2,578 matches
-
o să stea mult? — O, nu cred, interveni Gabriel repede, văzând că Brian dă să deschidă gura. — Cineva spunea că are de gând să rămână... Undeva, afară, izbucniră lătrăturile lui Zet. Apoi ușa se deschise brusc de perete și în cameră năvăli Tom McCaffrey. Urmat de Zet, urmat la rândul lui de Adam. Gabriel strigă: „O, Tom!“. Tom, ciocnindu-se de Ruby, strigă: „Ruby!“ și o sărută. Gabriel îl sărută pe Tom. Brian îl bătu pe iumăr. Adam îl trase de haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă, devenise limpede pentru ea că nimic pe lume nu era mai important decât să se întoarcă la prăvălie și să cumpere urciorul. Se va duce a doua zi dimineață, devreme. Vai, dar dacă urciorul fusese vândut între timp? Lacrimile năvăliră în ochii lui Gabriel. Toate aceste lucruri erau, într-un fel, imagini ale morții. Adam avea uneori visuri atât de îngrozitoare! Ea îl încuraja să-i povestească ce visează. Gabriel asistase odată la o conferință a lui Ivor Sefton la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia pe care i-am cunoscut eu. — Gentlemeni! Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi încă unul. Telefonul. Fetele se uitară una la cealaltă cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe scări în papucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scriu o scrisoare bună, o scrisoare sinceră și clară, care să-l facă să mă respecte. Pe urmă o să mă primească și o să se arate înțelegător, o să-mi spună că mă apreciază, și cât de ușurat o să mă simt!“. Speranța năvăli în George ca lumina veselă a unei dimineți de vară când se deschide o ușă; îi împrăștie întunericul, restituindu-l sie însuși. Acum exista un viitor. Se simțea blând, inteligibil, întreg. Respira calm. Își spuse: „Așa o să se întâmple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
masa de operație, Toaibă a simțit hurducătura unui camion, sub a cărui prelată erau înșiruiți la rând ca niște saci mai mulți răniți... Întunericul se destrăma treptat... „Urâtă treabă, căpitane. Urâtă, domn’ colonel”... au fost primele cuvinte care i-au năvălit în mintea încă tulbure... A întins mâna spre fluierul piciorului rănit. Ceva tare ca o bucată de lemn l-a făcut să se îngrozească... „Doamne! Mi-au tăiat piciorul și mi-au pus unul de lemn! Ce mă fac? Cum
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când amurgul leșios năvălea prin geamurile vagonului, s-a auzit zgomot de fierăraie. Aista-i podul de peste Prut - a constatat ofițerul, cătând afară prin geamul pâclos. Abia se sfârșise zgomotul trecerii peste pod și trenul și-a încetinit mersul. În cele din urmă, s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
finele secolului al IV-lea, creștinarea zonei a jucat un rol important în dezvoltarea economică, în primul rând a orașului Reims. Cu toate acestea, viața obișnuită nu avea o desfășurare netulburată de felurite întâmplări. în anul 407, de pildă, au năvălit vandalii. Aceștia au provocat mari daune materiale. Ei l-au martirizat pe episcopul Nicaise, care era primul episcop catolic al orașului. Acesta a fost ulterior canonizat. Prin secolul al V-lea, a fost nevoie să se facă față năvălirilor hunilor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
balans curgând mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans. Învolburatul Miletin, odată Niciodată n-am înțeles Îmbrățișarea ta blândă, Unde voiai să mă duci Cu apa aceea crescândă? Candoarea unui singur copil Nu cred că te-ar fi liniștit Când năvăleau, năvăleau Furioasele ape, de neoprit. Poate glasul acela ascuns Insistând te-o fi supărat, Când zorii de-april ne-au surprins Poate credința mi-ai încercat. Aș vrea acum să te-ntreb Pe unde și cât ai umblat? Ai rămas
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
curgând mereu spre prea târziu, în nesfârșitul dans. Învolburatul Miletin, odată Niciodată n-am înțeles Îmbrățișarea ta blândă, Unde voiai să mă duci Cu apa aceea crescândă? Candoarea unui singur copil Nu cred că te-ar fi liniștit Când năvăleau, năvăleau Furioasele ape, de neoprit. Poate glasul acela ascuns Insistând te-o fi supărat, Când zorii de-april ne-au surprins Poate credința mi-ai încercat. Aș vrea acum să te-ntreb Pe unde și cât ai umblat? Ai rămas atât
