2,311 matches
-
șampanie (în definitiv cel mai simplu lucru era să-i fac pe plac, dar găsisem în acel capriciu al ei un pretext de ceartă), i-am răspuns voit insolent: ― Te rog slăbește-mă cu pretențiile astea stupide. Ea mă privi nedumerită, căutând în ochii mei explicația unei atari comportări și, instinctiv, își acoperi goliciunea cu rochia. Am adăugat pe același ton: ― Astea, știi, sânt toane de... (voiam să spun de cocotă, dar m-am oprit la vreme). Dolly, opărită, începu să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Când pleacă trenul spre Constanța? am întrebat pe un ceferist. ― Cinci și douăzeci și cinci, răspunse laconic omul. Mai aveam opt minute. O-ho! timp berechet! ― Urcă-te în tren, i-am spus Mihaelei, eu zbor să iau bilete. Am lăsat-o nedumerită (parcă ar fi vrut să spună ceva) și am alergat la casa de bilete. Ah, casierul se mișca așa de greoi, ca-într-un film au ralenti. Mi se părea că nu mai ajung să apuc biletele. În sfârșit le aveam în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
creadă? ― Da, draga mea, plecăm! Ți-ai exprimat dorința să vezi Bosforul și eu m-am executat pe loc. Nimic mai simplu și natural... Ea plânse atunci de ciudă. Era într-o stare de surescitare cum nu văzusem încă: amețită, nedumerită, lacomă să știe totul dintr-o dată, încrezătoare că pleacă și totodată îndoindu-se. I-am povestit tot ce se întîmplase în timpul lipsei mele, cum găsisem bancnota de cinci sute, cum câștigasem la ruletă, cum îmi venise ideea plecării, cum aranjasem
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
sărutat în întuneric. Am lăsat-o, n-avea decât să facă ce voia cu un obiect ca mine. Nu-mi ardea nici de ea, nici de film, absolut de nimic. ― La tine nu place sărute la Vali? se mira femeia nedumerită că inițiativa tuturor îmbrățișărilor o lua numai ea. Râdeam cu râsul altuia și o sărutam inert. În pauză, am ieșit în hol să fumez o țigară. (Uitasem să mai fumez de două ceasuri.) Fumam și priveam zbuciumul străzii prin geamurile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
A visat că asista la propria sa înmormîntare. Își vedea capul într-un vas. Trupul lipsea. Și căuta împreună cu un poet, care îndeplinea rolul de maestru de ceremonii, un mormânt potrivit pentru acel cap. "Curios era, a adăugat el, vag nedumerit, că nu eram trist deloc. Dimpotrivă. Și, în sinea mea, savuram satisfacția de a-i fi păcălit pe cei care mă credeau mort". Să rezum. Ați scris biblioteci, domnilor, despre valorile "olimpiene". Ne-ați vorbit despre "seninătatea clasică", ați elogiat
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Și vodă de această dată este liniștit. Doar ochii lui sunt la fel de neastâmpărați ca întotdeauna...Această părere îmi aduce o ușurare a sufletului și...nu știu cum, dar mi se pare că m-am trezit dintr-un somn adânc...Privesc în jur nedumerit...Unde-i măritul Ștefan? Unde sunt boierii din divan? Unde-i logofătul Tăutu, care acum o clipă ședea lângă mine? Unde-i măsuța cu cele trebuincioase scrisului aflate în fața mea?...Mă frec la ochi și îi redeschid... Mă aflu sub
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și a spus curtenitor: Bine ai venit în bordeiul meu, fiule! Din această clipă, îți aparține. Poți să rămâi aici cât vrei - a sfârșit el vorba, făcându-mi semn să intru. Dar sfinția ta unde va dormi? am întrebat eu nedumerit. Am încă o cămăruță colea în curte. Chilia asta îi mai mult pentru oaspeți ca dumneata și ca mulți alții. Am să rămân doar în noaptea asta, părinte, dar mâine am să plec. Cum ți-i voia, fiule, dar nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cântec de pasăre, a apărut în fața mea - văitându-se -țiganca din ajun. „Bine te-am găsit, conașule. Iar te-am pierdut și umblu în urma matale de-mi rup oasele.” „Da’ ce grabă ai, să mă găsești?” am întrebat-o eu nedumerit. „Ți-am mai spus, conașule, că Cel de Sus mi te-a dat în seamă cu poruncă strașnică să te fac să mă urmezi.” „Și unde ar trebui să mergem acum?” am întrebat-o pe țigancă, considerând-o, fără să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu o undă de zâmbet pe obraz. Nu am încotro și mă avânt în necunoscut: „Io Constantin (Cantemir n.n) voievod...am dat și am întăritu la svânta mănăstire la sventi Ioan... care iaste zidită den
