5,047 matches
-
în leadership. Beltes și Standinger (cf. Lui Sternbergă apreciază că înțelepciunea se reflectă în următoarele cinci componente: 1.o cunoștere faptica bogată (o cunoaștere generală și specifică despre condițiile vieții și variațiile sale, cu alte cuvinte o experiență de viață nemijlocita cât mai amplăă, 2. o cunoaștere procedurală bogată (o cunoaștere generală și specifică despre strategiile de judecată și acordare de sfaturi privind problemele viețiiă, 3. contextualismul speranței de viață (o cunoaștere despre contextele vieții și relațiile ei temporale evolutiveă, 4
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
în realizarea proiectului. Lucrul la Dicționar a început în ianuarie 2011, iar în februarie membrii grupului realizau un stagiu la Academia din Rusia în vederea unor consultări pentru depășirea dificultăților. Se impunea, în primul rînd, elucidarea unor aspecte pentru demararea activității nemijlocite la dicționar (criteriile de elaborare a listei de cuvinte-stimul, metodologia experimentului asociativ, determinarea punctelor anchetei/experimentului, modul de stocare a informației culese într-o bază de date), iar experiența grupului de cercetători ruși părea mai mult decît clarificatoare. Discuțiile, schimburile
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pentru construirea de locuințe, executarea unor lucrări edilitare (electrificare, canalizare, alimentare cu apă etc.), construirea unor căi de comunicație în imediata apropiere a acestuia; • impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de război: - averea dobândită în timpul sau ca urmare nemijlocită a războiului formează obiectul acestui tip de impozit; - după Primul Război Mondial (în țări precum Germania și Italia), dar și după cel de-al Doilea Război Mondial (în țări precum Franța, Marea Britanie și SUA), a fost introdus impozitul pe supraprofitul
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
poate - un program cu acțiuni ce apelează la efectele adiționale, care introduc în motricitatea controlată reflexul Magnus și mecanismele sinergice, pacientul va reuși să perceapă mai ușor mișcarea și să dobândească acea senzație de execuție mai facilă a mișcării, consecință nemijlocită a „bătătoririi” căilor nervoase, ce vor retrasa noua engramă motorie. Trecerea de la mobilizările pasive la acțiunile pasivo-active trebuie să se constituie într-un sistem metodic de lucru, pe care atât pacientul, cât și KT trebuie să-l conștientizeze, pe tot
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
și al hibridărilor, al tensiunilor existențiale și epistemologice, culturale și sociale. De pildă, fenomenologia poate contrabalansa umanul material-corporal, concret-perceptiv, cu identitatea mediată tehnologic, fără ca acest lucru să fie considerat un paradox inacceptabil. Un fenomenolog umanist precum Virilio deplânge dispariția trăirii nemijlocite, anularea naturaleței pecepției și pierderea viziunii concrete a realității și este tulburat de invazia cibernetică a trupului. Pe când postumanismul temperat recunoaște deopotrivă subsumarea umanului unor modalități dominatoare de control tehnologic și extinderea ființei umane prin intermediul noilor mijloace cyborgice, avatarice sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În primul rând, fenomenologia percepției îl poziționează la antipodul automatizării percepției, al identității subiectului în spațiu, al politicii vitezei. Fenomenologul dromosof nu poate decât să semnaleze pierderea dimensiunii fenomenale a lumii și a subiectului, să reitereze nostalgic trăirea și percepția nemijlocite în mod tehnologic, observația directă și autenticitatea cunoașterii și a acțiunii intenționale. La fel ca Merleau-Ponty, Virilio încearcă să refacă legătura dintre minte și corp, identitate și spațiu, contextualizându-se împotriva doctrinelor care tratează percepția ca un rezultat simplist al lucrurilor
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dezumanizantă, iar „adevărata” experiență este cea nemediată, intențională și integră. Aceste atitudini sunt chestionabile în contextul hipertehnologizării contemporane, al realității virtuale, al teleprezenței și al noilor medii, în cadrul căruia experiența umană „fundamentală” a spațiului nu mai poate fi strict una nemijlocită, separată de filtrările aparaturilor și ale tehnicilor. Spre deosebire însă de părintele său fenomenolog, urbanistul își concentrează atenția pe modurile în care tehnologia mediază și afectează percepția (vezi Beard și Gunn, 2002, pentru discutarea lui Virilio în aceste direcțiiă. Subliniind
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fi trecut cu vederea faptul că Descartes Însuși susține că o știință generală ne-ar putea descrie natura În cel mai Înalt grad de perfecțiune, Însă după ce o Îndoială hiperbolică s-a abătut asupra tuturor cunoștințelor ce provin din datele nemijlocite ale experienței, urcând spre cunoștințe tot mai generale, fără a ști Încă dacă există ceva perfect și univoc În cunoașterea noastră, și nu pornind de la o presupusă perfecțiune, care s-ar răsfrânge asupra faptelor și lucrurilor lumii, cum se Întâmplă
