3,831 matches
-
l-a pus Corin acestui text: anume că ar aborda lucrurile din perspectiva celui de-al treilea sens, dacă nu mă Înșel. Eu nu cred că locurile memoriei ar fi niște invarianți. Această viziune, un pic parmenidiană, un pic neclintită, nemișcată, a unor piloni În jurul cărora gravitează restul lumii - subiective sau obiective, asta discutăm imediat -, dar care există totuși acolo foarte serios, Îmi este un pic străină. Pentru că aceste locuri ale memoriei pot fi foarte active la un moment dat, ele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bineînțeles, de scurtarea drastică a timpului executării sarcinii. Desigur că, pe dimensiunea relațională, înlocuirea birourilor clasice, a contactelor umane vii, a schimburilor directe verbale și nonverbale, cu spațiul îngust al cuștilor de sticlă, în care angajatul stă ore în șir nemișcat în fața ecranului mai mult sau mai puțin ergonomizat al computerului, are și serioase dezavantaje. Printre altele, se accentuează sentimentul de înstrăinare și alienare al lucrătorului din lumea modernă și postmodernă, așa cum remarcabil a fost descris acest fenomen în cazul culturii
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
să fie un step. Am înțeles că el nu știa că eram în cameră, dar comportamentul său îl influența foarte mult pe al meu, fiindcă știam că el își închipuia că este singur. Ca urmare, a trebuit să rămân culcat, nemișcat până a ieșit, fiindcă dacă m-aș fi mișcat, el s-ar fi simțit foarte stânjenit. Aici era o lipsă completă de intenționalitate, dar în măsura în care eram implicat eu, situația avea un impact enorm asupra comportamentului meu și însemna o constrângere
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
avut nemijlocit loc pe întinsurile ei. Cîmpia mucedă ne hărțuie din urmă. Sîntem în zori și coborîm o pantă. Azi-noapte a plouat și lunecă pămîntul sub călcîie. Cămășile albe umflate de vînt - parcă ducem un mort printre valuri de grîu nemișcat. Omul ar trebui să fie în față. E mai înalt și panta coborînd-o toată greutatea a năvălit pe mine și mi se umflă venele la gît și-aș vrea grozav să trag o înjurătură. Cine ești, omule? Cînd alunec eu
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj, numit sumar "omul", poartă o ușă grea: Parcă ducem un mort printre valuri De grâu nemișcat. Fără a intra în vasta simbolică a ușii ca loc de trecere între înăuntru și înafară, ori chiar între două universuri din dimensiuni matematice diferite, examinăm această povară anevoie de purtat, către un misterios "undeva" ("Mergem încet spre cine știe unde"); ea
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
erau niște cavități cu lacrimi ălinecare se revărsau prin orificii mici, delicate, una, două, trei bobițe sărate asta la nesfârșit pietrele plângeau, altceva nu știau mai plâng și acum în jur e o baltă verzuie în care eroii stau rigizi, nemișcați, înghețați, nu au nimic omenesc doar acele lacrimi ce amintesc de o vreme îndepărtată pe când erau ființe animate, care credeau că vor trăi până la adânci bătrânețe doar din iubire PĂMÂNTUL SFÂNT S-a nimerit să fiu și eu un pui
POEZII de HARRY ROSS în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381303_a_382632]
-
coarne apare de asemenea în Or. sib. III, vv. 381‑400. . Este vorba de vedenia berbecului (mezii și perșii: 8,20) și a țapului (grecii: 8,21). Confruntarea dintre cele două imperii este descrisă în felul următor: „Și pe când stăteam nemișcat încercând să înțeleg [acestea], iată un țap care venea dinspre apus și miazăzi pe deasupra pământului, fără să‑l atingă, și care avea un corn între cei doi ochi. Și venind către berbecul cu coarne pe care îl văzusem stând în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ambient. c. Ești sensibil față de sentimentele oamenilor, propriile tale sentimente sunt rănite cu ușurință, nu te poți concentra când alții nu te plac, și pentru a lucraai nevoie să te simți iubit și acceptat. d. Îți vine greu să stai nemișcat la locul tău, trebuie să te miști mult; dacă nu îți poți părăsi scaunul, te foiești, îți miști mult picioarele, sau bați un ritm cu vârfurile pantofilor în podea. 11. Care dintre următoarele atitudini te descrie cel mai bine? a
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