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
mă smulg din această vrajă, dar picioarele nu mă mai ascultau. De fapt, nu picioarele. Centrul voinței era atins. Acum chiar semănam cu o insectă prinsă pe o hârtie de muște. Și deodată, la fel de inexplicabil, vraja se desfăcu. Am simțit năvălindu-mi în nări mirosul de pământ putred, iar idolul nu mai era decât o bucată de piatră cioplită cu stângăcie și violență. Am plecat mai departe. În jurul meu era acum o liniște nefirească. Nu se legănau nici vârfurile trestiilor decât
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcusem, probabil, ocolul peșterii fără să descopăr ceea ce căutam m-a apucat un fel de disperare. Am pornit mai departe, de data aceasta mai încet, pipăind metodic fiecare centimetru pătrat din perete, verificând fiecare zgârietură. Lumina nu slăbea o clipă, năvălea prin pleoapele mele neputincioase și mă orbea. Nu mă opream totuși. Am făcut, astfel, de câteva ori ocolul peșterii fără să dau de nici un semn de ușă. M-am pomenit strigând de furie și de neputință și mă mir că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
prefăcîndu-se că pleacă în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns într-o mașină de piață. După ceasuri grele de așteptare, în sfârșit a apărut grăbită, deschise poarta și se făcu nevăzută în casă. Bărbatul năvăli în cuibul îndrăgostiților și cinci gloanțe de revolver curmară viața rivalului. ...Acum se judeca procesul. Toți eram de părere că acuzatul avea să fie achitat, chiar dacă crima fusese premeditată. Doamna Bogdan însă (Amely, cum îi spuneam) osândea cu înverșunare pe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe Mihaela în brațele lui Nenișor (ce nume!) dîndu-i-se cu frenezie, așa cum făcea cu mine odinioară, ca să-mi simt toată ființa măcelărită de acele degete vrăjmașe, adevărate cuțite. Mă înăbușeam. Am deschis larg ferestrele spre cer. Aerul rece al zorilor năvăli în odaie și-mi schimbă direcția gândurilor. M-am îmbrăcat (mi-era frig) și această operație pe care o prelungeam cât mai mult îmi îndepărta pe Mihaela din actualitate. Cu atât mai bine. Pendula bătu patru lovituri sonore, prelungi. Așadar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
aștepta, și că s-a înșelat în nădejdea ei, a luat un alt pui, și l-a făcut leuț. 6. El a umblat cu leii, s-a făcut leuț, a învățat să sfîșie prada, și a mîncat oameni. 7. A năvălit în palatele lor, și le-a nimicit cetățile; așa că țara, cu tot ce se afla în ea, s-a îngrozit de mugetul răcnetelor lui. 8. Dar împotriva lui s-au înșiruit neamurile din toate ținuturile de primprejur. I-au întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cu toate oștile tale, și multe popoare cu tine. 10. Așa vorbește Domnul Dumnezeu: "În ziua aceea, multe gînduri îți vor veni în minte, și vei urzi planuri rele. 11. Vei zice: Mă voi sui împotriva țării acesteia deschise, voi năvăli peste oamenii aceștia liniștiți, care stau fără grijă în locuințele lor, toți în locuințe fără ziduri, și neavînd nici zăvoare, nici porți! 12. Mă voi duce să iau pradă și să mă dedau la jaf, să pun mîna pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ca proasta-n târg?!?“ figurează în arsenalul drăgălășeniilor vitalizante. Așa, deci! Ei bine, abia acum apuc și eu să mă gândesc la zorile de la Spitalul „Sf. Ioan“, când, la șase dimineața, se deschideau brusc, cu zgomot infernal, ușile, iar asistentele năvăleau peste octogenarii din salon cu mirări intens vociferate precum „ce drieacu’ai făcut, bre, de te căcași în halul ăsta pe matale?!?“. Pesemne că tot o tactică de resuscitare va fi fost și aceea. Revin. Să vedeți acum perversiune. Tot
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
asediatorii cetății ar fi tăiat aprovizionarea cu prețiosul lichid. Acum apa e de numai câțiva centimetri și în ea se văd nenumărate monede aruncate de turiști. Ne îndreptăm spre "palatul sultanilor". Când pătrund în prima dintre cele trei curți, îmi năvălesc în minte frânturi din ce am citit prin cronici despre boieri ambițioși sau domnitori speriați care au bătut drumul "Stambulului" pentru a se înclina în fața "măritului sultan", ca să cumpere tronul ori ca să-și salveze capul. Cât aur va fi venit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
