2,274 matches
-
ca de toamnă, / când umbrele sunt nesigure pe pământ / și la plecare orișice cuvânt te îndeamnă // și stăruie stins în penumbra din lunci / cuibul de-o vară, / scrum leneș acum, peste margini prelins / c-o tristețe amară // și numai eu neștiut mai răsar / între goale ținuturi, / ca un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii”, ALA, 2001, 597; Popa, Ist. lit., II, 1104; Al. Săndulescu, Marcel Proust și românii, JL, 2002, 5-10; Dicț. scriit. rom., IV, 479-480; Teodor Vârgolici, Publicistica lui Mihail Sebastian, ALA, 2003, 650; Teodor Vârgolici, Neștiutul sacrificiu, ALA, 2003, 693. N. M.
STEFANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
sub privirea lunii înfiorată în argintirea gerului, întoarsă de învolburarea multelor ore peste abis. Dar... nu mai e. S-au așternut peste ea amintirile clipelor brumate. Pas cu pas, vorbă cu vorbă, ca dorurile unui sfârșit de gerar printre offurile neștiute ale întunericului. VREAU SĂ MĂ ROG Nu dorm de multă vreme. Am uitat de când. Sub învolburarea neliniștii sfârșitului, care răscolește împrejurul. Îmi vin în minte vorbele unei rugăciuni, auzite seară de seară în copilărie. Spre înserare, când orătăniile se retrăgeau
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
În idei mișună lumi necunoscute Bătălii fără arme și muniții Săbiile sunt din cuvinte, adică din alte idei Ești spectator sau interpret Treci prin ziduri inexistente Și totuși te afli pe un alt tărâm, Mai pur, mai neted, mai plin neștiute imagini Iubesc ideile Sunt amantele mele iluzorii Facem dragoste Dansăm și în final Ne atașăm unii de alții Ca într-un balet de Ceaikovski! CĂUTÂND, CE? Sunt pași înainte și pași înapoi Sunt priviri înainte și priviri înapoi Ne balansăm
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
verbul, Și astrul Care mă lumina. Ba și stelele, Prietenele mele, Se pierd, se îndepărtează, Înoată într-o ceață alburie Și mă lasă înecat în singurătatea-mi A MAI TRECUT O VARĂ A mai trecut o vară A câta? A neștiuta. Si toamnele, Doamne, Cum trec la fel. Ba chiar aleargă în cadență Ca soldații la apel. Anotimpuri, anotimpuri... De ce veniți, de ce plecați Fără nimic să ne lăsați? Zbor de rîndunele, Alungați vremile grele Rază veche din cărare, Vin-o în
VERSURI (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381298_a_382627]
-
la cer și din cer va veni pe pământ să judece viii și morții. Credința că Mântuitorul va veni de pe pământ, ca muritor, lasă loc posibilității unei a doua întrupări. - Dacă în momentul întrupării sale Isus a venit singur și neștiut de marea majoritate a oamenilor, în momentul parusiei el va fi însoțit de „miriade de îngeri”. - Dacă cea dintâi venire s‑a petrecut „în ascuns”, în liniște, ca „ploaia pe lână”, a doua va fi plină de strălucire, chiar ostentativă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de a da o tentă umoristică relatărilor, dar și de a se situa el însuși la înălțimea celor evocați, dovedind un spirit viu, o inteligență subțire. Sunt în carte și alte informații de istorie literară, despre debuturi, pseudonime, despre munca neștiută la stilizarea și corectarea textelor, asigurată de Ibrăileanu și Topîrceanu etc. Încărcătura documentară e prețioasă, pentru că S. nu dorește decât să consemneze, să lase „documente”, să spună adevărul. Cam în aceeași manieră a scris și Amintiri de la „Adevărul literar și
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
săsoaica Ecaterina din Brașov și cu încă o concubină) - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș, Ștefan, Constantin, Ruxandra, Iancu Sasul, Bogdan-Constantin și Eufrosina - alcătuiesc un șir lung, completat de încă un fiu și de o fiică, cu nume neștiute. O domniță venită de la Viena Radu Șerban (ultimul mare căpitan al lui Mihai Viteazul, boier bogat - cele 71 de sate și părți de sate pe care le stăpânea făceau din el cel mai cuprins proprietar de pământuri din țara Românească - și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cele două soții legiuite - Maria și Elena Brancovici, cu săsoaica Ecaterina și cu încă o iubită - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș, Ștefan, Constantin, Ruxandra, Iancu Sasul, Bogdan-Constantin, Eufrosina și încă un fiu și o fiică, cu nume neștiute) a cunoscut-o în timpul campaniilor din Transilvania. Nu știm dacă brașoveanca i-a supraviețuit lui Petru Rareș, cel care murea la 2/ 3 septembrie 1546. O listă a bastarzilor - recunoscuți uneori de părinții lor naturali, adăpostiți (rar) la Curte, alături de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1998, 137-140; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 54-64; Popa, Reîntoarcerea, 148-162; Cassian Maria Spiridon, Între ziaristică și literatură, CL, 1999, 3; Dialoguri esențiale - Despre Pamfil Șeicaru cu René Al. de Flers, JL, 1999, 7-10; Paul Alexandru Georgescu, Știutul și neștiutul Pamfil Șeicaru, ALA, 2000, 533; Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil Șeicaru, București, 2001; Popa, Ist. lit., I, 775-777; Grete Tartler, Din „lupta cu Baal”, RL, 2002, 14; Mircea Coloșenco, Ziaristul total, „Unu”, 2002, 4-6; Cornelia Ștefănescu, Fără
