6,250 matches
-
și depuse la picioarele stăpânului iepurele mai mult mort decât viu. Ciudat cal! - zise Metodiu privind spre Nestor. — E cal de vânătoare - spuse Stănciuiescu Vasile tăind iepurele mai mult mort decât viu în patru. L-am cumpărat de la un pur-sânge neamț. Episodul 47 DESCRIERE Până se fripse nefericitul iepure, această mascotă vie a existenței tupilate și libere care pe atunci creștea cu sutele de mii pe generoasele dealuri urmate de fertile văi, soarele trecu încet, inexorabil în crucea amiezii. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un coșmar. Într-un singur an zece scriitori, toți pînă-n cincizeci. Ți-e frică să stai În casă, ți-e frică să ieși. N-ai cum să te aperi, nici În țara ta, nici aiurea, nicăieri. Pe cine a supărat neamțul ăsta roșcovan cu fața lui veselă de băutor de bere, cu barba lui creață, cu burtica lui de bărbat căruia Îi place să trăiască. Parcă-l aud recitind la Festivalul de poezie de la Sighișoara: „...Polonia e o țară frumoasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-i urmăresc aventurile fără acest nume atît de suprarealist alături de un spion, ca pîlnia și stamate. Ce formidabilă idee de reclamă, ce excelent captatio benevolentiae. Tot ce se spunea În continuare despre expectativa lui Roosevelt, despre Pearl Harbour, despre credulitatea nemților, nu mai avea nici un haz. Singurul lucru interesant rămînea Tricicleta. Detaliile nesemnificative care ne disting. Micile noastre anormalități care ne impun celorlalți, ne fac să fim văzuți, asemenea unei vocații speciale, asemenea talentului. Probabil că fiecare om are nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o ciomăgeală a-ntîia ce contează cazi o dată cazi de două ori și pînă la urmă Îți iese pasiența nu se poate să nu le rup gura doar știu ce-am trimis acolo europenii au cam obosit Îi salvează tehnica aici nemții sînt ași dar n-au coaie interesanți sînt asiaticii indienii vin cu altceva dar umblă prea mult la simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu se știa absolut nimic. Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-a îndurat de ei, ascunzându-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exact, vânzător de castele de aer. „Castelele“ poate existaseră în realitate, odată în trecut, dar în timpul nostru ele hălăduiau numai în mintea lui signor Fumo. - Dar cine cumpăra acele „castele“? am întrebat eu. - Tot felul de oameni cu bani: americani, nemți și alții ca ei, cuprinși deodată de febra fantasticului, a irealității, a spus Franco, conducând cu mână sigură mașina lui modernă. Cumpărau părți din locuințe vechi, transportându-le peste ocean, pentru ei nu era nici o problemă, tehnica era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Îmi amintesc că această emoție îmi dădea iluzia că sunt un viteaz și că mă umplea chiar de bucurie. Umblam zile întregi pe stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș fi urât, ci doar pentru că înjurăturile și strigătele erau ca un cui pe care cu cât îl înfigeam mai adânc, cu atât simțeam mai profund solidaritatea cu mulțimea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
iluzia că sunt un viteaz și că mă umplea chiar de bucurie. Umblam zile întregi pe stradă pierdut în mulțime - era ca în zilele de Paști - strigând și înjurându-i foarte tare pe nemți, împreună cu această mulțime. Îi înjuram pe nemți nu pentru că i-aș fi urât, ci doar pentru că înjurăturile și strigătele erau ca un cui pe care cu cât îl înfigeam mai adânc, cu atât simțeam mai profund solidaritatea cu mulțimea care mă înconjura. Dacă în momentele acelea cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
momentele acelea cineva mi-ar fi pus mâna pe o manetă și mi-ar fi arătat cum s-o mișc, spunându-mi că la mișcarea manetei va sări în aer toată Germania, că nu va mai rămâne în viață nici un neamț, aș fi apăsat pe ea fără să clipesc. Dar, înainte de a apăsa pe manetă, m-aș fi prezentat mulțimii și aș fi salutat elegant. Pe atunci eram încredințat că, de-ar fi posibil și de s-ar împlini toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
