8,065 matches
-
știam că toamna-i moartă Și o vedeam mereu cu sufletul uscat De vânturi seci ce-i pârjoleau prin doruri, Săpându-i prin dârele de lacrimi în obraz. Nesigură m-am ghemuit sub mantia-i de frunze, În tulbura-i neliniște și-n freamătu-i gemut, Și m-am topit prin golul din sufletu-i fierbinte, Ce sta strivit și stors de sânu-i gârbovit. În sufletul de toamnă găsit-am ascunziș, Și-am îngropat pe veci durerile-mi amare, Și-apoi prelinsă
ȘI TOAMNA ESTE VIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384398_a_385727]
-
mult le plăcea să colinde zonele deluroase și să asculte cântecul privighetorii în noapte, când parcă întreaga natură rămânea neclintită ca nu cumva să-i întrerupă cu freamătul său concertul. Deodată însă astrul strălucitor al nopții se întristă și o neliniște apăsătoare se așternu în preajma palatului cocoțat pe muchia muntelui. Prințesa oftă și chipul i se întunecă. - Ce s-a întâmplat, draga mea? - tresări prințul. - Am o presimțire... Ceva tulbură atmosfera... - Anotimpurile își au capriciile lor. Vara cu călduri înăbușitoare, dar
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
sângele tău, apoi în creierul tău, să fii tu un plasture împotriva durerii mele de singurătate... O, dacă-aș putea! Sunt doar eu... E mult de-atunci, au trecut zile, doar noi doi știm câte au trecut, orașul fremăta de neliniște și eu, de la telefonul public, pentru a nu fi recunoscută decât intonația emoțiilor, îți spuneam de ultima mea dragoste și prima, orașul tău... Orașul tău așa trist și ultraaglomerat, descoperit în grădina de secole ascunsă în centru, cu rațele care
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
s-a uitat la râul care curge spre străjerul fluviu... M-am reîndrăgostit de orașul tău, te strig mereu, dar ecoul stigătului meu E mult de-atunci, au trecut zile, doar noi doi știm câte au trecut, orașul fremăta de neliniște și eu, de la telefonul public, pentru a nu fi recunoscută decât intonația emoțiilor, îți spuneam de ultima mea dragoste și prima, orașul tău... Orașul tău așa trist și ultraaglomerat, descoperit în grădina de secole ascunsă în centru, cu rațele care
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
poate spune că la limită fiecare om reprezintă o lume - lumea lui populată cu gânduri, sentimente, vise, iluzii și deziluzii, sau ceea ce numim universul lăuntric. Tocmai de aceea se spune despre oamenii interiorizați, respectiv despre acei vizionari ce fac din neliniștile lor interioare rampa de lansare pentru omenire spre un viitor mai bun, că trăiesc în lumea lor. Firește, o lume atât de bogată în frământări atotumane, încât - rușinându-se de privirile indiscrete și de zâmbetele ironice ale neîncrezătorilor - se închide
LUMEA LUMILOR SAU UNIVERSUL UNIVERSURILOR PARALELE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384463_a_385792]
-
Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Glasul generației de azi Florile au pălit sunt veștede-n grădină într-un noiembrie trist cu soare și ploi Prin ochi de timp plânge țara, suspină Iar neliniștea mustește-n pântece la noi. Tinerii doresc renaștere, schimbare De atâta nedreptate azi sunt revoltați După zeci de ani de speranță, așteptare Văd cum părinți lor au fost înșelați. In jur, în viață, la TV văd umilință Promisiuni, incertitudine și
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
mare. Văd cât de greu le este părinților să-i crească Când alții au din belșug și nu le pasă Ei își doresc, în demnitatea să trăiască, Pentru ei azi,mâine o viață mai frumoasă. Mulți se-ntreabă de ce atâta neliniște, furie Ei răspund; -Ne-am săturat de nedreptate, Dorim cu toți schimbare ,, O nouă Românie’’ Nu vrem să fim conduși de fețe arogante. Trăiesc durerea când este umilită câte-o bunică Când vând-n piață ;...câteva fire de pătrunjel Iar cei
GLASUL GENERATIEI DE AZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384697_a_386026]
-
să le fac roșii-aurii” Este vizibilă formația filozofică a poetei (a absolvit Facultatea de Filozofie, secția Psihologie, din Iași) ca și lecturile profunde din marii poeți pentru că multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului”, „Neliniște”, „Nostalgie”, „Viața și Moartea”, ” Iluzie”, „Păcatul Evei”, „Destin”. Această ultimă poezie este de o frumusețe care te impresionează : „Pășesc, privind tot înainte, Prin frunzele ce cad foșnind Crâmpei de vise ostenite, Tresar sub pasu-mi obosit, Zadarnic ochii mei mai cată
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