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
cosmică. Totul se petrece în acorduri grave, ce sugerează destinul uman, efemer, în comparație cu natura veșnică și impasibilă. Omul se afundă sub troianul vremii și al uitării, contopindu-se treptat cu elementele cu al căror ciclu se identifică: „Astfel tot mai neștiut/ Spre adânc îl fură/ Și-l îngroapă-n sânu-i mut/ Veșnica natură./ Vara trece pe cărări,/ Frunza-n codru sună,/ Trec cernite înserări,/ Nopți adânci cu lună”. Alte texte memorabile sunt Balada munților, poem al transhumanței și al toamnei, ori
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
I, 173-174; Dimisianu, Lumea, 581-582; Otilia Marinescu, Laura Temian, Ana-Maria Brezovski, Autori maramureșeni. Dicționar biobibliografic, Baia Mare, 2000, 547-556; Popa, Ist. lit., I, 935; Daniel Cristea-Enache, Odă soarelui, ALA, 2002, 607; Dicț. scriit. rom., IV, 687-688; Lucia Olteanu, Declarație de avere - Neștiuți sau celebri, București, 2002, 195-199, passim. N. M.
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
în amintire, iar ultimul consemnează trăirea, o transformă în text: „Te-nscriu unic / în timpul ce-ți aparține doar ție / și-ți pare în cumpăna acalmiei / că te privești de undeva de departe: / unul în valea vieții / într-un zâmbet / fără de vreme / neștiuți unul de altul / iar eu, cel de-al treilea, / înșirând această istorisire, / departe de orice închipuire. o jur”. Ființa de dincolo de timp a poetului capătă o vizibilitate ce se hrănește din nostalgie, din aducere-aminte: „a fi poet înseamnă a hălădui
ZANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290703_a_292032]
-
prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor „neîntrupate încă-n cuvinte”, înlănțuindu-se „în poeme nemairostite vreodată”, în timp ce poetul, asemenea unui pelerin, rătăcește „prin neștiutele iluzii” și caută răspunsuri la marile întrebări care îl frământă. Versurile aspiră acum la o concizie aproape aforistică, vădind o preocupare accentuată pentru cizelarea formei. În disputa dintre sentiment și rațiune, este preferat tărâmul vrăjit al „formelor- gând”. În esență
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
și umbre, sunt pilde negative. Precum Ahav, conducătorul abuziv, despotic, care îi ia moștenirea dreaptă lui Navuthei, faptă pentru care (deși regele se căiește și obține o iertare vremelnică) va fi sancționat drastic. Un Dumnezeu punitiv veghează, și hotărârea lui, neștiută oamenilor, va răzbuna inocența violentată „până la al treilea neam”. Om fiind, monarhul poate cădea în culpă, dar fapta neconformă cu norma nu își pierde caracterul pilduitor, în selecția autorului asemenea situații alcătuind exemplaritatea negativă, comportarea ce trebuie evitată. A greșit
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tragică, proiectându-i chinurile, izvorâte din sărăcie, boală și mizerie, pe un ecran de epocă de un crud realism. Alte pagini vor tinde să complinească și să nuanțeze aria tematică predilectă, aducând în prim-plan psihologia celor sortiți să facă, neștiuți de nimeni, istorie. Semnificative rămân povestirile Căprarul Gheorghiță sau Unul dintre necunoscuți, inspirate de primul război mondial, în care scriitorul fusese el însuși angrenat ca medic-sublocotenent. O parte a scrierilor sale se oprește, de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
salvarea” (Wo aber Gefahr ist, wächst/ das Rettende auch - o expresie neconvertibilă direct în formula lui H.-R. Patapievici: „Se poate pierde acolo unde se câștigă”). Avem datoria, înainte de a ne resemna cu înfrângerea, să lăsăm viitorul deschis pentru lucrarea neștiutelor căi ale lui Dumnezeu. Știm că postmodernitatea a eliberat relația prezentului cu trecutul de rivalitatea mimetică a conștiinței moderne crescute sub ideologia iluministă, lăsând loc unei reveniri la virtuțile tradiției. Soluția teologico-politicătc "Soluția teologico‑politică" Postmodernitatea e un risc (al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Evangheliilor față de alteritate. Pentru ucenicii lui Iisus, esențialul se petrecea în afara calculelor avide ale autocraților imperiali. Nu întâmplător, viața primelor comunități de creștini și de monahi se centra pe celebrarea euharistică a morții și învierii lui Hristos. În obscuritatea unor neștiute catacombe sau în inima deșertului, sfârșitul istoriei putea fi proclamat fără nici o prezumție. Ziua a opta venea în inimile oamenilor la fiecare Euharistie. O primă sentință din judecata universală a lumii fusese deja pronunțată prin moartea și învierea lui Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