excepție, cu atât mai sublimă, cu cât mai mare ar fi fost pedeapsa care mă aștepta după acest refuz. Peste o lună, interesul meu pentru război se răcise. Citind plin de mândrie în ziar că rușii i-au bătut pe nemți undeva, într-un loc, spuneam: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au căutat în Rusia!? Peste încă o lună, citind despre vreo victorie a nemților asupra rușilor, spuneam același lucru: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au avut cu nemții!? În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pentru război se răcise. Citind plin de mândrie în ziar că rușii i-au bătut pe nemți undeva, într-un loc, spuneam: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au căutat în Rusia!? Peste încă o lună, citind despre vreo victorie a nemților asupra rușilor, spuneam același lucru: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au avut cu nemții!? În sfârșit, după încă o lună, un coș apărut pe nas mă preocupa, mă emoționa, dacă nu mai mult, în orice caz mai sincer decât războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
bătut pe nemți undeva, într-un loc, spuneam: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au căutat în Rusia!? Peste încă o lună, citind despre vreo victorie a nemților asupra rușilor, spuneam același lucru: „Așa le trebuie ticăloșilor, ce-au avut cu nemții!? În sfârșit, după încă o lună, un coș apărut pe nas mă preocupa, mă emoționa, dacă nu mai mult, în orice caz mai sincer decât războiul mondial. În cuvintele război, victorie, înfrângere, uciși, prizonieri, răniți, în aceste cuvinte triste, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deci, nu-i puteam ști părerile despre război, dar, nu știu de ce, toți eram ferm convinși că acestea nu pot fi altele decât ale noastre. Faptul că Burkeviț n-a fost prezent în aulă la slujba pentru victoria noastră asupra nemților a trecut neobservat. Ne-am amintit însă de acest lucru doar după conflictul pe care-l voi relata, ocazie cu care am realizat și absența lui constantă de la lecțiile de pregătire militară, inițiate de câteva luni la noi în liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu e bine s-o facă și o bună perioadă de timp așa au stat lucrurile. Străinii însă nu dau crezare zvonurilor și câteodată își fac de lucru pe muntele blestemat. Atunci se întâmplă nenorocirea. Taică-meu vorbea de un neamț, Fritz Müller, care a venit în zonă, și s-a apucat să facă prospecțiuni. Îl știam și eu pe Fritz ăsta, cine nu-l știa? Pe vremea aceea nu erau mulți străini care să vină în locul acesta uitat de lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mă uitam lung la cele două animale după care l-am privit pe taică-meu. Nu îndrăz neam să-l întreb nimic dar gândul mă ducea la o grozăvie. Poate că niște tâlhari îi furaseră comoara și îi luaseră viața neamțului? Dar de ce mă adusese tata acolo? Mărturisesc cu toată sinceritatea că pentru câteva clipe am crezut că însuși el, taică-meu făcuse nelegiuirea și acum mă adusese și pe mine ca să-l ajut să ducem aurul acasă la noi. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Calistrat tăcu preț de câteva clipe, cât să strivească țigara terminată într-o farfurioară de lut ars, ce juca rol de scrumieră. Am aprins apoi felinarele și am intrat împreună în mină, spuse bătrânul întorcându-se cu fața spre Cristian. Neamțul muncise acolo, nu glumă. Întinsese niște șine și își înjghebase și un vagonet de minerit. De unde, dar mai ales, când apucase să aducă toate acele materiale, nu știu. Vom merge împreună, adică eu și cu tine și vei vedea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i ferim de sălbăticiuni. Moșneagul oftă așezându-se mai bine pe laviță. Se