2,502 matches
-
temutului Conducător. Frățiile de Cruce sunt mugurii roditori și vor înflori veșnic, asigurând continuitatea și tinerețea Mișcării legionare. Crescuți în Duhul Creștin și dragostea de Neam, Frații de Cruce își vor găsi în Legiune rostul vieții omului, căutat de tot muritorul. Constantin Popovici, departe gândul lui de a se considera mai bun decât Frații, a fost secretarul unității „C”, confirmat de faptele sale. Urmărit de Siguranța Statului, „copoii” au reușit să aresteze un lot de peste treizeci de Frați de Cruce de la
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
De curajul tău da. Dar de inteligența ta niciodată. Și recunosc că ți-am subestimat îndârjirea. Sunt și eu om, să știi. Oh, nu, nu ești! — Sunt și eu făcut din carne și oase, flăcău. Eros și țărână, ca toți muritorii vulnerabili. Ca și tine, flăcău. Nu e bine deloc să te târăști prin canale doar ca să găsești niște răspunsuri. — Ești terminat. Nu, flăcău. Tu ești terminat. Am discutat cu vechiul meu prieten Felix Gordean, iar el mi-a zugrăvit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un bărbat poate prea apăsat de griji, dar care a iubit o singură femeie. Și aceea ai fost tu. E bine, Însă, să fie Înștiințat și Dumnezeu de această dragoste. Poate de aceea există nunțile. Să ne bucurăm și noi, muritorii, dar și ei, cei ce ne privesc din ceruri. Să se bucure și mama ta, care a plecat dincolo când erai prea mică... Tropotul câtorva cai se auzi apropiindu-se dinspre sud, trecând pe drumul din marginea moșiei Murgeștilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
perle ce desenau semnul șarpelui și al săgeții. Simbolul puterii absolute asupra ordinului secret. Puse un genunchi În podea, Înclină privirile și spuse: - Prin puterile tale și prin voia lui Tengri, ești stăpânul de drept al ordinului Cuceritorilor. Ești singurul muritor care va purta această sabie. Luptătorii șarpelui și ai săgeții te vor urma până la moarte. Ștefănel luă sabia și o puse la centură, așa cum cerea tradiția. Apoi puse mâinile pe umerii lui Amir și Îl ridică. - Andà... Nu ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de măiestrie În luptă. Comandantul suprem al Apărătorilor, prietenii săi, corpul de elită al Ordinului scutului și spadei, toți coborâseră din legendă parcă doar ca să urce Înapoi. Dovediseră, din nou, că sunt invincibili. Atât cât puteau fi invincibili niște bieți muritori născuți pentru a apăra tot ce se afla În spatele lor, adică o Întreagă civilizație amenințată cu distrugerea. Acum, când artileria se Întorsese În tăcere și când nici o spadă nu mai era scoasă din teacă, totul devenea mai complicat. Victoria năștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care ridicase un zid invizibil Între copil și urmăritori, ștergând până și urmele acestora În zăpadă. Și că, din acea zi, viața fratelui său s-ar fi putut desfășura sub semnul unei puteri Înalte, invincibile, că devenise unul din puținii muritori care stăpâneau artele luptei, ale prevestirii viitorului și ale citirii gândurilor. Toate acestea erau În afara putinței lui Alexandru de a reprezenta realitatea În culori. Nu știa ce culori ar fi putut avea cerul acelei lumi de la capătul lumii, ce culori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Doamne, viața, și iartă-mi păcatele cele pământești și cruță-mă de durerea asta și de noaptea asta fără sfârșit”?! Ștefan ridicase glasul, iar călugărul Îi răspunse, la rândul lui, cu o voce aspră, tunătoare: - Dar cine ești tu, umil muritor, să-i ceri Domnului tău din ceruri să te cruțe? Cine ești tu ca să dai Înapoi din fața greutăților pe care chiar el, Dumnezeu, ți le-a pus În față? Cine ești tu, pribeagule, ca să pășești În chilia mea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că am ajuns... Alexandru Își aminti brusc de aceste cuvinte. Achingii care Îl țineau prizonier priveau din ce În ce mai speriați În jurul lor. - Djinii... murmură unul dintre ei. Alexandru Înțelese. În studiile lui venețiene aflase că djinii sunt duhurile rele ale pădurii. Nici un muritor nu se putea opune unei asemenea forțe. Ceva se Întâmpla cu acea pădure. Prevestirile sihastrului se adevereau. - Mai repede! porunci șeful grupului. Luminăția sa așteaptă prizonierul! Alexandru Își dădu seama că nimeni nu-și imagina că știe limba turcă. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un îndemn: Cine cu singurătatea s-a-nsoțit, Să consulte un medic, negreșit. Postfață Vasile Fetescu - la ora profundelor acorduri - aforism enunțat de Hipocrate care, în limba lui Ovidiu - înseamnă arta e lungă, viața e scurtă. Dar ce trebuie să înțelegem noi, muritorii, din această înțeleaptă cugetare? Că omul, în scurtimea existenței sale pământene, trebuie să se învrednicească și să se grăbească dacă vrea să realizeze cât mai multe din cele ce îi sunt hărăzite a le înfăptui. Și Vasile Fetescu, născut la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Pandit Amar Nath Razdan își pledează recursul final. Pagină separată Gita coboară în fugă scările care duc în curte, pe când mama ei (care este întruchiparea sorții, destinului, dreptății, a karmei și a tuturor forțelor impersonale care îi pot strivi pe muritorii de rând ca pe niște furnici) îl lovește pe Pran peste mijloc cu bățul cu care bate maimuțele. El se chircește de durere, dar femeia continuă să-l lovească exact acolo unde trebuie, la genunchi și coate, cu lovituri bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cînd vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el. 4. Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsați; nu că dorim să fim dezbrăcați de trupul acesta, ci să fim îmbrăcați cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghițit de viață. 5. Și Cel ce ne-a făcut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. 6. Așadar, noi întotdeauna suntem plini de încredere; căci știm că, dacă suntem acasă în trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
în surâsul Barbarei. Apoi omul tresăltă sub sensibilele brațe de metal, care, consternate parcă, își descleștară strânsoarea. Homer se prăbuși la picioarele altarelor stohastice și un firișor de sânge îi izvorî din colțul gurii. - Ce bizare fixații pot avea chiar muritorii cei mai rari! exclamă Zeul Concentrării: Totuși, ce eveniment splendid! Fasciculele luminoase, care palpaseră până atunci corpul lui Homer, se retrăgeau cu ezitări repulsive. - Ți-am mai spus că ești viciat de sentimentul deșert al frumuseții, rosti fără patimă Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
tipar. Tu mă știi, femeie ! Am noaptea rigidă o pârghie, să răstorn universul... Spirala pe care sunt nu are sfârșit... Din plăcerea urcușului, treptele pe care mă înalț îmi aprind luminile. Popasul pe care-l fac e o scenă deschisă muritorilor de rând. Abia acum începe comedia cu actorii care-și joacă rolul. Am început să-i privesc ca pe ceva firesc pentru oameni, să-și râdă de apucăturile lor, dar și plâng de bucuria în care m-am trezit aplaudând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noi vom fi schimbați. 53. Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. 54. Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris: "Moartea a fost înghițită de biruință. 55. Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?" 56. Boldul morții este păcatul, și puterea păcatului este Legea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt la bătrânețe și de a fi căutat, ca orice muritor, un strop de fericire până în ultima clipă... Celălalt fiu pare mai ponderat în exprimare, are judecăți despre inteligența tatălui și a mamei vitrege, s-ar părea că se ține la distanță, e ironic, vrea să fie mușcător... citiți însă... ...Tată
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
întâmpla fiindcă lucrurile pe care le reușise până în acel moment nu se realizaseră urmând calea rațiunii oamenilor obișnuiți; mai degrabă, o apucase pe drumul de a face posibil imposibilul. În acea dimineață, la hotarul dintre lumea visurilor și trupul lui muritor, unde beția din seara trecută poate că încă îi mai circula, aromată, prin vene, în minte îi apărură imagini: convoaie de corăbii enorme navigând spre insulele din miazăzi, spre coastele Coreei și chiar către marea țară a Ming-ilor. El însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