reușea să o obțină. Plutea, la propriu, printre colegi, printre hârtii, printre rufele de călcat... Până și mâncarea o prepara fără a mai ține cont de cantitățile din rețete. Era o atitudine instinctuală în tot ceea ce făcea. Mai era și neliniștea în legătură cu fiica sa. Era într-o altă etapă a vieții, care necesita mai multă prudență din partea lor, ca părinți, dar, totodată, și mai multă încredere pentru a o ajuta să se desprindă de cuib și să învețe tainele zborului. Se
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
și mergeau, tăcuți, pe plaja umedă și rece. Mira inspira adânc briza mării. Zâmbetul îi inunda fața de fiecare dată. Știa că el îi urmărește toate gesturile, și se simțea iubită. Uneori, privea valurile înspumate, furioase, și se reinventa în neliniștea mării, în pasiunea cu care se dăruia stâncilor. În mintea ei se derulau scene de amor copleșitoare, și atunci, îl strângea pe Florin de mână și își întorcea sărutul spre buzele lui. Întotdeauna a visat la o aniversare de proporțiile
ANIVERSARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382342_a_383671]
-
de aceea, de nedefinit, nici nu are nevoie de vreo definiție. Fiecare îl folosește la tot pasul și înțelege prea bine ce vrea să spună prin aceasta. Astfel, acel ceva care, ca lucru ascuns, a mânat filozofarea antică într-o neliniște ce nu a mai părăsit-o, a devenit un de la sine înțeles, limpede ca lumina zilei ; așa încât, cel care se mai încumetă să întrebe în privința acestui lucru este acuzat de un viciu de metodă...” Născut în 1889, Martin Heidegger, începe
FIINŢĂ ŞI TIMP SAU “LOIALITATEA OARBĂ FAŢĂ DE HITLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382398_a_383727]
-
Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum. Îmi caut iubita, rătăcită printre aștri Și steluțe mici, ca ochii ei albaștri. În pulberea de stele plutind liniștită, Fiecare stea - o dragoste neîmplinită. Îmi caut iubita din visele târzii, Din nopți de neliniști, de dragoste pustii. Iubirea - oare după care stea-i ascunsă Și mă cheamă de dorinți pătrunsă? Aștept s-apară, de pe cărări infinite, Cu pași timizi, ochi verzi și gene arcuite. Zâna inimii lovite de arcul cupidonic, Uitându-se mirată și
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului LA EDEC Te oprești expirând din rărunchi privești în jur inspiri prin toți porii mirosul pământului reavăn cum mai plesnesc mugurii fragezi pe ramuri și vinețiul norilor se diluează cu un clipocit în neliniștea apelor dar picioarele îți sunt încă afundate în glod așa că îți petreci cu mai multă grijă funia peste grumazul obosit și-naintezi prin clisa vâscoasă trăgându-ți cu încă un pas viața la edec. Referință Bibliografică: LA EDEC / Tania Nicolescu
LA EDEC de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382501_a_383830]
-
umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr , să-ți iert tăcerea Și să te-alung din amintiri după ce-ai plecat... Vreau să te pierd în amurgul vieții... Că o întâmplare ce nu are urmare , Să nu încremenești
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
litera grecească semnifică ,,necunoscut'', ca fiind atribite în mod cu totul empiric și intiuitiv, chiar mistic, forțelor râului, vrăjitoriei, magiei negre, diavolului. Astfel omul obișnuit delimitează clar raționalul de irațional temându-se chiar de inexplicarea acestor aparente coincidențe: stări de neliniște, premergătoare unui eveniment: moartea cuiva drag, un accident, chiar nașterea unui copil, stări care apar de cele mai multe ori în vis, în stare de tranșă, deci în stările modificate ale conștiinței. Nenumăratele exemple date de cei care cred în existența telepatiei
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
spirit critic accentuat, iar în privința datelor statistice probabilitatea ca să intervină întâmplarea este foarte mică datorită frecventei ridicate înregistrate de cercetătorii dedicate acestei probleme. 5.Concluzii proprii Pornind de la trăiri personale, coincidență ridicării receptorului telefonului cu mama mea, o stare de neliniște inexplicabilă care m-a determinat să sun o persoană dragă aflată într-o situație foarte neplăcută, dar cu care nu mai comunicasem de mai mulți ani, gândul intens la o persoană și întâlnirea ei pe strada chiar atunci, rostirea unor
TELEPATIA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383756_a_385085]
-
