3,146 matches
-
În Publics et Musées, secțiunea Public, nouvelles technologies, musées, no. 13 /1998, I.C.O.M., Presses Universitaires de Lyon. 34. Artă minimală minimal art reprezintă o direcție în creația artistică americană a anilor '70, opusă unor curente ce tind spre negarea valorii obiectului artistic. Reprezentanți ai acestei grupări cum ar fi DONALD JUDD, SOL LE WITT, CARL ANDRÉ reabilitează obiectul artistic ca fiind semnificativ prin el însuși, valoarea operei de artă este semnificativă prin mesajul acesteia exclusiv estetic (în PRUT C.
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
există ca intermediare restul culorilor), în cadrul contradicției un singur termen este determinat, pozitiv, celălalt este nedeterminat ( ) întrucât va cuprinde tot ce nu cuprinde termenul pozitiv, adică un număr nedeterminat de lucruri, procese, fenomene, etc., acesta poate fi desemnat numai prin negarea pozitivului. Contradicția nu admite intermediari sau termen mediu, termenii contradictorii nu pot coexista (sănătate-nonsănătate sunt contradictorii, sănătate-boală sunt contrarii). O noțiune poate avea mai mulți contrarii: răul se subdivide în specii (subspecii), care nu cuantifică răul, ci binele sau nu
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
de Zeus în același timp cele două realități pe care Platon, în Timaios, le numește demiurg și Sufletul Universal. Termenul macrobian vidit se referă, probabil, la ezitarea lui Plotin în privința atribuirii memoriei () demiurgului: acordându-i amintirea actelor trecute ar însemna negarea eternității lumii, amintirea fiecărei acțiuni în parte ar argumenta teza ce susține numărul finit al lor și, de asemenea, amintirea actelor nu este necesară întrucât sunt unice și irepetabile (IV, 3, 9, 9-18). O varietate impresionantă de termeni există la
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
victima se regăsește într-o stare de șoc, durere și confuzie. Informațiile întâmplărilor abia petrecute sunt mult prea diferite de credințele persoanei și nu pot fi reconciliate. Mecanismele de apărare se vor activa generând individului o stare de apatie și negare a celor întâmplate. Cu toate acestea, în virtutea tendinței de realizare, conflictul între credințele pre-traumă și informațiile dureroase ce le contravin, se desfășoară în planul conștiinței, în memoria activă, provocând simptomele intruzive: coșmaruri, gânduri și imagini intruzive. Funcționarea mecanismelor de apărare
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
ce le contravin, se desfășoară în planul conștiinței, în memoria activă, provocând simptomele intruzive: coșmaruri, gânduri și imagini intruzive. Funcționarea mecanismelor de apărare și tendința de realizare au loc simultan fiind responsabile pentru starea fluctuantă a victimei care trece de la negare la retrăirea momentelor traumatice, de la apatie la hiperexcitare. Explicația oferită de Horowitz se potrivește pentru a descrie stresul traumatic acut, însă este mai greu aplicabilă stresului traumatic cronic. Pe de altă parte fazele descrise în care mecanismele de apărare și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de burnout pot fi folosite în același timp și că a distinge între efectele lor poate fi dificil. De asemenea, strategiile din cadrul celor două categorii pot fi foarte diverse și variază de la o persoană la alta. Burnout-ul afectiv poate include negarea, recadrarea pozitivă și căutarea de suport social, dar deși fac parte din aceeași categorie ele influențează diferit răspunsul persoanei la factorul stresant. Carver et al. (1989) au realizat un instrument alcătuit din 13 scale diferite menite să operaționalizeze cât mai
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
pentru diminuarea presiunii; • dezangajarea comportamentală: reducerea eforturilor de a face față factorului de stres; • dezangajare mentală: antrenarea în activități menite să reorienteze atenția de la problema stresantă; • recadrarea pozitivă: reevaluarea pozitivă a situației cu schimbarea punctului de vedere pentru diminuarea distresului; • negarea: refuzul de a crede că factorul de stres există sau încercarea de a acționa ca și cum sursa de stres nu e reală; • acceptarea: adaptarea la realitatea unei situații; • orientarea către religie. Burnout-ul a mai fost împărțit în burnout situațional sau dispozițional
