4,086 matches
-
o sumedenie de lucruri inutile, adunate de la tomberoanele de gunoi ale blocurilor, stau vraiște, care încotro: ligheane sparte, găleți în care odinioară a fost var lavabil, geamuri și uși rezultate în urma modernizării apartamentelor, cutii din carton, dar câte nu sunt! Muștele și țânțarii dansează împreună când în interior, când afară, fără nici o deosebire. Un cățel pricăjit stă culcat la umbra unui soc ale cărui flori aruncă o mireasmă gratuită și binevenită. Un motan și-a găsit un culcuș într-o galeată
PUTEREA UNEI LACRIMI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348242_a_349571]
-
creștinism. Chiar și când scriu despre florile de gheață mă gândesc la fluturi. Miracolul zborului a fost compromis când pe cer a trecut prima săgeată cu vârful muiat în otravă. Și albinele mănâncă miere, dar nu cu aceeași poftă ca muștele. De unde nu gândești, de-acolo sare ... gândul. Niciun măgar nu s-a vârât în ham din proprie inițiativă. Fiecare lumânare pe flacăra ei piere. S-a dus bou și a venit ... conservă. Calul de dar nu se pune imediat la
IMPRESII DE WEEKEND de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345132_a_346461]
-
simplu, fără să privească înapoi. Numai că Vasea era mai docil decât un câine. Nu avea curaj nici măcar să ne privească în ochi. Singura care-l privea cu milă, era mama. Mama, o sufletistă care plângea și dacă omora o muscă. Ea era singura care-l mai consola și nu o dată l-am surprins pe Vasea cu lacrimi în ochi atunci când vorbea cu ea. Ei și? Ce-mi păsa mie? Erau problemele lui, iar dacă mama voia să se încarce psihic
VIAŢA CA UN JOC de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 806 din 16 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345282_a_346611]
-
zic eu Să muncești, că ești al meu; Tot ce am îți aparține, Dar ascultă-mă pe mine: Mergi la școală mai departe; Ești bogat dacă ai carte, Respectat de fiecare - Ai și tu... preocupare, Că nu poți trăi ca musca Bâzâind pe nas la cuscra; Fără să ai țel în viață? Pune mâna și învață! - Iar să-nvăț!... n-am învățat? - Ești ca musca la arat, Dai din gură fără rost, N-ai câștig și asta-i prost. - Bine,-nvăț
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
bogat dacă ai carte, Respectat de fiecare - Ai și tu... preocupare, Că nu poți trăi ca musca Bâzâind pe nas la cuscra; Fără să ai țel în viață? Pune mâna și învață! - Iar să-nvăț!... n-am învățat? - Ești ca musca la arat, Dai din gură fără rost, N-ai câștig și asta-i prost. - Bine,-nvăț, ce vrei să fac? - Doctor vreau să fii, mi-e drag! Că la doctor, fiecare, Vine și-i pune-o-ntrebare: Ah!... mă doare
DOCTORUL CEAPĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345459_a_346788]
-
a fost studentă conferențiarului universitar doctor Valeriu Râpeanu, îl susținea pe acesta când era vorba despre jurnalism și importanța lui în cadrul societății. Ea terminase la Universitatea “Spiru Haret” din București, pe când Sorin la "Babes-Bolyai" din Cluj Napoca la catedra profesorului Vasile Muscă, doctor în filosofie. Nu au reușit să cadă la pace care dintre cei doi profesori este mai filosof și mai bun, comparativ cu alți autori de cursuri despre filosofia antică și medievală, sau despre importanța jurnalismului în viața societății moderne
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
hectar.Mereu aveam un sentiment de milă față de biata fasole de parcă avea vreo vină primea bătaie După multă trudă ,,țaranii cooperatori'' își luau pauza de masă. Fiecare mânca cu ai lui ce își adusese de acasă, nu se auzea nici musca așa o liniște se instala.Într-una din acele zile toride de vară am văzut un spectacol.Un fel de nuntă țărănească desfășurată pe arie. Mirele era moș Popovici ,care era de profesie șef de atelaj ,iar mireasa chiar mama
COPIL DIN ALTE TIMPURI de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376852_a_378181]
-
Străbați ceru-n lat,în lung, Si toate stelele fug. Calea Laptelui ți-o lasă Să te plimbi că o mireasă Alba.rece și confuză, Poeților să fii muză. Luna nouă,Luna plină, Vârcolacii ’or să vină Și te vor musca de față, Să-ți facă semne pe viață. Mai bine să rămâi treaza, Să prinzi Soarele de-o rază, Fără nici o supărare , Să urcați în Carul mare, Sa-nhamati un inorog să fugiți.. Unde, mă rog? Din Răsărit la Apus