proorocii au vestit că va fi “un Mare Împărat”, o să-i ia tronul, a trimis oșteni care să ucidă pruncii mai mici de doi ani, crezând că printre ei Îl va afla și pe Iisus. În puterea nopții, aceștia au năvălit în Betleem, și au intrat în case, smulgând pruncii din brațele mamelor și ucigându-i: “E noapte. În micul oraș Betleem, Dorm toți în casele lor, liniștiți Ei nu știu, că venind ca un blestem, De-o cruntă urgie vor
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care curgea ca o apă spre sălașul bătrânului. Am deschis ușa bordeiului și am tresărit...Mi s-a părut că am nimerit într-un cuib de rândunică...Totul era căptușit cu perne și pernuțe. Ți se părea că de peste tot năvălește asupra ta puful...O măsuță ca pentru pitici, cu un scăunel pe aceeași măsură, m-au întâmpinat cu un aer de bună orânduială. Pe măsuță adăsta o ulcică plină ochi cu lapte, din care încă mai ieșeau aburii îmbietori, străjuită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mai afla acolo...M-am frecat la ochi cu gândul că poate am vedenii, dar în fața mea nu se mai găsea nimeni...Eram din nou numai în tovărășia veverițelor, a păsărilor și a soarelui, care încălzea din ce în ce mai tare. Întrebările au năvălit precum cucii în huciul din pădure: „Cine o fi această bătrână? Nu-i ceea ce pare. Prea le spune ca la carte. O simplă țigancă - cât ar fi ea de umblată prin lume - tot nu ar putea vorbi așa...Ceva nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
părinți știa ce jale aduseseră bolșevicii în aceste teritorii din sufletul lui și ale compatrioților. Ocupația sovietică însemnase trecerea prin foc și sabie a Bisericii creștine, lichidarea intelectualității române și a oamenilor gospodari, deschizând calea puhoiului sfertodoct din imperiul roșu, năvălind ca ocupanți. Se întindea astfel jalea asupra tuturor categoriilor sociale și a teritoriului sfâșiat la nord și sudul provinciei, părți date Ucrainei sovietice, 42.000 de militari români în scurta ocupație din 1940-41 fuseseră maltratați, arestați, chinuiți, asasinați mișelește îndeosebi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
chinuiți, asasinați mișelește îndeosebi de evreii care au sărit cu toate cruzimile de care au fost capabili ca și asupra românilor deținători de capital în industrie, în agricultură, comerț, finanțe, etc. N.K.V.D-ul, presărat în articulații cu evrei, a năvălit la vreme de zi și de noapte întinzându-se cu frica arestărilor, suspiciunii, terorii și torturilor și la colibele de pe câmpuri. La 3 Iulie 1940, frontiera Prutului s-a închis. S-au salvat în România doar 8.549 de cadre
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pe care conștiința noastră națională ne obligă moralmente să-l iubim, să-l apărăm. Aceasta înseamnă naționalism lucid, fenomen natural și necesar care legitimează rostul nostru în lume și de care nu trebuie să fugim, să ne îndepărtăm, lăsând să năvălească în urmă manelele, improvizațiile, imitațiile și toate relele care distrug originalitatea, creativitatea prin care orice popor își asigură eternitatea, intrarea și rămânerea în lume, în viață, în viitor. Ce poate fi mai sigur, mai însuflețitor, ca acest adevăr din centrul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
pline de semnificații Să-i facem loc istoriei autentice în educația generațiilor tinere dezavuând formula capului de struț în nisip pentru a nu deranja pe altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
număr. Ce-am mai rămas, m-am dat la dos, sângele-râu...miros de sânge... și astăzi, cel ce-am fost mai strânge bucăți de suflet de pe jos!” Este știut că-n penitenciarul Pitești, directorul P. P. Dumitrescu cu gardienii lui năvăliseră în Camera 4 Spital, chipurile, să-și salveze capetele de pod care strigau că-i omoară legionarii. Un sfârșit de noapte și o jumătate de zi ne-au măcelărit cu parii, centiroanele, picioarele, susținuți de echipa odiosului Țurcanu Eugen, care
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]