1,595 matches
-
zeiță. Mă găseam în poziția unui... paparazzi oarecare, disperat după senzațional, poate chiar după o... poză-miracol. Făcându-mi loc, ca în orice aglomerație ce se respectă, destul de neelegant, spre scena tronului zeiței, am fost stopat la timp - din fericire pentru nefericitul de mine! - de acel sahaja yoghin care, într-o engleză perfectă și seacă, m-a temperat: - Nu cred că este cel mai potrivit moment pentru a O fotografia pe Shri Mataji! Am înțepenit locului! Mă aflam într-o mare de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ș,ț Mircea Eliade XXXtc "XXX" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 62bis rue de la Tour, Paris 16e 15 februarie 1954 Dragă prietene, Mai încerc o dată să vă găsesc! Sper că îndelungata dvs. tăcere se datorează doar lucrărilor dvs. și (nefericitelor!) cursuri de sanscrită și de gramatică comparată. Sper că nu sunteți supărat. Scrieți-mi, vă rog, o carte poștală cu vești despre dvs. și cu adresa dvs. Aș vrea să vă trimit câteva lucruri mărunte publicate de mine recent. Lucrez
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Situația istoricilor ruși, de ieri și de azi și cu toate obediențele, este într-adevăr tragică. Nu cunosc un alt caz în istoria mondială în care să se falsifice trecutul într-un mod atât de deliberat și cu șatâtaț tenacitate. Nefericiții - le lipsește secolul al XVIII-lea! Am câteva articole la tipar (și despre vikingi); îmi place să cred că vă vor interesa. Primesc cu plăcere ideea unei călătorii la Uppsala; îmi va da ocazia să vă cunosc personal. Fapt care
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe care am făcut-o la Palatul Justiției, și anume a acelei aripi care se cheamă La Conciergerie. Aici, într-o încăpere, am văzut sinis- tra ghilotină sub cuțitul căreia au căzut capetele lui Ludovic al XVI-lea și al nefericitei Maria Antoaneta. Mi-am plimbat, împreună cu Vladimir, mâinile pe cuțitul ghilotinei și am avut senzația stranie că îmi plimb palmele pe gâtul catifelat al reginei... Pe o măsuță rotundă, sub un cristal, se aflau ciorapii reginei, precum și o batistă de-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
confundat cu banalul „dramatic”, care nu rareori se bazează sau e iscat dintr-o neînțelegere sau din purul hazard. Tragicul scapă însă zeului ubicuu și misterios, atotputernic, al Întâmplării, al hazardului; el e iscat de zei, ca și în cazul nefericitului rege Oedip sau e provocat de voința umană, o anume „voință”, care, cum o spune Nietzsche, se naște din „veșnica întoarcere a Aceluiași”. Am terminat micul roman al lui E.B. (Femeiă, în care tânăra mea eroină se sinucide de două
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
până târziu, în timp, un „ideal”. (E suficient să ne amintim de eroii unor romane care ne-au atras în tinerețe, pe noi, lectorii, dar și pe autorii lor, mă gândesc bineînțeles la Jack London, Saint-Exupery, Malraux sau Hemingway. Sau nefericitul, „sindicalistul”, dezamăgitul de „socialismul realist al URSS” și fantasticul prozator care a fost Panait Istrati!...Ă Iar înaintea celor ce visau „călătoriile și aventura” a fost generația - și generațiile! - care visau fapte de arme. Cariera marilor cuceritori de popoare și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
către o tradiție mai profundă". Un program subversiv merită a fi luat în serios atunci când face joncțiunea cu o poveste spusă de bunicuța. Lecția lui David: cu cât reculul praștiei e mai mare, cu atât piatra e propulsată mai departe. Nefericiții pentru care tradiție înseamnă reacțiune și trecut, paseism, habar n-au că și memoria e un tensor. "Adepții schimbărilor de dragul schimbării se autocastrează dopându-se cu idei de ultimă oră: în numele mișcării, ei nu vor face decât să bată pasul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
memoriei pentru un bis repetita. O catastrofă se dovedește a fi mai electrizantă ca o victorie militară (sau o reușită economică). Și asta pentru un motiv amar: eroii n-au copii, doar victimele au. Mândria trece, umilința e durabilă. Copiii nefericiților "vinovați de a se fi născut" nu încetează să resimtă suferința părinților și a bunicilor lor, pe cînd urmașii angajaților voluntari în forțele Franței libere privesc medalia de pe pieptul părinților ca pe un obiect pitoresc, vag anacronic. Aici capitolul e