LUNA,LUNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1473 din 12 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377070_a_378399]
-
În pauza de câteva secunde, între două respirații, mă așteptam să aud ceva comentarii. Nimic. Mi-a venit în minte un vechi proverb, pe care, un bun profesor, când eram elev la ciclul gimnazial, mereu ni-l spunea: „Liniște - doar musca s-o aud”. Aici, aș putea spune de-a-ndoaselea; că dânsul, (numai în cazul ăsta), a fost ajutat de poezie, „de versul rătăcit”. Iată câteva versuri din „Te-aștept, iubire„ de Daniela Tiger: //Iubite, adul- mecă-n noapte/ Parfumul suav de pe buze
DOUĂ MINUTE ÎN HAINĂ DE ACTOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377847_a_379176]
-
dacă în schimb sfâșii cu dinții pe aproapele tău. Ce-i drept omul a fost și continuă să fie un animal carnivor, dar și dacă este vegetarian, sau ține „dietă”, nu înseamnă că instinctul de supraviețuire sau acela de a musca din pizma și gratuit din răutate s-au stins în negura istoriei, sau s-au îmblânzit prin cultură și civilizație. Și apoi nu a ajuns omul așa de inocent și fără de pofta de vărsare de sânge în vârful piramidei gastronomice
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrățindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci și noua de oca de oțel și s-arunca în slava cerului de ne aducea povești; de când se scria musca pe perete, mai mincinos cine nu crede; când iepurii purtau cornițe și iezii plete răsfirate, atunci și nu altădată, se spune, că trăia aici, în sătucul nostru liniștit, un meșteșugar gigantic, pe nume Marcel. Marcel era un om liniștit, ce-
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Mulțumesc! - ... lasă asta, este adevărat ce spun, apoi ești un profesor bine cunoscut în sistem, cu publicații în reviste de specialitate, ai o stare materială mai mult decât bună, ce-ți mai lipsește ca să nu roiască femeile în jurul tău ca muștele? - Nici chiar așa. - Ba așa este, de aceea nu cred că numai dragostea ei este singura care o face așa de insistentă și tupeistă. - Ei! Și tu! Nu neapărat, dar totul este posibil. Cum și-a manifestat iubirea în bar
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
Fiind duminică, nu găseai procuror, milițian ... Așa că, l-au luat, l-au dus sus pe mal, lângă o cruce. Am rupt crengi de anine și le-am pus la cap, să-i țină umbră. Cu crenguțe înfrunzite îl apăram de muște, că era cald și începuseră să bată, deși Soarele slăbise. Oamenii au început să se rărească. Nu știu dacă profesorii au discutat ceva cu mama și neamurile lui Nicu, pentru că prea repede au plecat cu mașina cu care veniseră. Soarele
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
într-adevăr, priceput, dar care în cazul de față nu mă ajută. După vreo douăzeci de pagini simt cum mă părăsește și inspirația, făcând loc unui sentiment apăsător, vecin cu depresia. Stau cu ochii ațintiți fix în tavan asupra unei muște, a cărei existență aici, în mijlocul Pacificului, mi se pare excepțională. Dacă, prin absurd, cineva ar înfinge un cuțit în mine, n-ar curge sânge. Asta observă și Ingrid pe care o văd strecurându-se înăuntru. - Cretinul ăla cu batic roșu
DRUMUL APELOR, 29 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376326_a_377655]
-
fără speranță în glas. -Adevărul este ceea ce noi n-am știut! Adevărul e doar adevăr, iar acum s-a făcut nouă cunoscut. -Hm! ceea ce spui par a fi versetele din cărțile sibiline Claudia. Ce suntem noi însă? Noi suntem niște muște sub talpa zeilor, nu-ți dai seama? Zici că a fost om sfânt acest Iisus? În lumea aceasta Claudia, și cei virtuoși și cei nevirtuoși mor. Zeii sunt nemilostivi, asta am să-ți spun eu despre zei, și nu putem
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
Avea accent groenlandez, adică era mut. Aveai impresia că pe figura lui aleargă o mâță după șoareci. Ne îndreptăm spre Hebride, anunță căpitanul Căpcăunescu Lionel. Să nu vă pună necuratul să vă luați de Mathilde a mea. Fac omor de muște. În cală stătea ascuns diavolul Jawohl. Îl luseră de la Hamburg pentru o pizza milanesa. Câți n-o visau pe Diana Savana, fecioara din marginea marelui port? Duhuri bengaleze, fierbinți și prea treze spionau tot ce se vorbea. Amrit, Amrita, ți-
