1,780 matches
-
am mai văzut. Cu ăsta nu poți să vii prea de departe. Cu dânsul n-aș putea să-mi duc acasă oaia. OMUL: Dar unde-i acasă la tine, prichindelule? Unde vrei să duci oaia? MICUL PRINȚ (face un semn nehotărât): E bine că mi-ai dat și o ladă. Va avea și ea o casă peste noapte. OMUL: Sigur că da. Am să-ți dau și o funie, s-o legi cât paște. Și un țăruș. MICUL PRINȚ: S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Prinț și baobabii ei nici nu există. (reîncepe lucrul la avion) MICUL PRINȚ (vine încet din dreapta, se oprește câteva clipe): Bună dimineața! OMUL: Bună dimineața! N-ai întârziat aseară la întâlnirea pe care o aveai? MICUL PRINȚ (face un gest nehotărât): O oaie, dacă mănâncă puieții copacilor, mănâncă și florile? OMUL: O oaie mănâncă tot ce nimerește. MICUL PRINȚ: Chiar și florile cu spini? OMUL (foarte ocupat): Da, chiar și florile cu spini. MICUL PRINȚ: Atunci, spinii la ce folosesc? (Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mi-i dați. I-am ținut pumnul închis, ca să o împiedic să-mi dea bancnota înapoi: — Ascultă la mine, nu e decât ceva care să te ajute să te descurci, măcar până vei fi plătită pentru orele suplimentare. Părea nehotărâtă: — Știu și eu, zise. Nu mi se pare corect. Atâta câștig într-o săptămână. E mai mult decât am nevoie doar ca să mă descurc. — Marianne, e bine când te poți doar descurca, dar e și mai bine când ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și fu cât pe ce să mă ciocnesc de puști atunci când el se îndepărtă de lângă un acvariu în care se găsea ceva care arăta mai degrabă ca o mină plutitoare decât ca un pește. Preț de câteva secunde, se opri nehotărât la baza scărilor mari din marmură care duceau sus la reptile, după care merse spre ieșire, părăsind Acvariul și Grădina Zoologică. În stradă, pe Budapester Strasse, m-am ținut în spatele unui grup de elevi până am ajuns pe Ansbacher Strasse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâinii mele, care, după primirea impulsului corect, ar trebui să funcționeze singură. Într-o zi extrem de caldă de la începutul lui iulie, către seară, un tânăr a coborât în stradă, din cămăruța pe care o subînchiriase pe ulița S. și, încet, nehotărât parcă, s-a îndreptat spre podul K. Voi copia și al doilea paragraf, indispensabil ca să mă transporte în fluxul narațiunii: Pe scară, a evitat la mustață întâlnirea cu proprietăreasa. Cămăruța lui era tocmai sub acoperișul unei clădiri înalte, de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
așa, de curiozitate. Șapte jumate. Poftim ? Totul n-a durat decât un sfert de oră ? Mă cuprinde nedumerirea. Cum naiba de n-a durat decât un sfert de oră ? Stau în picioare, cu apa prelingându-mi-se pe corp, ușor nehotărâtă, întrebându-mă dacă n-ar fi bine să intru la loc în cadă și să o iau de la început, de data asta și mai fără grabă. Dar nu. Ar fi prea ciudat. Nu contează. Am făcut baie repede. Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am fi avut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
multiple, la fel de pricepută să alunece ca și să are, la fel de puternică pentru a emite ca și pentru a recepționa, la fel de minuțioasă la numărat ca și la măsurat, la fel de activă la urcuș ca și la coborâș. Ce ai, întrebă Marta, brusc nehotărâtă, Nimic important, câteva mici supărări, Probleme la lucru, Nu, Atunci, După ce că timpul pe care-l petrecem împreună e atât de scurt, se mai și bagă în viața noastră, Nu trăim într-un glob de sticlă, Am trecut pe la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