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
voia cucoanei Lina. Cu gândurile astea frumoase, repetă mai aspru: - Tanti, sună! în adevăr, se auzise a doua oară, timidă, tremurătoare, soneria. - Deschide, fată, deschide! Ce lași să aștepte! zise Lina tihnit. La ușă era Mini, care plecase de acasă nedumerită bine asupra adresei celei noi a prietenilor Rim și căutase puțin până să descopere tăblița strălucitoare a Linei: ,,Dr. Lina Rim - Mamo Mini atinsese cu precauțiuni portița grilajului vopsit proaspăt și urcase scara necunoscută cu acea emoție pe care o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Făcând să sclipească în fața Siei strălucirea propriilor sale merite cât și a doamnelor de care era căutat, Rim întrerupse curățirea unui măr, pentru a ridica paharul cu vin: - Prosit! . . . Azi e zi de sărbătoare! declară sorbind. Cele două femei rămase nedumerite. Sia se gândi prostește la calendar și Lina își repetă: "Un înger Rim!", fără să înțeleagă. Profesorul Rim voise să consacre, astfel, acel prim prânz de însănătoșire și de concordie familială. Rămasă singură în fața cafelei negre, doctorița Lina piroti puțin
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
că circumstanțele - oare-cît - diferă; că Don Juan, care totuși era "prototipul'' și deci si patronul lui, ar fi avut o personalitate întrucîtva deosebită. Cu papuci și pijama de flanelă scoțiană maron, doctorul Rim repusese cu grijă textul la locul lui, nedumerit și conchizând foarte judicios că: în cadrele vieții de acum impulsiile se văd împiedecate de curenți contrarii și mișcările inimii sunt oprite de obstacole mărunte. Dimpotrivă, socotea că breviarul lui Don Juan își desfășura faptele în decorul, chiar pentru acel
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și, subt un pretext stângaci, se sculase de lângă dânsa ca să n-o compromită. Față de rezultatul bun, Elena, prin aprobare, se făcuse complice cu dulcele secret și cu drama imaginară a prințului. Maxențiu plecase apoi pe loc, luând arbitrar pe Ada nedumerită și refuzând întrebările lui Marcian. Era turburat de o închipuită mare scenă, agitat de tot felul de simțiri exaltate și diafane totuși și mereu misterios. în felul acesta poetic se decisese plecarea, așa de vulgar disputată cândva, a lui Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să-i spună cuvinte de recunoștință, dar îi apăreau banale, nepotrivite. Primise și trebuia parcă să dea mai mult decât atât. Din acele cuvinte începute și întrerupte și din acea simțire, Elena sta acum atârnată, cu buze întredeschise, cu mâini nedumerite. Marcian, cu o gravitate care contrasta cu voioșia lui obișnuită, aplecase capul spre vioara pe care o ținea încă în mâini. Ca și cum s-ar fi ridicat anevoie dintr-o îngenunchere, Elena căuta să reintre în normal. - Și coralul de care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
celor doi gemeni, tîrîndu-i ca pe niște aderențe maligne, fără nici un schimb de vorbă sau privire. Nu știa la ce moment se rupsese între ei înțelegerea și se așezase dușmănia. Rim se opri lingă coloana de a'iară a bisericii, nedumerit și izo'lat. Atunci gemenii, ca două omizi desprinse, lunecară undeva spre trăsuri, spre-salvare. Buna Lina rămăsese înănntru singură cu preoții și dricarii. Plângând acum în voie, moșica Mari se apropie de ea, fără' să cuteze a-i vorbi. Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ajunsesem și eu băiat mare, în penultima clasă de școală normală. În iunie 1935 (e ceva timp de atunci) de Sf. Petru, când a venit tata să-mi ia bagajul acasă pentru lunile de vacanță, a rămas foarte surprins și nedumerit de faptul că am apărut îmbrăcat cu un nou și frumos costum, de mai să nu mă recunoască. - Ce-i cu tine, de unde ai hainele astea? îmi zice tata. - Mi le-am făcut eu la croitorul X, același care îmi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
obrajii erau mânjiți ; grosul murdăriei însă se oprise pe umeri și în păr. Uriașul Voicea se închirci deodată și, într-un fel ciudat, de parcă i-ar fi fost frig, începu să tremure. - Nu i-am făcut doar nimica, zise el nedumerit. Nai nimic, haide, moșule, scoală. - Nimic, nimic, dar trebuie să-l îngropăm, altfel dăm de dracu’, zise, soldățește, căpitanul. Trezit deodată din beție, tăietorul înțelese cel mai bine cuvintele lui Meițanu. Dispăru în întuneric și după un timp reapăru. - Aduceți