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
o singură bătaie de inimă, o singură retină pe care fără nici o opreliște, luneca doar nesfârșitul prezent. Un bâzâit intermitent, la început abia auzit, apoi din ce în ce mai puternic și tot mai aproape de ea, îi atrase în cele din urmă atenția. O muscă de dimensiuni apreciabile pătrunsese în cameră. Dădea târcoale zburând razant, se oprea pentru o clipă pe perdea, pe perete, se ridica spre tavan, cobora, de parcă ar fi căutat ceva anume, dar nu găsea. Începea deja să se simtă iritată de
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
ceva anume, dar nu găsea. Începea deja să se simtă iritată de toată această continuă agitație zumzăitoare, când dintr-o dată se lăsă liniștea. Intrigată, își plimbă ochii prin cameră inspectând pe rând pereții, colțurile camerei, sperând în sinea sa, că musca ieșise prin fereastra deschisă la fel cum intrase, însă tocmai pe când se pregătea să reintre în acea binecuvântată stare de semi-transă, observă o mișcare printre sâmburii pepenelui din tablou. Era ea, musca. Se mișca cu multă prudență, din când în
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
pereții, colțurile camerei, sperând în sinea sa, că musca ieșise prin fereastra deschisă la fel cum intrase, însă tocmai pe când se pregătea să reintre în acea binecuvântată stare de semi-transă, observă o mișcare printre sâmburii pepenelui din tablou. Era ea, musca. Se mișca cu multă prudență, din când în când se oprea de parcă ar fi așteptat o reacție la mișcările ei, se rotea ușor în jurul unui punct doar de ea știut sau văzut, iar se oprea și uneori își acompania oprirea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
dori să găsească un loc în care există o breșă în vopseaua uscată a tabloului, prin care să poată pătrunde în interiorul acestuia, acolo unde culorile atât de vii, conturau toate acele minunății. Zina nu-și mai putea lua ochii de la muscă. Tot privind-o, începea să simtă cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
cum un sentiment care-i părea atât de cunoscut, începea să-și croiască loc spre suprafața conștiinței sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
sale, tot așa cum un pârâiaș reușește erodând carapacea unei pietre calcaroase, să iasă la suprafață. Și treptat, în ochii cu pupilele dilatate asupra muștei, părea să se șteargă imaginea acesteia și în locul ei se contura o altă imagine; nu a muștei ci... a ei. Era ea, lunecând prin zilele mai mult sau mai puțin însorite, prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
prin rumoarea străzilor, printre oameni, printre evenimentele pe care le privea de la distanță dar cu o curiozitate intensă, căreia însă niciodată nu-i dădea de capăt, dar cu care nici nu ajungea vreodată la vreun liman. Plutea... ca și această muscă, undeva pe deasupra lucrurilor, vremurilor, evenimentelor, zbătându-se caraghios și zumzăind fără odihnă, dar fără a reuși să ajungă în miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
miezul lor, la esența lor. Ele erau prezente acolo, încremenite în conturul lor atât de clar, doar că între ele și ea, se interpunea ceva, un fel de zid nevăzut, căruia totuși îi simțea inflexibila rezistență. La fel ca această muscă, simțea cum alunecă pe suprafața lunecoasă și rece a unei sticle nevăzute, care o separa de tot, în timp ce dincolo, timpul curgea ca o apă limpede, undeva pe dedesubt. Și parcă îl auzea cum clipocește în scurgerea lui, gonind spre un
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
o ajut.... XXXIII. GREIERELE ȘI FURNICĂ, de Dan Norea , publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Fabula după La Fontaine “Petrecuse cu chitară toată vara. Însă iată că-ntr-o zi când vifornița porni, Greierele se trezi fără musca , fără râma, fără umbră de fărâma. Ce să facă? ... Hai să ceară la Furnică, pan' la vară” Știm cu toții - nu i-a dat, Însă nu s-a terminat Ca-n povestea de mai sus. Cineva discret mi-a spus Că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376472_a_377801]