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în trei etape ale situației de examen. Stilurile dispoziționale care au corelat cel mai puternic cu cele situaționale au fost folosirea religiei și a alcoolului. Alte strategii ce au prezentat corelații ridicate au fost recadrarea pozitivă, reținerea, căutarea susținerii instrumentale, negarea și dezangajarea mentală. În ceea ce privește stresul traumatic secundar, cercetările arată că folosirea anumitor strategii de burnout poate preveni sau ameliora semnificativ intensitatea simptomatologiei. Schauben și Frazier (1995) au evaluat strategiile de burnout cel mai des folosite de psihoterapeuți și apoi au
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
au analizat în ce măsura acestea sunt în legautra cu nivelul de stres traumatic secundar. Participanții au raportat a prefera burnout-ul activ, susținerea emoțională, planificarea, susținerea instrumentală socială și umorul. Strategiile cel mai puțin folosite au fost utilizarea substanțelor psihoactive, negarea și dezangajarea comportamentală. Toate cele cinci strategii preferate de psihoterapeuți sunt asociate cu un nivel scăzut de stres traumatic secundar. Participanții care au ales mai des burnout-ul activ și planificarea raportau mai puține alterări ale credințelor legate de lume și
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
de U (Janis, 1958). Un nivel de stres mediu pare optim, asociindu-se cu un timp de recuperare mai scurt. În timp ce frica extremă este exprimată prin grijă constantă și anxietate puternică, iar lipsa stresului era asociată cu o stare de negare, un nivel moderat de stres era expresia unei viziuni realiste ce stimula implicarea activă și căutarea de informații. În fază post- operatorie pacienții cu un nivel de stres moderat aveau mai multă încredere în rezultate și prezentau mai puțin distres. Căutarea
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
strâmtă: Și-acuma caut pe poteca-ngustă / Rumoarea unor clipe fără vârstă. Coroborând solemnitatea clasică a gesturilor, a pașilor, cu aspirația romantică spre dezmărginire, dar și cu acuitatea simțurilor venind dinspre simbolism, Viorel Dinescu creează o arhitectonică prin care exprimă negarea ori, cel puțin, o atenuare a facilului, în stare să bulverseze podoaba liniștii din noi. Totodată, o melancolie desfrunzită se strecoară prin această îmbinare de concret și livresc, fiind chiar liantul lor, în timp ce eul încearcă să se lepede de ea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
avea un fel de logică dementă. Auzise reproșul ăsta de nenumărate ori. Dar, ajungând la o limită, cedă. —Termină, Mark. M-am săturat. N-ai nici un motiv să-mi faci chestia asta. Știu că suferi, dar toată povestea asta cu negarea nu te ajută la nimic. Sunt sora ta, ce dracu’, și am să ți-o demonstrez în instanță, dac-o să fiu obligată. Așa că nu-ți mai bate joc de mine și treci peste faza asta. Imediat. În clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la care Karin aspira de cincisprezece ani. Eu îmi fac doar treaba. Dar pentru tine nu-i o simplă treabă. Mă uit la tine. El te pune la încercare. Aiurea. Tu ești cea pusă la încercare în chestia asta. Aceste negări grațioase nu făceau decât să-i crească admirația lui Karin. Încerca să scoată de la Barbara orice amănunt din experiența ei profesională care i-ar fi permis să spere în noi progrese. Barbara nu voia să vorbească despre alți pacienți. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întorsese înapoi la origini. În ceea ce avea să fie cu siguranță ultimul stadiu al dezvoltării sale intelectuale, spera să găsească, în cele mai noi și mai solide descoperiri ale neuroștiințelor, procese care să semene cu vechea psihologie abisală: reprimare, sublimare, negare, transfer. Să le găsească la un nivel de deasupra modulelor. Pe scurt, Weber începu să realizeze că bătuse drumul până-n Nebraska și-l studiase pe Mark Schluter ca să dovedească, cel puțin față de sine, că deși sindromul Capgras era perfect inteligibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o face să spună o grămadă de chestii destul de tâmpite. E de înțeles: a intrat în panică. Și el la fel, dar el a avut mai mult timp să se gândească la chestia asta. Bonnie e încă la stadiul de negare tipică pentru începători: Cum să ne urmărească cineva? Cum ar putea să intre în următoarea casă, să se deghizeze și așa mai departe, toate astea înainte s-ajungem noi acolo? Obiecții destul de șchioape, care se dizolvă în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un punct nu prea îndepărtat, cu fața de aramă, în ton cu părul. —Ai prefera să fii în altă parte? El încercă să-și mențină zâmbetul chiar și acum. —Cum adică? Îi admira stăpânirea de sine, oricât de transparentă era negarea. Îi răspunse la zâmbet, la voltaj maxim. — Poți să-ți faci rost de ceva mai bun, nu-i așa? Cuvintele îl zdrobiră. Își coborî privirea în farfurie, la feliile împrăștiate. —Karin. Te rog, hai să nu... Credeam că n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-o scârbească pe femeia asta. Se uită la infirmieră, încercând să nu se milogească. Dar fața Barbarei nu trăda decât surpriză. Gura ei se deschise într-o negare. — Nu eu sunt cea care... Nu era zdrobită, nici lovită, n-avea nici o leziune. Nu eu... Oare mai era cineva în stare să se stăpânească atât de bine? Cum de ajunsese la maturitatea asta? Cum o fi fost la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