visând că vrea să se elibereze de sine însuși, izbindu-se însă tot timpul de propriul lui trup, ajunse pe înălțimea unde furgoneta îl aștepta cu ginerele și fiica. Cerul, înainte, păruse liniștit, dar acum începuse să cadă o ploaie nehotărâtă, indolentă, care poate n-a venit ca să dureze, dar care excerba melancolia acestor oameni la un pas de a se separa de locurile iubite, până și Marçal simțea că i se contractă stomacul de îngrijorare. Cipriano Algor urcă în furgonetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de Nostromo. ― Nu mișcă, dar cred că e vie. Ia-l de mâini pe Kane, eu îl iau de picioare. Poate că dacă-l scuturăm, creatura va cădea. Lambert era pe punctul de a executa manevra, când se opri brusc, nehotărâtă. ― Cum să-l iau de mâini? ― Ah, Doamne! Vrei să schimbăm? ― Da! Făcură permutarea. În acest timp, el avu vaga impresie că una dintre falangele vietății se mișcase imperceptibil, dar nu era sigur. Îl ridică pe Kane de subțiori, gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei vor să afle ce s-a întâmplat, în cele din urmă, cu Lionel. Țineți-vă bine, urmează epilogul! De fapt, două epiloguri: primul - pentru cititorii pesimiști -, al doilea - pentru cititorii optimiști. Citiți-l pe care vreți. Iar dacă sunteți nehotărâți - ca mine -, citiți-le pe amândouă și alegeți. Epilog 1 pentru pesimiști E luni, 14 mai, ora 5.59. Lionel sare în capul oaselor, ca un arc. Se uită spre masă. Vede că vaza e goală: buchetul de flori a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
inginer? V-ați mai gândit, ați analizat problema în detalii? Ați prelucrat cazul și cu familia? Că noi, ați văzut, la dispoziția matale, cu tot ce avem și noi mai bun. Garantat, nici o problemă din partea mea. Nisip își frământă mâinile, nehotărât. - Nu putem să-l luăm, totuși, tov. maior. Am vorbit din nou acasă. Nu putem face așa ceva. Ar fi un păcat prea mare. Memoria răposatului, pentru care a suferit atâtea în viață, totuși... - Păcat de cine? țipă dintr-o dată Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii ăialanți. Sau nu vrea să vină! Părintele Macovei făcu speriat semnul crucii. Inginerul își plecă ochii îngrozit. Își frământa nehotărât căciula albă, flocoasă. - N-ați înțeles mesajul, tâlcul gestului nostru, oftă dintr-o dată îmblânzit Goncea. Vrem să uităm, bă. Am făcut pace, ce s-o mai ținem tot într-o dușmănie de clasă și de caractere. Izbucni în râs. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușor speriat. - Dar luați loc, maestre, se poate să stați așa... E chestii serioase de discutat, nu merge așa, la botul calului. Îi făcu semn să vină lângă el, pe pat. Băcănel se așeză pe scaun, la masă. Își frământa nehotărât mâinile. - Cred că sunteți la curent cu ce se întâmplă în lume, continuă Goncea. E o frământare și în lagărul nostru, care nimeni nu știe încă unde se va sfârși, ce va produce, cu ce efecte se va lăsa. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
peturi pentru berea „Comandor Günther “, retezată șerpuitor pe la jumătate, se ofilea un smoc de cârciumărese vișinii. În capătul celălalt al mesei, pe o bucată de ziar, rămăseseră câteva cojițe de salam, o bucată de chiflă graham. Două muște se roteau, nehotărâte, pe deasupra resturilor de mâncare. În mijlocul mesei, înfipt într-un suport de inox, un carton galben. Cu litere mari, roșii: „Fiți LACONICI! Fiți DECENȚI! Anunțuri AMBIGUEE nu primim! Respectați SPAȚIUL tuturor!“ Încercase să completeze până atunci mai multe formulare. Le mototolise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu cozile și nevoile, scotea untul din tine, că nu te mai odihneai niciodată și prindeai liniștirea și adevărata odihnă abia pe lumea aialaltă! Înțelegeți cum e arta la anunțuri, stimată doamnă? Femeia se opri la câțiva pași de ghișeu. Nehotărâtă, dădu să se întoarcă spre masa lungă. Oficiantul îi făcu semn să se apropie. - V-ajut, doamnă, nu ezitați. Dar să vă mai spun cum era cu lucrul și la noi. Vă văd inteligentă după cum ascultați, respectiv, cu preocupări intelectuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Pe cap avea un fes tricotat, verzuliu. Se juca cu cesulețul-breloc atârnat de plafonieră. Îi dădea un bobârnac ușor și urmărea cum cesulețul se zbate, dând parcă să atingă parbrizul. Mormăi amuzat, pe jumătate întors spre șoferul care îl urmărea nehotărât ce să-i facă: - Până trece coloana. Apoi pornim. Coloana se scurgea, într-adevăr, în capătul străzii. Femeia coborâtă din taxi. Încerca și ea să urmărească goana mașinilor. Înălțată pe vârfuri se sprijini de umărul lui. Se scutură nervos. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