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
prin stabilirea fie și a unei singure certitudini, avem În față o metafizică. Pentru a identifica modul Îndoielii pe care-l pune În joc o filosofie este suficient a cerceta dacă În acel mod se poate depăși Îndoiala asupra evidenței nemijlocite. E tocmai ceea ce face filosoful nostru atunci când, așa cum am văzut mai sus, Încearcă să se Îndoiască de Însăși existența lui Dumnezeu. Atunci când urmărim consecințele unei idei, care ne conduce până În fața unui adevăr neechivoc, trebuie să admitem că avem de-
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
scopul În care Descartes Își Începe cercetarea. Căci, dacă se consideră cogito-ul concluzia unui silogism, se obține, e adevărat, validitatea unei deducții silogistice, dar se pierde certitudinea unei deducții metafizice. În felul acesta, se pierde și fundamentul realității și veridicității nemijlocite de care are nevoie, ca punct de plecare, spiritul cunoscător. A vedea În cogito termenul unui raționament, ar fi să ne condamnăm la un regres fără sfârșit În cercetarea temeiului care justifică acest raționament. Intuiție Un alt curent al interpretărilor
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
unui raționament, ar fi să ne condamnăm la un regres fără sfârșit În cercetarea temeiului care justifică acest raționament. Intuiție Un alt curent al interpretărilor presupune că enunțul prin care se obține formula cogito-ului nu poate fi decât o „evidență nemijlocită” sau o „intuiție”. Acest gen de interpretare se bazează pe faptul că tradiția filosofică de până la Descartes ignora algoritmarea și recursivitatea, de unde concluzia că nu se poate concepe acțiunea generatoare a recursivității inconștiente asupra algoritmizării conștiente. Aceasta este opinia lui
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
văd. Argumentul cogito-ului cartezian se bazează pe același principiu: din faptul că gândesc, chiar dacă Într-un mod fals sau iluzoriu, faptul de a gândi adeverește și validează cogitarea În sine. Prin urmare, cogito ergo sum pare a fi o intuiție nemijlocită care nu se poate funda mai mult. O intuiție ce se impune cu o forță și o evidență nemijlocită, dând măsura și modelul cunoașterii adevărate. Gândirea este conștiință de sine, iar dacă, În acțiunea ei, Îndoiala se separă de obiectul
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
iluzoriu, faptul de a gândi adeverește și validează cogitarea În sine. Prin urmare, cogito ergo sum pare a fi o intuiție nemijlocită care nu se poate funda mai mult. O intuiție ce se impune cu o forță și o evidență nemijlocită, dând măsura și modelul cunoașterii adevărate. Gândirea este conștiință de sine, iar dacă, În acțiunea ei, Îndoiala se separă de obiectul său, fiind un principiu negativ, cogito-ul nu poate să se separe de sine, el Îndeplinind un rol pozitiv. Toate
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
a folosit acel ergo din enunțul său - cuvântul care a declanșat disputa pro sau contra silogismului ce s-ar găsi ascuns aici - doar În analogie cu forma silogistică, pentru a sublinia că enunțul cogito, ergo sum nu indică o certitudine nemijlocită a percepției de sine, ci o certitudine obținută printr-un proces de reflecție Îndreptat spre mine Însumi. Formula „cogito, sum” nu ar fi fost decât o Înșiruire accidentală de cuvinte; iar „cogitans sum” ar fi dat temei observației lui Hobbes
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
se topească și să-și piardă proprietățile inițiale, nu e nimic mai mult „decât ceva Întins, flexibil și schimbător”. Să ne amintim că, atunci când Începuse Meditațiile sale, filosoful plecase tot de la analiza felului În care i se prezenta drept cunoștință nemijlocită una ce se referea la un obiect: „că am În mâini manuscrisul acesta” spunea el. Aici se Întoarce și mai ia o dată obiectele lumii În cercetare. Dar, de această dată, el se află În posesia unei cunoștințe sigure: cogito. Iar
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
idee și nici una dintre ele nu mai poate fi verificată dacă e adevărată sau falsă. Valoarea logică a Ideilor platoniciene era asigurată de statutul lor transcendent, precum și de arhitectonica lor. Imuabilitatea lor asigura constanță sistemului de referință; veracitatea era consecința nemijlocită a transcendenței lor. Nevoit să renunțe la dihotomia platoniciană, Sfântul Augustin Încearcă să identifice sursa ideilor. Recurgând la metoda autoreflexivă el stabilește că ideile noastre se datorează „...unei Prezențe mult mai profunde decât noi Înșine”. care nu poate fi decât
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