deranjează când cineva nu vorbește și ești sensibil față de anumite sunete, precum picuratul robinetelor sau zgomotul aparatelor casnice. c. Lăcrimezi la episoadele triste din filme sau cărți d. Te foiești și nu îți găsești locul când ești silit să stai nemișcat și nu poți sta prea mult timp în același loc. 12. Ce anume te deranjează cel mai mult? a. Un loc dezordonat. b. Un loc prea tăcut. c. Un loc inconfortabil din punct de vedere fizic sau emoțional. d. Un
Caietul Dirigintelui by ROXANA VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/539_a_846]
-
mângâierea răcoroaselor coame/ astăzi toate orologiile orașului/ s-au prăbușit în infern” (Exiluri paralele). Celălalt tip cunoaște o dezvoltare centrifugă în spirală, adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest loc golit de suflet/ Pentru că stau înlemnit cu o lumânare înaltă în mâini [...] Pentru că stau aici nemișcat lumânare înaltă înlemnită în acest loc golit de suflet și creștetul meu arde cu flacără subțire și albastră
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
adunând în jurul unui pivot semantic o cohortă de imagini: „Iată de ce/ Pentru că eu stau aici/ Pentru că stau aici nemișcat/ Pentru că stau înlemnit în acest loc golit de suflet/ Pentru că stau înlemnit cu o lumânare înaltă în mâini [...] Pentru că stau aici nemișcat lumânare înaltă înlemnită în acest loc golit de suflet și creștetul meu arde cu flacără subțire și albastră” (Răspuns). Fără a dubla într-o manieră redundantă viziunea poemelor, schițele și povestirile din volumul Un sat numit România (2003) provin din
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
jucăușă s-a așternut pe țară. Și-adună baba Iarna troienile-n clăi. În seri cu lună rece trec sănii, parcă zboară, Cu scârțâit de șine și zvon de zurgălăi. Iar zările întinse îți sorb privirea parcă; Se-adună depărtarea. Și nemișcat rămân În bătătura țării, ca-ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei și țapii cei negri și țântați; Am urșii ce-și sug laba
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
ceea ce nu generează și nu este supus generării rămâne imobil. Tocmai așa este zeitatea, după cum afirmă retorul din Tarent. El rostește după cum urmează: «este numărul șapte hegemon și conducător al tuturor lucrurilor, unul, cel ce ființează în veci, Dumnezeu, statornic, nemișcat, mereu identic și egal cu sine» ș...ț. Din cauza aceasta filosofii compară hebdomada cu «Nike fără de mamă» și cu «Fecioara» care, precum povestește legenda, se ivi dintr-odată, zămislindu-se din creierul lui Zeus; iar pitagoreii o compară cu hegemonul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
izolarea au fost cel mai greu de suportat pentru cea mai mare parte a deținuților. Trecerea timpului a fost una dintre problemele majore ale detenției. Supraviețuitorii închisorilor își amintesc că era insuportabil să stea 24 de ore din 24 aproape nemișcați, fără cărți sau reviste, știind că mai au printre ei câțiva agenți. „Nevoia de a face ceva devenise imperativă. Astfel, unii își desfăceau pantalonii și îi coseau la loc, alții învățau limbi străine, iar câțiva se rugau zi și noapte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de care atârnă un fir de 2 m, prinde firul între policele și indexul drept și la semnal îl deapănă pe bobină cu maximum de viteză. Procedează apoi la schimbarea mâinii. În timpul acțiunii, mâna care susține bobina trebuie să stea nemișcată; dacă descrie și ea mișcări circulare, atunci se întrerupe examenul pentru a‑l reîncepe. Pentru cei evident retardați este permis să se susțină cu mâna în care au bobina; durata - 15 secunde pentru acțiunea cu mâna dreaptă și 20 secunde
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
chiar în Cine mă apără. Acum P. își strânge toate fațadele discursului, de unde forța de impact care i-a propulsat numele în prim-planul liricii românești. Stelele fixe îi clasicizează de fapt lirica, iar autorul își găsește în imaginea astrelor nemișcate simbolul privilegiat al tuturor acelor mistere către care trimite fie prin argheziene interogații, fie prin blagiene tăceri. Puritatea expresivă a versului generează senzația unor structuri armonice în straturile de adâncime ale textului, semn sigur al deplinei stăpâniri a materiei poetice
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