piesa și filmul cu profesorul și curva aia care vine cu trenul de la pocher și stă o noapte la el și se uită cu binoclul la stele!“ Ideea lui Goncea era că și el făcuse parte dintr-o generație mai nehotărâtă, că nu mai avea cine să-i îndrume pe cei ca el, fără tată, cu mama dată afară de la mănăstire, cu bunicul afurisit de biserică și multe altele. „Ceea ce vreau să faci la roman, dar cu multă poezie - îl sfătuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai știu ce-i real și ce-i plăsmuire în lumea asta de aici... Care-i mort, care-i viu. Cu comunismul ăsta pe care spuneți că l-ați distrus și eu îl văd peste tot. Zâmbi, clătinând din cap, nehotărât. - Nu știu... Stau așa și mă mir. De ce nu faceți și voi, odată pentru totdeauna, mutarea aia... Ca la Windows: Replace all? - Nu, nu, îl strânse Magda speriată de mână. Sigur e Limonadă. Toți de p’aici de-au murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-i reteze aripa care stătea pavăză la granița dintre bine și rău, dintre iubire și ură. Aripa a fâlfâit și toate gândurile negative s-au risipit... Și totuși balanța nu atârna întrutotul spre partea dreaptă; am descoperit un gând nehotărât care rămăsese agățat între granița celor două tabere și, aflându-se în singurătate a tot privit spre umărul drept, jinduind iubire. De atunci, gândul nehotărât tot așteaptă ... Nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult Doamne, anotimpurile nu mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
au risipit... Și totuși balanța nu atârna întrutotul spre partea dreaptă; am descoperit un gând nehotărât care rămăsese agățat între granița celor două tabere și, aflându-se în singurătate a tot privit spre umărul drept, jinduind iubire. De atunci, gândul nehotărât tot așteaptă ... Nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult Doamne, anotimpurile nu mai sunt cum au fost odată; oamenii și-au schimbat firea după cum bate vântul. Și vântul le fluieră falsitatea prin cămările sufletelor; nu știu cât le vei mai
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
tema „acceptă-ți trupul, așa cum e“... Cobor repede cu cursorul, scanând lista completă și, brusc, simt că mi-a Înfipt cineva un cuțit În inimă. Am și trei mesaje de la Jack. Ce să fac ? Să le citesc ? Mâna Îmi zăbovește nehotărâtă asupra mouse-lui. Merită oare să-i dau șansa de a se explica ? — Vai, Emma, spune Artemis cu un aer nevinovat, venind la biroul meu cu o sacoșă de firmă. Am un pulover care mă gândeam că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
onoarea, ei trăiesc mulțumiți și nu ai de luptat decât împotriva arnbiției câtorva, pe care o poți înfrânge în mai multe feluri și cu ușurință. În schimb, el va fi disprețuit dacă se va arăta schimbăcios, ușuratic, fără energie, meschin, nehotărât. Principele trebuie să se ferească de aceasta ca de o stâncă în mijlocul mării și să-și dea silința că faptele lui să dovedească măreție, curaj, gravitate și forță. În ceea ce privește chestiunile particulare ale supușilor săi, hotărârea lui să fie irevocabilă, iar
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
crescut din mlaștini, e candid și zemos, cu nuferi grași ce stau să odoreze totul de în lumină mare-i lași. limbajul fin, cel pomădat cu umbre și sulemeneli dibace, e chinuit și hurducat, un insectar prea plin de ace. nehotărâtă ca un gândăcel, pe trupul ierbii-n sus urcând, spre soarele-nțelesului dau zor, trec hopurile doar urlând și nu zicând cu chef și spor cuvântul ce mă trage-n țeapă ca pe-un nevrednic trădător. o moarte prea sublimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
eu am venit pregătit să vă țin o prelegere științifică, plicticoasă!”. Oricum, precauția lui Alexandru mi s-a părut exagerată, nimeni nu avea intenția să mă deranjeze. Numai atunci când le-am spuscă voi ține o prelegere plicticoasă au fost derutați, nehotărâți. Ce vrusesem de faptsă spun? S-a auzit un râs, s-au auzit câteva vorbe care, În tăcerea jenată a celorlalți, au sunat oarecum ca o insolență. Acolo, sunt obișnuiți ca tot ce spui să aibă un Înțeles ascuns, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]