12,256 matches
-
câteva anunțuri, convins că niciunul nu Îl putea Întrece În extravaganță pe al său. Erau Într-adevăr banale, obișnuite. Unul singur Îi atrase atenția. Mai mult: Îi tăie răsuflarea. Mai mult: Îi dădu frisoane. Îl citi și reciti. Acolo scria negru pe alb: „Donez un rinichi sau orice alt organ. Inf. str. S.Bărnuțiu, nr.6, ap.4, orele 8-20. Numai persoane serioase. Preț negociabil.” Îl mai citi o dată și se liniști. Seriozitatea agenției nu putea fi pusă la Îndoială. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar bine scris, se vedea mâna unui profesionist, nu era zgomotos, gălăgios, sclipicios ca o ploaie de licurici, ca o proză deșteaptă, ci echilibrat, subtil ironic, incitant, tranchilizant prin oferta sa generoasă, un umor negru de cea mai bună calitate: negrul e se știe nu doar culoarea anului, ci și a secolului pe cale de a se Încheia. Ca să vezi ce poate să facă o decontextualizare, Își zise Petru Înaintând prin nămeți, dezinvolt ca un tab, căci gânduri minunate Îi treceau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oricare ar fi acela cu certificat de garanție. Prețul e fixat În dolari căci vreau ca fiica mea să facă și ea, actualmente șomeră, un concediu de odihnă ca lumea În Grecia ca să lucreze și la soare nu numai la negru bun Înțeles după Înmormântarea mea care și ea nu va costa prea mult În speranța că o să mă vând cu totul en detail și en gros cum se mai zice, mai puțin proteza care nu e naturală din care cauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Schimbarea la față (a României, cum scrisese cineva cu ruj de buze pe afiș), căci totul se Întâmplase pe 6 August. Mulțime de norod, cu bucurie În suflet, s-a adunat și la Înmormântare și la bal, corect Îmbrăcată În negru. S-a dansat Întruna pe Final Count-down al lui Europe. Dimineața, doisprezece dintre ei n-au mai ajuns acasă. Când au putut fi văzuți din nou pe străzi, arătau de parcă ar fi dansat fără Întrerupere cine știe câte zile, așa ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să pozezi este, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dezafectate sau în cantinele de școală demodate, modelul lor de tablă de șah fiind ascuns sub un strat de praf. Am făcut câțiva pași, m-am întors și am văzut că încălțările mele ude lăsaseră urme în zigzag, de un negru și un alb mai intens decât cel al podelei, în spatele meu. Nu mai erau alte urme. Deși foaierul avea fereastra lui și ușile de sticlă care asigurau o lumină slabă, coridoarele ce se desprindeau din el la stânga și la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul de pe pardoseala alb cu negru. Acumulând viteză, l-am ridicat cu o mișcare puternică din antebraț și l-am strâns la piept, după care... piciorul îmi alunecă pe ceva de pe podea. M-am prăvălit înainte fără control, cu mâinile întinse în față iar laptopul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și răstoarnă totul. Pentru început, am inspectat atent geanta din priviri. Era scumpă, bine făcută și plină de buzunare și compartimente. Spațiul principal era împărțit în două, o jumătate mai mult sau mai puțin goală, cu excepția câtorva bucăți de plastic negru de dictafon, cealaltă jumătate era închisă cu un fermoar mare, de bronz. — Dă-i drumul, zise ea, așezându-se pe pat și privindu-mă. Am tras fermoarul și-am vărsat conținutul genții pe sacul de dormit din fața mea. Zeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fac parte dintr-o echipă, mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
față a montajului. Acestea fuseseră umplute cu registre Pagini Aurii și alte cărți de telefon, dimpreună cu ghemotoace lipicioase de bilețele Post-it, carnețele de adrese și mai multe agende Filofax. Fiecare butoi mai conținea două sau trei dispozitive din plastic negru, care semnau cu niște aparate fax mici sau cu telefoanele modificate, prevăzute cu mici antene telescopice. Fidorous spuneau că acestea erau aparate cu formare rapidă a numerelor. A continuat, explicând cu vervă că cele mai bine dintre acele aparate puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pantaloni scurți prea largi și o cămașă hawaiiană roșie, imprimată cu siluete de palmieri. Am mai scos și o pălărie de pai ușor mototolită (singura pe care am găsit-o) și o pereche de ochelari de soare mari, din plastic negru, à la Roy Orbison, care să mă apere de soare. Mă simțeam ca un idiot. Când am revenit pe punte, Fidorous înclină aprobator din cap și spuse că arăt mult mai ca mine însumi. Neștiind ce altceva să fac, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un metru și jumătate și la un capăt avea un vârf de oțel în formă de lacrimă. De celălalt capăt era legat un cablu făcut colac pe punte și conectat la laptopul lui Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