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o mai rațională împărțire administrativă, crearea unei armate care e nu numai instrument de apărare a libertății și independenții Republicii noastre, dar și o școală a conștiinții datoriilor cetățenești, iată atâtea bunuri materiale și morale înfăptuite pe ruinele unui nefericit trecut prin grija de orice clipă și strădania Partidului Muncitoresc Român, prin eroismul luptătorilor comuniști. Am socotit că progresele Uniunii Scriitorilor din România nouă e bine să fie aduse și în forma aceasta a adunărilor la cunoștința poporului pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
25 ianuarie 1752, comunica episcopului Ierotei, că „a dat danie Sfintei Episcopii, pe Sava Țiganu cu țiganca și cu toți copiii lor, ca să fie drepți Șerbi ai Svintei Episcopii”. În anii următori, au avut loc procese între Episcopie și acești nefericiți ai sorții; totodată, țiganii au continuat să reprezinte donații ale unor boieri, în folosul Episcopiei. Într-un raport scris (anafora) al marilor boieri din divan din 25 iunie 1757, adresat lui Scarlat Ghica (1757-1758), se arăta că Iordaki, judele țiganilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
aduse la Filologie fără a mai fi dat, ca noi, ceilalți, examen de admitere. Aveam câțiva astfel de colegi, toți mai vârstnici decât noi, care se chinuiau să țină pasul cu ceilalți, în general nepreaizbutind. Cine știe ce prăpăstii debitaseră cele două nefericite, încât olimpianul Tudor Vianu, spre groaza Venerei Antonescu, să strige la ele ca scos din minți: „Afară, afară, să vă fie rușine, voi veți nenoroci școala românească!“ Consternați, nu știam ce să facem; profe sorul rămă sese singur înăuntru, asistenta
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cumva pasională, patetică: fremătau de emoție când erau invo cate vestitele cugetări-definiții, cu alură de maxime, ale clasicilor marxismului (de pildă: revoluțiile sunt locomo tivele istoriei, religia este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
suferă totuși atât de crunt? Vom răspunde că luciditatea nu atenuează suferința gelosului, ci o ascute, pregătindu-l, în cazul de față, pentru deznodământul înnebunitor, la pro priu, al confirmării „tezei“. Iar când căderea Hildei e un fapt împlinit, când nefericitul Holdengraeber știe sigur că a fost înșelat, din chiar mărturisirea Hildei, ajunge să tânjească după vremea torturantelor bănuieli încă neconfirmate, a nesiguranței, a incertitudinii chinuitoare care totuși îl mai lăsa să spere că iremedia bilul nu se produsese. „E îngrozitor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
scopuri nobile, ale individului terorizat de gândul că o greșeală cât de mică îl va da de gol, că nu va putea minți convingător pe toată lumea. Excepțională este înfățișarea amestecului de stări contradictorii care-l bântuie pe erou, a temerilor nefericitului mistificator că va fi dibuit, alternând cu speranța că nu i se va întâmpla această nenorocire, apoi iar cu spaime, cu îndoieli, cu despicarea la nesfârșit a firului în patru. „Observ că am rămas mult pe gânduri. Mă uit speriat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ne aflăm cu toții azi: "Adevărul tragic și paradoxal este până la urmă acela că adevăratul nostru "cadavru din debara", de care nu se pune problema să ne debarasăm, ci cu care vrem cu orice preț să accedem în Uniunea Europeană, nu este nefericitul Eminescu, ci însuși acest popor român de azi, decerebrat, nevertebrat, pervertit, leneș și sterp, care, vorba poetului, numai "din mila Sfântului" mai face "umbră pământului". Un asemenea popor decăzut și care se complace imperturbabil în decădere, asemenea viermelui în murdărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pentru colegul de compartiment Boghian, vârful FCM-ului izbutind hat-trickul cu o reluare din vole de la 4 metri. Tabela a fost închisă cu nouă minute înainte de final de tânărul Mihălăchioae, cu un șut senzațional de la 18 metri, aproape de vinclul porții nefericitului Luca. Victorie confortabilă și concludentă pentru lidera seriei I din Liga a III-a, care se pregătește de-acum pentru derby-ul de vinerea viitoare, de la Roman. FCM BACĂU: Stamatin - Codreanu (57 Mihălăchioae), Lozneanu, Ursu, Eudean - Menghia (61 Lipovanu), Întuneric, Apostol
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
A fost acel dascăl total, urmaș al spiritualității și gândirii didactice proprii lui Spiru Haret, care s-a preocupat în aceeși măsură și de gospodărirea școlii, dar și de educație, fără de lipsuri, teamă, incertitudine... Mereu aproape de copiii nevoiași, de cei nefericiți, și-a urmărit elevii peste ani cu interes și dragoste pentru a fi sigură că au devenit maturi și responsabili, bine integrați în viața socială și gata să lupte cu greutățile, convinși că dacă vrei învingi. Așa se explică respectul