n-am crede că „tot omul care vine în lume” ar putea întrupa fapte vrednice de urmat? Ne-am putea gândi, desigur, la realizările extraordinare din istoria medicinei moderne pentru a pricepe cât din principiile acestei științe izvorăsc, știut sau neștiut, dintr-un etos constitutiv pentru tradiția Bisericii. În același fel, am putea reflecta asupra complicității generale a multor creștini - cu rare și fericite excepții - la nedreptatea socială care a fost sclavia negrilor și a țiganilor până la treptata eliberare petrecută în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în cazul aisbergurilor, avem senzația că cea mai mare parte rămâne întotdeauna ascunsă. Să fie oare adevărat că în actul seducției totul se petrece ca și cum lucrurile fundamentale n-ar fi vizibile, ca și cum farmecul celor mai seducătoare persoane ar acționa pe neștiute? De fapt, nu înțelegem cum acționează farmecul celor mai atrăgători oameni pentru că pur și simplu nu știm să privim. Și nu știm să privim pentru că nu știm la ce să ne uităm și unde. Așadar, printr-un demers metodic, pas
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
așa-numitei popular culture, încearcă să dezlipească de pe Marlowe eticheta „cavalerului fără pată și prihană”, accentuând dominanta nocturnă, eluzivă a personalității sale. El rămâne, firește, eroul purtător de zale, dar este și un cavaler retractil și ambiguu, angajat în căutarea neștiută a unui Graal ale cărui valori nu le-ar exprima niciodată în întregime (Cawelti, 1976, p. 151). Trăind exclusiv într-o lume a crimei, a confruntării brutale, a păcatului, Marlowe nu se putea sustrage la nesfârșit influenței mediului. Desigur, el
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
crime născute din dorința surorii mai mari de a o proteja pe cea mică, Marlowe își imaginează că poate rămâne inocent. Se va murdări și el - altfel decât Rusty Regan, aruncat în puțul infect al exploatării petroliere, ce-și doarme, neștiut, somnul de veci. Marlowe rămâne în viață, dar povara de a fi fost părtaș la crimele unei familii vicioase - Lash Canino nu este nici primul, nici ultimul gangster întâlnit de Marlowe, dar e primul pe care-l ucide - nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
a unei judecăți pregătite de un episod anterior. Intrând în bar, detectivul încearcă, dintr-o ochire, să stabilească identitatea spațiului în care plonjase. E vorba, desigur, de un loc al pierzaniei, în care fata de la garderobă are „ochii ca păcatele neștiute”, iar vânzătoarea de țigări poartă o îmbrăcăminte atât de sumară, că s-ar fi putut ascunde îndărătul unei scobitori. Unul dintre picioarele ei lungi și frumoase era argintiu, celălalt auriu. Aveau expresia total disprețuitoare a unei tipe care-și fixează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bun. Carmen Sternwood nimerește, inevitabil, într-o astfel de oază morbidă. Resthaven - ironia numelui („paradisul liniștii”) nici măcar nu trebuie subliniată - nu este, însă, nici pe departe un port în care acostează doar suferinzii psihic, ci și un adăpost pentru mârșăviile neștiute ale lumii. Marlowe intuiește corect că forța unui om ca Bonsentir nu provine doar din puterea „acelor și a pilulelor”, ci și din complicitatea cu monștrii lumii interlope. În gamă minoră, aproape parodică, locul amintește de bolgiile dantești, populate de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
lector universitar, doctor În filologie (1948-1987)”. Mircea Muthu a dat volumului Literatura română și sud-estul european următoarea dedicație: „Părinților mei, alunecați În uitare”. Eu mi-am dedicat cartea Memorialistica de război În literatura română unui destinatar necunoscut: „Eroilor știuți și neștiuți, care au murit pe câmpurile de bătaie”. Dar nu numai cărțile au astfel de dedicații, ci și poeziile. În orice caz, s-ar putea scrie un studiu de mentalitate plecând de la analiza unor dedicații. 14. Jalonarea textului Prin termenul jalonare
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]