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Julius a fost tentat să-l necăjească puțin, întrebîndu-i dacă din dragoste se însurase cu Nelly. A renunțat, însă, de teamă să nu pară obraznic. Și, cum de-afară se auzeau zgomote de obloane lovite, s-a arătat din nou nedumerit că echipa plecată în căutarea deșertului nu se întorsese. Doctorul Luca s-a ridicat de pe scaun. ― Lasă deșertul, băiete. Dă-i dracului de deșert. Eu am propriul meu deșert, nu trebuie să caut altul. Figura i se asprise. A luat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
liceul la "Spiru Haret". Am aproximat că asta s-a întîmplat după ce am plecat eu de la "Spiru" sau mă pregăteam să plec. Și nu mi-am putut stăpâni o curiozitate: "L-ați avut, cumva, profesor pe George Șerban?" A tăcut nedumerit. Părea să audă pentru prima oară acest nume. "Șoacățu", am adăugat, amintindu-mi că "unchiul George" era mult mai cunoscut sub această poreclă. Omul s-a luminat la față. "A, cum să nu? Dar nu mi-a fost profesor. Era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cine îmi dăduse adresa. După examenele de admitere, când m-am prezentat la Universitate să solicit un loc în căminele studențești și cartelă la cantină, un student din ultimul an, un blond spălăcit, mi-a pus în față o "adeziune". Nedumerit, am întrebat ce era. "Te înscrii, întîi, în "Tineretul progresist"", mi-a zis, sec, individul. "Și dacă nu vreau?" "în cazul ăsta, nu primești nici cartelă, nici loc la cămin". Nu aveam mari principii de apărat, nu știam ce hram
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îl zărise, dimineața, ieșind dintr-o tavernă, împleticindu-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul custode nu se mai lovise de o asemenea situație, nu știuse cum să procedeze. Se uitase, nedumerit, toată seara cum se scurgeau orele, fără ca Monseniorul să intre pe ușă, și așteptase, neîndrăznind să treacă peste un ritual. De abia când pendula din perete a bătut miezul nopții s-a hotărât să plece. A lăsat cele două cărți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
avea acum!, erau aici și nu li se Întîmplase nimic rău. Vilma Începu să-i acopere de sărutări. — N-aveți cumva una și pentru mine? interveni Victor, foarte sigur de el și cam nelalocul lui. Julius și Cinthia Îl priviră nedumeriți. — Anunțați-o, vă rog, pe doamna că i-am găsit. Și Vilma Își aranjă grăbită cocul. — Dar mai Întîi o să fiți atît de bună să-mi spuneți În ce zi aveți liber? Întrebă el zîmbind și rămase locului În așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vine momentul culminant al spectacolului! Și care băiat o să te ajute? — Rafael. — Aha! Rafaelito? Sigur că da! Rafaelito care-și serbează ziua numelui. Foarte bine! Foarte bine! Partenera lui Își Întinse brațele În direcția lui Rafaelito, care privea toată scena nedumerit și temător. LÎngă el, Martin zîmbea mai sceptic ca niciodată. — Să te vedem acum, hai, du-te și-l Înghionti cu cotul. Sărbătoritul se ridică, se opri o clipă, apoi Înaintă neîncrezător spre masă; În viața lui nu-l urîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Început să se Înjure de mamă.“ Bobby, care niciodată nu spunea vorbe urîte față de Peggy, canadianca, era cam descumpănit auzind toate Înjurăturile pe care le profera Juan Lucas În după-amiaza aceea de față cu maică-sa. Julius era și el nedumerit, ba chiar se gîndea că e un păcat să Înjuri, dar Îl atrăgea mai mult spectacolul nebunesc din fața Arenei În duminica aceea Însorită; era puțin cam speriat bietul de el și Susan pesemne că și-a dat seama, cu toate că purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și coboară fără zăbavă, deși unii sînt pe jumătate afumați!“ De aceea Julius sosi zîmbitor și convins că va vedea ceva nou, interesant și vesel. Și de aceea acum, cînd s-a dat jos din automobilul arhitectului, iată-l cam nedumerit: lăsînd la o parte faptul că era foarte probabil să ajungă cu toții În iad fiindcă Înjurau tot timpul, erau pe jumătate goi și murdari de var și mortar. Păreau niște paiațe care se luaseră la bătaie rupîndu-și hainele și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]