urmăresc irizările pale în scrânciobul dusului meu de gând. Un fel de raci, cuvintele mele, scoase de un prunc neștiutor din cotloanele lor ascunse, nepăsător la mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sos de unt și scotch. Aseară am comandat doar... un cartof copt! Asta a fost tot!! Și nici măcar ceva de băut, în afară de apă!!! Mi-am mâncat aproape tot cartoful cu un pic de Flora 1 și am luat cam două mușcături din friptura de pulpă a lu’ Charlie. Am fost așa mândră de mine și mai mult, m-am simțit plină și satisfăcută. Până acum îmi place tare mult de burtica mea mititică! M-am întors acum la lucru și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
sete mi-i, De guriță doru-mi-i, Pentru-n pic de sărutat N-o mai fi nici un păcat. - Bădiță, apă ți-oi da, Dar guriță n-aș mai vrea. Că m-a bate mămuța Și mă tem că mi-i mușca- Mușcătură - nveninată, Cu dragoste - amestecată Și-mi trebui doftor deodată, Doftor bun de la Bacău Să mă mîntue de rău. - De rău nu te-a mântui C-amîndoi în veci vom fi Și puiul cel cu durere Ț-a da leacuri și putere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fac. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia; - Iartă, Viță, greșala! Poale lungi și minte scurtă, Femee nepricepută. - Eu greșala ți-oi ierta Capul tău când l-oi tăia. Și paloșul mi-l scotea Capul mândrei mi-l tăia, Tot mușcături îl făcea Și pe drum c-o risipea, Numai țîțele-i lua Și-n buzunariu le băga Și pe murgu-ncăleca, La soacră - sa se ducea: - Bună ziua, soacra mea! După masă se punea Ș-un cop de vin îmi cerea. Soacră - sa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i sporească, mai ales, fragilitatea. Omul - o argilă fulgerată de curenți cosmici. Omul contemporan a transformat absurdul existențial într-o sublimă disperare cosmică. Cum să nu trăim prost, noi, pământenii, când chiar la prima negociere am dat Raiul pe o mușcătură de măr. Marile cărți ascut dinții întrebărilor, nu se hazardează să dea răspunsuri. Irumpe tot mai des din noi magma iraționalului. De unde atâtea pretenții. În definitiv suntem moștenitorii unei căderi. Dincolo de borne urmează libertatea. Sau rătăcirea. Bibliotecile - aceste incubatoare de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
străbunica mea și e cea mai pricepută doftoroaie din întreaga șatră: vindecă de deochi cu cărbuni stinși, face farmece și vrăji ca să intre bafta și norocul în casă, stânge focul din pântece, vindecă de răni de topor, de cuțit, de mușcătură de câne, de venin la inimă și de argint viu, cu fierturi și alifii făcute de ea; ghicește viitorul în costor și în ghioc la vădane și la fetele nemăritate, le leagă și le dezleagă cununiile cu noduri la batistă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la drum, fără grabă, spre vest. își scosese tunica albastră, lăsând-o la vedere doar pe cea de dedesubt, și era o pată albă alunecând în tăcere pe întinderea albă, și nici când apăru luna, ce avea deja o mică mușcătură de umbră în contur, nu putea fi văzut de la mai mult de douăzeci de metri. Zări taluzul când primii țânțari își făceau simțită prezența și se înfășură complet în turban, acoperindu-și ochii cu litham-ul și lăsând faldurile veșmintelor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
singurătății. Simt că sunt adepta sau poate prizoniera? acestei religii. Îți poți permite să fii victima victima, am zis? unei asemenea excentricități, atunci când te numești Paul Gauguin, dar când te numești, simplu, Andra, când ai vrea să pictezi și simți mușcătura ironică pe care ți-o aruncă peste umăr un Van Gogh sau un Rembrandt, nu știu dacă mai poți accepta acest lux. Dar singurătatea, constat, nu-și selectează clienții doar dintre genii. Putem vorbi așadar despre o democrație a imperiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
gândi el, femeia va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce. Vreo ciudată mândrie profesională, presupun. Mă pot Întoarce În compartimentul meu. Dar când ajunse la el, trecu mai departe, cu mâinile la spate și Baedekerul sub braț, absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
părea să fie incapabil să-i provoace vreun rău, cu chipul lui de om blajin și cu pielea aproape lipsită de tatuaje. Lui Tapú Tetuanúi și lui Vetéa Pitó, necunoscutul sălbatic le-ar fi putut sfărâmă testele dintr-o singură mușcătură. Îl priviră de la circa douăzeci de metri, încercând să descifreze vreuna dintre insulte și, în cele din urmă, Vetéa Pitó afirmă convins: Cred că cel mai bine ar fi să cerem ajutor. —Ajutor? se miră Tapú. Dar ce suntem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oribilul barbar mișcă din cap, deschise ochii, se uită în jur și își arată încă o dată dinții ascuțiți și gălbui, cu un mârâit care nu pe puțini îi făcu să se dea cu un pas înapoi, temându-se de o mușcătură. — Cine ești? întreba Hiro Tavaeárii. De unde vii? În acel moment se petrecu lucrul cel mai impresionant la care Tapú Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i ajute! Oró să-i apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă puțin capul. Pe suprafața valurilor se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]