să cobor, apoi m-am întors să iau niște lucruri să le duc jos. M-am împiedicat de sfoara unei cutii și m-am pomenit rostogolindu-mă pe scări cu toate lucrurile după mine. Când am ajuns jos, am stat nemișcată câteva minute, întrebându-mă dacă-mi rupsesem vreun os. Am început să-mi mișc degetele de la mâini și de la picioare și am văzut că nu mă durea nimic, apoi am început să-mi masez degetele de la mâini și, după ce m-
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
se reped spre ramuri, în perioada cînd roiesc. Cu capul descoperit sub soarele fierbinte, Ahab stătea în picioare pe bompres, cu o mînă la spate, gata să-i poruncească prin semne timonierului în timp ce privea nerăbdător în direcția arătată de brațul nemișcat întins de Daggoo. Fie că, tulburat de jetul solitar întrezărit în răstimpuri, Ahab ajunsese să asocieze ideea de calm și de liniște cu prima apariție a balenei pe care-o urmărea, fie că era altceva la mijloc, nerăbdarea îl dădu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pentru totdeauna. Cînd aceasta țîșnește peste copastie, a ședea în ambarcațiune e ca și cum ai sta în mijlocul pistoanelor șuierătoare ale unei locomotive cu aburi, ale cărei piese și roți te pot zgîria rău de tot. Mai mult încă, nu poți sta nemișcat în mijlocul acestor primejdii, deoarece ambarcațiunea se hățînă ca un leagăn, aruncîndu-te cînd într-o parte, cînd în cealaltă, fără nici un avertisment, încît doar printr-o echilibristică specială și printr-o încordare supremă a voinței, izbutești să nu devii un Mazeppa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tot atîtea pumnale înfipte jignitor în carcasa balenei. Uriașa fantomă albă fără cap se depărtează tot mai mult de corabie și, pe măsură ce se depărtează, norodul rechinilor și mulțimea păsărilor își sporesc larma ucigașă. Ore în șir, de pe puntea corabiei aproape nemișcate, nu vezi decît această priveliște îngrozitoare. Sub cerul azuriu, fără pic de nori, pe fața suavă a mării încrețite ușor de brize jucăușe, plutește mereu hoitul acela enorm, pînă se pierde în nemărginire. Triste și derizorii funeralii! Vulturii de mare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul său drum și ridicîndu-l din ce în ce mai sus, pe undele ei nevăzute, spre paradisul ce-i era hărăzit. Toți membrii echipajului îl socoteau pierdut; cît despre Queequeg
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fundul calei; în chip de pernă, îi puseră o bucată de pînză de vele făcută sul. Queequeg stărui să fie transportat în acest pat de pe urmă, ca să poată să-l încerce și să vadă cît de comod era. Rămase acolo nemișcat vreme de cîteva minute, apoi îi spuse unuia dintre oameni să-i aducă din sacul lui marinăresc pe micul zeu Yojo. După care, încrucișîndu-și brațele pe piept, cu Yojo între ele, ceru să i se pună capacul î „bocaportul“, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
in; merse apoi spre habitaclu, scoase cele două ace deviate și prinse orizontal acul de cusut vele, deasupra uneia dintre rozele compasului. La început, acul se răsuci de jur împrejurul rozei, cu ambele capete vibrînd puternic, dar în cele din urmă rămase nemișcat pe locul lui; atunci Ahab, care aștepta cu atenția încordată rezultatul, se depărtă de habitaclu și exclamă, cu brațul întins spre el: Ă Priviți voi înșivă și spuneți dacă Ahab nu-i stăpîn peste puterea magnetică! Soarele e la răsărit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
artimon, iar alteori îl vedeau stînd în spiralul cabinei, cu piciorul teafăr proptit pe punte, gata-gata să pășească și cu pălăria trasă peste ochi, astfel încît oamenii n-ar fi putut spune precis dacă-și ținea ochii închiși, oricît de nemișcat ar fi stat și oricîte zile și nopți ar fi rămas departe de hamacul lui; n-ar fi putut spune nici dacă se mai uita la ei cu luare-aminte, deoarece ochii erau ascunși de pălărie. Nici nu-i păsa că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ruginesc coasele de anul trecut, aruncate prin otava necosită... Starbuck! Dar Starbuck plecase, deznădăjduit și alb ca un cadavru. Ahab străbătu puntea spre celălalt bord, ca să privească și acolo; tresări, însă, cînd văzu doi ochi reflectîndu-se în apă. Fedallah stătea nemișcat, aplecat peste același parapet. Capitolul CXXXII VÎNĂTOAREA - PRIMA ZI în timpul cartului de la miezul nopții aceleia, bătrînul ieși din spiraiul pe care se rezema și merse la gaura lui de pivot, așa cum obișnuia să facă din cînd în cînd; deodată însă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]