moral-intelectual. Chiar dacă mai am unele mici probleme, nu-mi doresc decât să rămân sănătos și tânăr la minte. Pe 7 ianuarie 2007, d-l Oprea îmi scrie cu ocazia trimiterii cărții „Mălin, vestitorul Revoluției”, adresându-mi cuvinte de care orice muritor se simte flatat. Îmi spune că tatăl d-sale avea un fel de cult, de admirație, față de persoana mea, atât în perioada școlarității mele la Normala din Bârlad, cât și după aceea, când am ajuns învățător la Priponești. „Tata v-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mă vadă mai bine cum mă bucur. Apoi mă face atent: Să știi, că vom colinda cândva Iașii vechi uliță cu uliță... Cum am putea face una ca asta, părinte? Apoi asta-i o treabă care nu-i la îndemâna oricărui muritor...Nu știu cum să-ți spun, dar îi o treabă cu dichis, fiule...Însă...las’ pe mine!... Și atunci să te văd! Bucurie mai mare nu mi-ai putea face, sfințite părinte. De când aștept eu momentul aista. Și acum, la culcare! Noapte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
pline de farmec...Luna răsărea din locuri pline de taină, la început măreață și roșie ca focul, și pe măsură ce se urca pe bolta necuprinsă prindea a străluci ca un talger de argint abia lustruit...Și miroazna îmbătătoare a fânului!...Noi muritorii,jos pe câmpul cosit, iar Dumnezeu sus, veghind asupra tuturor minunățiilor creației sale!!! Când a terminat de vorbit, i-a scăpat un oftat fără voie. În scurtă vreme însă s-a recules și a venit lângă mine, îndemnându-mă din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
un vârf de băț. Se tot uita speriat peste umăr, dacă nu cumva este pe cale să-l prindă din urmă creditorii de la bănci și în special cei de FMI. Văzându-l atât de speriat Dumnezeu îl întreabă blând: „Cine ești muritorule și de ce ai venit aici”. Omul s-a opintit puțin ca să se oprească din tremurat și a cuvântat cam cu spaimă: „Doamne eu sunt român și am venit aici ca să-mi spui când vom trăi și noi românii, dacă nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a existenței placide de dobitoc, mânat la muncă pe această lume, fluturându-i în față frumusețile unei vieți viitoare, (bineînțeles, după ce a dat totul de ce a fost în stare, pe pământul acesta și a crăpat creștinește, cum este sorocul fiecărui muritor). Și după cum spuneam, fiecare popor sau grup de popoare, au luat de pe taraba deschisă în bâlciul deșertăciunilor acestei lumi, de numitul Isus Hristos, făcător de minuni amator, ceea ce a crezut că le place. Noi, ca de obicei, am tras lozul cel
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
și puternic ar fi fost, n-a cerut așa ceva de la nici un vrăjitor, cititor în stele sau Haldeu! 11. Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei, a căror locuință nu este printre muritori!" 12. La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mîniat, și s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toți înțelepții Babilonului. 13. Hotărîrea ieșise, înțelepții începuseră să fie omorîți, și căutau și pe Daniel și pe tovarășii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și fiind aproape de Curte Domnească de s-ar întâmpla vreodată trebuință de la Curte ca să macine niscaiva pâne domnească hotărâm... venitul morii,... să dea nesmintit să nu să păgubească mănăstirea de venitul său”. Cu alte cuvinte, să dea uium ca oricare muritor de rând care ar veni să macine. Asta e un fel de egalitate între stăpânire și gloată... Acum însă aș vrea să spun un lucru care mă necăjește peste măsură. Facă-se voia ta, fiule! De un an de zile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
invitat doctorul. îți arăt după aceea camera. Am simțit cum mă trec fiori de încântare la gândul că voi vedea niște vedete pop. în ciuda faptului că Helen reușise să mă convingă că cei faimoși și bogați vor fi despărțiți de muritorii de rând, speranța a început să-mi țopăie prin stomac ca o broască pe iaz. Și, desigur, dependenții nebuni, alcoolicii, bulimicii și cartoforii din care era alcătuit restul clientelei meritau și ei observați. Așa că, plină de avânt, l-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Parkview Avenue și o porni înspre sensul giratoriu. în momentul în care ajunse la parcarea din spatele Colegiului Tehnic, era exact zece și jumătate. Opri, rămase în mașină și se uită în jur. Nu se vedea nici o lumină și nici un muritor prin zonă. Nici n-aveau cum să fie. Tehnicul se închidea la ora nouă. 6 Sally, complet dezbrăcată, stătea întinsă pe puntea vasului de agrement, cu sânii ei fermi ațintiți înspre cer și cu picioarele larg desfăcute. Lângă ea, Eva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]