vedea că retrăiește momentul acela din tinerețe. Cristi îi respectă tăcerea, așteptând continuarea povestirii. L-am întrebat pe tata din ce pricină îngropase și săcușorii cu aurul neamțului, de ce nu îi luăm cu noi. Mi-a tras o palmă peste obraz și m-a înjurat de mamă. Nu-l mai văzusem niciodată atât de supărat. Mi-a pus în vedere să uit de comoară și să îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nou de la capăt. Numai Hitler mai avea un asemenea program de lucru! îi spusese el odată lui Boris râzând. Dormea ziua, iar noaptea făcea planuri de război. Am citit undeva că, în dimineața când aliații au debarcat în Normandia, generalii nemți nu au îndrăznit să-l trezească pe Führer ca să-l pună la curent cu evenimentele. Godunov nu comentase, se mulțumise numai să-l privească zâmbind nedumerit. Pe mine, te rog să mă trezești imediat ce se întâmplă ceva! se simți el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o seară, începu inspectorul să vorbească cu glas scăzut, ca și cum nu o auzise pe nevastă-sa, așteptam să iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste. Era vorba despre un neamț, un prospector care venise aici să caute aur. Se pare că l-a și găsit, acolo, în peștera unde sălășluiește bestia. Mi-a dat de înțeles că, nu se știe cum, a pierit. Ucis de ea, fără îndoială. Urcase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de fiecare zi, va Începe să bombăne, să se Îmbete tot mai des. Atunci era cuprins de furie, fapt neobișnuit pentru un om calm, mereu cu zîmbetul pe buze. Înjura de Dumnezeu, blestema cerul, pămîntul, pe ruși, pe americani, pe nemți, statul și pe ăi de-i stabiliseră o pensie mizerabilă pentru cît slugărise o viață de om, dar cel mai mult televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ha care i-au revenit; l-a avut ca om de încredere pe cineva din sat, Ifrim, care purta și locomobila la treieratul grâului. Când a fost student la Viena (îmi povestea tatăl meu) a avut un duel cu un neamț care-l insultase pe el și pe români, în general. A fost lovit cu sabia în cap, avea o cicatrice pe care o arăta cu mândrie. Cobora des de la curtea lui ținându-se în cârjă (era din trestie de mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în parte. De asemenea, unii meșteri făceau și instalațiile necesare pentru țesut inul, cânepa și lâna. Un meșter vechi, priceput la multe, a fost Iftimie Ignătescu, descrisă astfel de Marghioala Alex. Curteanu: „Era om voinic, purta plete ca în țara neamțului, Bucovina, lungi, pânăă la umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mărioarei, Ignătescu Dumitru și Toader.” Unul dintre elevii lui Gheorghe Postoi, ajunsă învățător, Vasile Cozmescu din Fruntești, era căsătorit cu fata popii Știubei din Băimac, comuna Gloduri (azi Izvorul Berheciului), a făcut războiul ca sublocotenent și a fost prizonier la nemți. Când s-a întorsă și-a găsit soția gravidă. A născut o fetiță pe care a trecut-o pe numele lui! A fost un dascăl bun, cu tragere de inimă pentru misiune, zice Gheorghe D. (Ghiță) Iacobeanu în însemnările sale
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
aveau mare nevoie să le bage ceva în cap și să fabrice la kilogram soldați tineri pregătiți să plece în toiul luptei. Mai ales că, în vremea aceea, iluziile de început fiind depășite - „în cincisprezece zile o să-i înfrângem pe nemți și o să luăm Berlinul!“ -, nu se știa cât timp avea să mai dureze războiul și cel mai bine era să-ți faci rezerve. În caz că. Primarul își smulgea degeaba părul din cap și trăgea clopotele pe unde putea: nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi vom trimite pe nemți înapoi acasă în trei săptămâni cu un șut în fund și că va fi floare la ureche nu se mai umflau în pene acum. Prima aniversare a izbucnirii ostilităților nu a fost sărbătorită decât în bistroul lui Fermillin, un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]