funcționare. Doctorul dădu să părăsească puntea, dar Scout îl apucă de mânecă. — Stai așa. Ieri barca asta era de nescufundat și acum avem pompe care ne țin pe linia de plutire? — Bine, dacă totul trebuie să fie în alb și negru pentru tine, procedăm așa. Ideea e că bucla asta conceptuală este inexpugnabilă, prin urmare orice pare să se întâmple, nu ne putem scufunda. Înțelegi lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru rechini. Eu și cu Scout am scos părțile cuștii din debaraua de depozitare și le-am dus pe punte câte una odată. Fiecare dintre cei patru pereți era solid și greu, un cadru dur, umplut cu zăbrele din plastic negru. Noi i-am ținut în loc în vreme ce Fidorous i-a prins între ei și de baza cuștii cu mai multe nituri și bolțuri de cauciuc, care odinioară probabil fuseseră butoanele de stop, play și record. Când terminarăm, doctorul coborî înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe care eu nu le cunoșteam - Clio la școală, cu dinți prea mari și strungărețe și codițe jucând rolul unui înger într-o piesă de teatru naivă, Clio copilașul din cadă mânjit de mâncare pe față, Clio adolescenta cu colanți negri, fustă scurtă, o cravată înnodată ștrengărește într-o parte, Clio cercetașa emoționată în tabără, Clio studenta eminentă cu hainele ei de camuflaj și părul lung până la bărbie la un festival, cam pe când se aflase că suferă de cancer. Mama ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am observat ce se întâmpla cu vederea din mâna mea. Imaginea în alb-negru a casei mele se estompa, negrul bătând în alb. Nu după mult timp, imaginea dispăru cu totul, lăsând vederea complet goală. Am dat să ating din nou suprafața, dar m-am oprit: cartonașul zumzăia din nou, vibra slab între degetele mele. Zumzetul dură doar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și vor intra sub el, și vor merge pe jos acasé. Erau mașini roșii și albe, si mergeau cu vitezé mare, nu că autobuzul. Și aveau scaunele moi, si miroseau frumos, nu puteau a benziné și nu te murdéreai de negru cînd te țineai de ușé că sé te șui În autobuz. Dar ele nu séreau la hopuri că autobuzul și de aceea autobuzul era ceva aparte. Ieșind din oraș, autobuzul cel galben și rotund, de la care te murdéreai de negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
negru cînd te țineai de ușé că sé te șui În autobuz. Dar ele nu séreau la hopuri că autobuzul și de aceea autobuzul era ceva aparte. Ieșind din oraș, autobuzul cel galben și rotund, de la care te murdéreai de negru, intră pe drumul de țaré și Începeau sé se vadé livezile de pruni și de meri, ogoarele de sfeclé de lîngé fermé, lanurile de grîu și de lucerné și iazul cu papuré pîné unde ajungea scară lui Dumnezeu. Pionierii scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
continuat sé lupte pentru eliberarea oamenilor simpli de sub gheara capitalisté. Dar ticéloasa Caplan, pusé la cale de un capitalist, a apérut de dupé colț, pe cînd Vladimir Ilici se află În mulțime, si a tras glontele vréjmaș. Era Îmbrécaté În negru. - Grigore Ivanovici știe? - Are picioare de lemn la magazie. - Patruzeci și trei de bucéți ne-ar trebui și noué. - Vine și Vovic șchiopu’? - Se preconizeazé. - Atunci sé ia și ménușa. - N-ar fi mai bine sé-i spargem Întîi geamurile și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ștergare Îl duceau pe Șasa pe umeri și toaté școală mergea din urmă lor. Romă Bohanțov și Gurskii duceau o coroané cu panglicé neagré, pe care scria cu alb. Nadejda Petrovna ținea o fotografie cu Șasa legaté la colț cu negru și-i pérea réu cé i-a pus nesatisfécétor la purtare și vroia sé-i puné exemplar, dar nu mai avea cui, céci Șasa nu a Întîrziat din cauza lui, ci din cauza autobuzlui, care Întîrzia tot timpul. Dar mai În fațé Șasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mainimicurile care-mi sufocă mansarda. Construită în cinci pereți, ca mansarda lui Mircea Eliade. Poate c-o să mă mut cu totul aici și-o să închiriez parterul. "Banii sînt scurți", cum spunea bunelul. Din ce în ce mai scurți. Deschid caseta cu vechile fotografii alb/negru, zimțate pe margini și mă bucur că n-am ochelarii, că i-am lăsat jos. Mi-i mai ușor să mă uit fără ochelari la toate fețele astea care eram eu: tînăra cu pălărie de dantelă albă și rîs fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zidul" lui Manole) de-un verde bășit, cum îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
amantele malițioase ale străbunicului. Cel mai proeminent, însă, se reliefa chipul străbunicului, din imensitatea albă de perne brodate cu "Păunașul codrilor / Spune-mi de cine mi-e dor". Avusese și el o variantă a aceleiași perne, mai modestă, brodată în negru și roșu, pe care-și odihnea capul în fiecare vacanță. Mai cu seamă somnul de prânz era patronat de prezența falnică a păuniței, pe care o privea lateral, cu capul rezemat pe marginea pernei, și citea mecanic, la nesfârșit, versurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acte teroriste ale fundamentaliștilor. Pădurea rămânea singurul acoperiș viabil pentru cei de speța ei și, în felul acesta, nu datora nimănui nimic, era încă liberă... precum băștinașii Makonde ce erau "liberi" în limitele rezervației. Dar ce, parcă oamenii albi sau negrii nu trăiau și ei fiecare în rezervația lui? Iar dacă erau trimiși din când în când în afară, se întorceau de fiecare dată tot în teritoriul lor, de care erau legați fizic, mental, moral, etnic și mai ales metafizic. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]