modul propter quid, dar că argumentele produse În acest mod nu sunt concludente, deoarece nu pot oferi o cunoaștere care să nu apeleze În nici un fel la lumea sensibilă. Această posibilitate se poate realiza prin două căi: b.1) - cunoașterea nemijlocită și evidentă, revelația; b.2) - credința. După cum se vede, Sfântul Thoma a trecut rezolvarea acestei dificile probleme În sarcina teologiei. Vom face și noi la fel, părăsindu-l pe Thoma de Aquino, nu fără a remarca faptul că argumentele sale
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
intelectivă. Prin această demonstrare, care pleacă În principal de la stabilirea infinității ca nucleu al conceptului de Dumnezeu, Duns Scot Încerca să suplinească neajunsurile demonstrative ale argumentului anselmian, care lăsa să se creadă că existența lui Dumnezeu poate fi un adevăr nemijlocit, dar și neajunsurile argumentului thomist, care se susținea pe un edificiu labil, Întrucât drumul de la efecte spre cauze nu este unul univoc. Sfântului Thoma Îi reproșa faptul că argumentele pe care le prezintă nu sunt decât manifestări ale credinței și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
e același lucru a concepe ideea lui Dumnezeu și a ști că el există. Dumnezeu nu este arătat de nici o iluminare subită a intelectului, dar nici nu este consecință a unei cunoașteri provenite prin simțuri. Și nici chiar prin intuiția nemijlocită a eu-lui ca res cogitans. Acțiunea de surprinderea a cogito-ului nu este posibilă decât pentru spiritul care se Întoarce asupra lui Însuși, care se reflectează pe sine, și - notabilă diferență - se surprinde și se afirmă pe el Însuși. În această
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
clar și distinct o materie Întinsă În lungime, lărgime și adâncime, ale cărei particule au figuri și mișcări diverse, din care se nasc simțirile ce le avem despre culori, mirosuri, durere, etc. Dacă Dumnezeu ar arăta sufletului nostru, În mod nemijlocit, prin el Însuși, ideea acestei materii Întinse, sau de-ar fi permis să fie provocată În noi doar prin ceva ce n-ar avea Întindere, figură, nici mișcare, n-am putea găsi nici o rațiune ce să ne Împiedice să credem
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o anumită mișcare a spiritelor, pentru a le distinge de voințele noastre, pe care le putem numi emoții ale sufletului ce se raportează la el, dar care sunt provocate de el Însuși, precum și pentru a explica cauza lor ultimă și nemijlocită, care și ea le deosebește de celelalte sentimente. ART. 30. Sufletul este unit cu toate părțile corpului deodată Pentru a Înțelege Însă mai bine toate acesta lucruri, este necesar să știm că sufletul este Într-adevăr unit cu Întregul corp
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar prin intuiție până atunci. Școlile-tabere au fost, credea D. Gusti, o nouă universitate, o școală a realității românești, a gândirii și acțiunii, dar mai ales un sistem de educare a tineretului în comunitățile de muncă și pentru acțiune. Contactul nemijlocit cu realitatea socială a trezit conștiințe, a format o etică superioară personalității tinerilor, a dezvoltat o etică profesională. Dacă Legea Serviciului Social ar fi rămas în vigoare, atunci programul de înființare a cât mai multor școli și cursuri pentru țărani
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
mediului social) și pedagogică (educarea morală, estetică, intelectuală, socială, economică, corporală a adultului rural) a cercetărilor a conferit experimentului caracterul teoretic și aplicativ, el putând fi încadrat în categoria celor de cercetare-acțiune. Rezultatele observațiilor și anchetelor erau validate prin contactul nemijlocit cu realizarea, prin calitatea de observatori-participanți a cercetătorilor 5. Prin cunoaștere-implicare se stabileau apoi etapele următoare ale demersului, strategia de urmat. Totul avea un caracter de studiu 6, era supus dezbaterii critice. Mișcarea începuse să fie considerată un centru experimental
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
de bloc" face un dublu sondaj în existența omului contemporan; la primul nivel, el vizează relațiile inter-umane, starea socială, condiția individului în raport cu această stare, determinările acesteia în plan profesional și familial. Este nivelul realist al piesei și spectatorul are acces nemijlocit și frust la el. Această primă parte a piesei e o metaforă a ceea ce se numea pe vremuri "umanism socialist" grija omului față de om care însemna, în fond, agresarea și sufocarea omului de către om! Al doilea nivel e de adîncime
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
este "o ființă vie și complexă" 113, "un limbaj" 114, "o artă asemantică" 115 ce nu se poate substitui limbajului comun: "limbajul muzical nu este în esența sa un instrument al expresiei, ci, el însuși este o expresie imediată și nemijlocită, este un fel de gândire în mișcare, ca o gândire care își poartă gândirea și se gândește pe sine." 116 "Spațiul mioritic", ca spațiu matrice al unei identități spirituale, a fost conceptualizat de Lucian Blaga, prin intermediul cântecului, înțeles ca "artă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]