se împleteau unele cu altele, susținute de o perdea de alămuri. Muzică de pe altă planetă, antifonie, un mod de a gândi dispărut. —Dumnezeule, spuse ea. Părea bolnavă. O privi. În întuneric, avea fața încordată și ochii umezi. Ridică palma a negare și se uită în altă parte. —Scuze. Avea vocea umedă. I-auzi ce spun! „Scuze.“ Vorbesc ca tine. Scuze. Nu-i nici o problemă. Nu mă lua în seamă. —Monteverdi, ghici el. Ți-e cunoscut? Ea scutură tare din cap. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu capul pe pernă. Gândul ăsta prindea contur în el în timp ce stătea treaz în zori, ascultând o mierlă care-și făcea numărul de strigăte furate de la alte păsări: cât despre sine așa cum se autodescrie el, nimeni nu avea așa ceva. Minciuna, negarea, reprimarea, confabulația - astea nu erau patologii. Erau emblema conștiinței, a încercării de a rămâne întreg. Ce însemna adevărul, față de supraviețuire? Chiar dacă plutea, se frânsese, se despicase sau rămăsese în urmă cu o treime de secundă, ceva insista încă: Eu. Întotdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Bonnie: noua carte a lui Weber, prin care fata își croise drum conștiincioasă, în ritmul de o pagină pe zi, în ultimele câteva luni. Asta te-a supărat? întreabă Karin. Ceva de-aici? Încă o scuturare din cap, de negare, după care fata cedează. — Există o parte a creierului pentru Dumnezeu? Viziuni religioase care vin dintr-un fel de criză de epilepsie? Karin uită de ea însăși, consolând-o pe fată. Iar fata acceptă puțină consolare. — Poți să-l faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Studiere a Arhivelor Securității, a susținut tema „Părintele Cleopa Ilie în dosarele Securității comuniste“. În continuare, Domnul Lect. Dr. George Enache, de la Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați, a prezentat referatul „Problema monahală în România modernă. Între indiferentismul liberal și negarea comunistă“, iar Stavrof. Teofana Scântei, stareța Mănăstirii Vorona, din județul Botoșani, a expus comunicarea „Mănăstirile Râșca și Vorona efectul decretului comunist asupra lor“, evocând cu durere și emoții clipele pe care le-a trăit în acei ani. La final, ierarhii
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
se asemăna întru totul cu cea a popoarelor învecinate precum amoniții, moabiții și edomiții. Între aceste populații cultul unei divinități supreme - Yhwh pentru Israel și Iuda, Milcom pentru Amon, Chemoș pentru Moab și Qaus pentru Edom - nu se conjuga cu negarea celorlalte divinități, ba din contra, era cu totul acceptabil ca fiecare popor să aibă zeul său protector (Dt 32,8; 2Rg 3,27). Acest sentiment religios care nu „excludea” existența celorlalte divinități, rămânea însă ferm în a considera propriul zeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor și va schimba viitorul. - Dar poate că ar trebui schimbat. - Nu. Făcu un semn de negare. - Apoi, totul se încurcă. Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu. Era ceva. Însemna că-și va utiliza creierul secund. Deci, cu fiecare ocazie analogă, acest sistem de prezicere dădea rateuri. Ei aveau totuși o remarcabilă facultate și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor și va schimba viitorul. - Dar poate că ar trebui schimbat. - Nu. Făcu un semn de negare. - Apoi, totul se încurcă. Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu. Era ceva. Însemna că-și va utiliza creierul secund. Deci, cu fiecare ocazie analogă, acest sistem de prezicere dădea rateuri. Ei aveau totuși o remarcabilă facultate și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
a individului exprimă neputința de a se adapta la situația dată; ultimul eșec al existenței se transformă în eșecul vieții, fapt ce poate constitui un moment de ruptură, o criză de sens, gestul suicidar nefiind o opțiune, ci mai degrabă negarea totală a posibilităților de a alege. Fiind o tulburare a instinctului de conservare, suicidul se prezintă ca o realitate complexă a carei fenomenologie poate lua forme diverse: * conduite suicidare având ca variante suicidul propriu-zis, tentativa de suicid, sindromul presuicidar și
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]