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
de la viață. Așa s-a născut dizidența în lagărul comunist, așa a început clătinarea încrederii totale în ceea ce spunea și mai ales în ceea ce făcea Partidul Comunist. În mod contradictoriu, informațiile căpătate i-au transformat pe oameni din fericiți în nefericiți. Aici a fost impactul formidabil al informațiilor transmise de posturile de radio din exterior, ca de exemplu Europa Liberă. În România, emisiunile acestui post erau sistematic bruiate, noi am aflat însă că întotdeauna una dintre frecvențe e lăsată pentru controlul
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
căutând cu ochii de jur împrejur, și-a oprit privirea pe un coleg modest și liniștit care stătea cuminte în banca lui, a întins degetul spre el și a întrebat „cum te numești?” „Codrin...” „Propun să fie exmatriculat”, la care nefericitul, a privit cu disperare în jur, a ridicat brațele cu palmele în sus, și fără să mai poată să scoată un cuvânt, s-a prăbușit în banca pe care stătuse. Cu cât trecea vremea, situația se înăsprea, devenea tot mai
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
treabă, în fond, dar care se plicitisise de toată cloaca. De asta mai târziu, când s-a lămurit, și-a luat calabalâcul. Problema e că noi întreținem toată cocina asta făcând reclamă an de an facultății, trimițând alți și alți nefericiți la pregătire. Ne e jenă să recunoaștem că suntem niște ratați, că n-avem nici un viitor. Io măcar am scăparea asta cu scrisul. Dar sunt atâția colegi tabula rasa. Și io am nevoie de oameni care să mă incite, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
poet damnat care suferă, sunt chinuiți, dezamăgiți de nimicnicia oamenilor și efemeritatea viului. De fapt, mulți dintre membrii cenaclului sunt puțoi de bani gata, care nu mai pot de bine și cărora li se pare extrem de interesant să facă pe nefericiții. Dacă nu ai o dramă reală, atunci îți confecționezi una. Nici cu poeții, nici cu studenții de la Litere, în general, nu m-am prea înțeles niciodată. Am frecventat mai demult un curs pe care Manolescu îl ținea la Litere. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vizita garsoniera de holtei cvincvagenar, afanisit, trist și fără parale, cu pereții ei afumați de tutun prost și cu patul răvășit zilnic de atâtea femei tinere, frumoase, unele de condiție, dar neroade și ușuratice, venite să-l fericească pe acest nefericit sceptic și ratat al amorului, care le face, după aceea, cum Îmi spunea, „vânt pe scări“ - prietenul Geacă, otrăvitul, de douăzeci de ori otrăvitul În suflet și În toate mărun taiele lui din atâta muierlâc practicat din simplu nărav și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
facă figurație, ba chiar să și rostească două-trei replici. „În ce film?“, m-am interesat, dar fata nu știa numele filmului. Știa doar că era o poveste cu o doamnă din lumea bună care se îndrăgostește de un vagabond, iar nefericitul e împușcat, fără să aibă nici o vină, de amantul oficial. Dumnezeule, dar acesta era chiar subiectul filmului care-l lansase, în urmă cu câteva decenii, pe americanul mort în plină glorie pe platou. M-am uitat și mai insistent la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
amărâtul s-a simțit îndreptățit să meargă și să se zgâiască la vitrinele celor mai faimoase magazine cu bijuterii din Paris. Pe strada pe care treceau de regulă toate autobuzele pline de turiști. Cum a fost înhățat de o aripă nefericitul și azvârlit în autobuz și cum toată lumea a bătut din palme, ca la o victorie a deținuților în dauna paznicului, nu-i nevoie să mai povestesc. Însă la faptul că despre destin e cuminte să discutăm în șoaptă și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
toată înaintarea culturii străine, pe lângă toată modestia noastră, ne putem produce cu o trupă dramatică, cu un teatru...” Dacă teatrul românesc în Bucovina a avut între anii 1864-1871 acest mare succes, se datorește aproape exclusiv Hurmuzăkeștilor. Din nefericire, după stagiunea nefericitului artist Matei Milo, în 1871, reprezentațiile teatrale vor înceta chiar în anul morții lui Alexandru Hurmuzaki. Ele vor fi reluate abia după un număr mare de ani. 4. Gazeta „Bucovina” - foaie pentru politică, religie, literatură Proiectul și necesitatea apariției și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]