ale cărții luminează caracterul aparte al lucrării, complexitatea și adâncimea ei spirituală. În „Capitolul I, Explicații introductive ori cuvântul autorului”, ne întâlnim cu povestitorul Marian Malciu care relatează la persoana I-a , cu sinceritatea profundă a spovedaniei, avatarurile elaborării lucrării, neliniștea și zbuciumul creatorului pornit pe drumul conceperii prin cuvânt. Capitolul al II-lea este dedicat istoriei vechi a localității Ruginoasa, integrată in istoria Moldovei. Începându-și „călătoria” înspre descoperirea adevărului și relevarea acestuia, autorul își stabilește ca punct de plecare
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
județ și la întoarcere au avut accident cu mașina de au stat trei luni în spital. Totuși, Buha își cam făcea de cap prin comunitate și dicta după bunul său plac, amenințând în stânga și-n dreapta cu puterea farmecelor sale. Neliniștea în rândul sătenilor crescu și în disperarea lor intenționau s-o lichideze. Dar cine se încumeta la această acțiune periculoasă? Baba aflase de complot prin intermediul drăcușorilor săi și-și luase măsuri de precauție. Astfel, cei care numai gândiseră la așa ceva
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
a cuvintelor care se aprinde în emoție și se stinge în fascinație. Iar poetul e acel spirit care-și lasă farmecul să ardă. Muzică a sferelor înalte, poezia este adăpostul în care oamenii își odihnesc simțurile, departe de oceanul de neliniști care tulbură frumusețile vieții. Acolo unde fereastra cerului s-a deschis pentru a-ți revela desăvârșirea, acolo sălăsluiește și poezia într-un pocal de iubire preacurată care vindecă efemeritatea . Dumitru Marian Tomoiagă este de profesie avocat, însă ascunde o sensibilitate
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
lunii străpunse prin beznă,/ În verdele prea necositelor ierbi./ Te caut în vise și în calde memorii./ În zgomote surde și-n liniștea grea,/ În vremuri uitate de timp și istorii,/ Te regăsesc ascunsă în inima mea...” ( Regăsiri ) Frământări și neliniști se dezlănțuie sub o ploaie rece de gânduri care înoadă iluzii. În ochii singurătății care clipesc de dor profund, doar tăcerea poate rămâne dulce. În poemele lui Dumitru Marian Tomoiagă misterul iubirii semnează mereu cu o dulce amăgire, iar visele
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
erau copleșiți de puterea vijeliei și biciuiți de ploaia înghețată. Cerul era tulbure, iar munții dispăruseră sub vălul furtunii. Nici câinii nu mai scoteau nici un sunet. Vuietul văzduhului le amuțise glasul și le amorțise trupul. Mira se învârtea prin cameră. Neliniștea o cuprinsese. Nu putea să își ordoneze gândurile. Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
ia zborul și atunci voi suferi și mai mult. Să mai am puțină răbdare” se autoconsolează el. Dar un alt gând îl sâcâie “frate nici grăbit ca nebunul, dar nici răbdător ca idiotul...greu, complicat moment” proclamă el și nehotărârea, neliniștea surdă începe să-l macine. Îi trimite un mesaj Ștefaniei, scuzându-se că nici măcar nu i-a întins mâna. “Nu-i nimic, data viitoare sigur vom fi mai îndrăzneți” îi răspunde tânăra. Decriptează imediat optimismul ei molipsitor. El prinde aripi
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Trăiește, omule! Luați-vă răgaz să fiți, trăiți, simțiți, iubiți!” (Memento mori!). În secțiunea Printre cuvinte..., recunoașterea tăriei cuvântului ca „hrană de suflet, alint de mamă” (Cuvântul) ori valoare morală, evadare-n libertate absolută ori metaforă în stih devine o neliniște ce se strecoară grav în conștiința de poetesă. Îi dă fiori rostul de poet: „Rămân captivă-n foaia plină de gânduri” (Forța Cuvântului), „mi-e hărăzit să-mi risipesc/ cuvântu-n patru vânturi” (Poésie”). În imediata apropiere - Când pietrele vorbesc
LINA CODREANU de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384067_a_385396]
-
alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur sentimental leagăn-o clipă, Topește spaima într-o euforie, M-acoperă umbra
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
o altă suferință ? Lasă bagajele pe o băncuță și se îndepărtează încet ,urcând colina pe care mai fusese și-altădată când el era plecat pe undeva,pe la filmări. Privește în jos la marea care se zbuciumă cu zgomot, e-atâta neliniște și freamăt în chinul valurilor de a îndepărta stânca colțuroasă ce le oprește fermă, din drumul lor spre libertate. Își face resemnată semnul crucii și-apoi rostește tare,sperând că vocea i se va face auzită: - Primește-mă ,te rog
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]