2,523 matches
-
oamenii ăia dornici de afirmare. Acum sunt la televizor, cântând și dând autografe. Apar în reviste și peste tot ca fiind următorul hit, apoi... nimic. Parcă intră în pământ. Se vede că trebuie să fii tare ca să reușești în industria nemiloasă a showbizului. — Îți faci vreodată griji că nu o să reușești? îl întreb pe Adam. Niciodată, răspunde privind drept în ochii mei. Niciodată nu stau să mă întreb „Ce-ar fi dacă...?“. Nici măcar nu mi-ar trece prin cap. Viața e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de vreo sută de ani și detestă pe oricine e tânăr și drăguț. Din spate arată bine, pentru că e slabă și are părul vopsit negru, mereu ireproșabil, dar, Doamne, când se întoarce, ar putea să sperie chiar și cel mai nemilos criminal. Snakely e o femeie care are slăbiciune pentru rapoarte nefavorabile întocmite despre fetele noi. Mereu încearcă să aranjeze cumva să fie dați afară noii recruți. Din fericire, scrie atât de multe rapoarte răutăcioase, încât nici unul din ele nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pe la tine și o să vorbim cum trebuie, îi spun. În ce cameră stai? Amy arată cum arătam și eu azi-dimineață când am dat peste Mike, dar mai rău. Are ochii roșii și pielea iritată. Nu arăți deloc bine, îi spun nemiloasă. —Mersi. De fapt, arată groaznic. — Deci, zic așezându-mă pe marginea patului ei. Ce te face să crezi că Donald te înșală? — Păi nu sunt sută la sută sigură. Se apleacă în pat. —Dar am îndoielile mele. Da? fac eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cărților pe care le-am citit sunt despre femei ale căror soți au aventuri și le părăsesc. Dar, fiind singură, nu cred că aș fi putut scrie o asemenea carte. Și desigur, după ce scenariul meu a fost respins atât de nemilos, am crezut că n-o să mai scriu niciodată. Dar asta era altceva. Se spune că trebuie să scrii despre ceea ce cunoști, iar eu cunoșteam călătoriile aeriene și cu siguranță îl cunoșteam pe Adam. Așa că de ce să nu scriu povestea? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
eu mare lucru despre afacerile la scară mare, dar mi se pare că tipii de genul ăsta nu ajung niciodată acolo sus unde sunt fără să calce pe măcar câteva cadavre. Ca să aibă succes, trebuie să fie de-a dreptul nemiloși. Tace și se uită la mine, care Încerc, fără prea mare succes, să-mi opresc lacrimile. Emma, poți să-ți dau un sfat ? — Ce anume ? Ridic privirea, ștergându-mă la ochi. — Revarsă-ți toată furia asta la kick-boxing. Folosește violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy Îndurerată. Pur și simplu, nu-mi vine să cred că a putut fi În stare de atâta cinism. — Lissy... ridic privirea. Adevărul e că oamenii ca el nu ajung acolo sus În vârf fără să fie de-a dreptul nemiloși, și fără să calce pe cadavre. Pur și simplu nu se poate. — Nu ? Lissy mă fixează, cu cute de Îngrijorare pe frunte. Poate că ai dreptate. Doamne, ce deprimant. — Emma, tu ești ? aud un glas sfredelitor, și Jemima apare Îm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
reduse la tăcere. Interogatoriul se oprește. Sunt sigură că asta mă va scăpa de această criză, deși nu neapărat și de una viitoare. Pe chipurile acelor oameni se citesc anumite întrebări lăsate în aer. De ce e Kang Sheng agresiv și nemilos când se ocupă de alte cazuri, dar pe acesta îl cocoloșește? * Kang Sheng intimidează și nu își face niciodată probleme despre ce cred alții despre el, cu excepția lui Mao. Iar Mao îl tot avansează. În timpul căsătoriei, ea descoperă că numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
gonit pe tot pământul în sălbăticie și știu că fiecare ființă umană este, în esență, singură. Am decis să împing la o parte tăcerea și să răspund muzicii. M-am transformat într-o fântână exuberantă. Pe tărâmul inimii mele, soarele nemilos al verii aurii se avântă printre frunze. Vezi tijele de crin, cum se ițesc verzi și înalte, și albinele strângând nectarul dintr-un șir nesfârșit de trifoi? * Pe 28 martie, Mao găzduiește în cabinetul său o ședință secretă. Singurii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
mergi tu mâine la Academie, de la zece are curs, dacè nu mè înșel, stai sè verific în agendè, se apleacè deasupra biroului că sè-și consulte agenda directorialè, din fericire pentru mine, fiindcè, altfel, ar fi vèzut pe chipul meu ravagiile nemiloase ale unor furtuni sangvine insuportabile, Da, de la zece, du-te tu, Matei, tu o cunoști, ai mai fost o datè, nu?! Da! eu, încercând sè maschez culoarea purpurie din obraji, îmi plec privirea înspre modelul geometric din covor, în timp ce sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pe bancheta de vinilin albastră și, stând, așteptând, carnea pulpelor lor, bine Îndesate, se tot umfla, fenomenul devenind vizibil mai ales sub baretele sandalelor cu toc cui, păstrate din Îndepărtata tinerețe, a lor și a lui Elvis Presley. Sub apăsarea nemiloasă a curelelor de la sandale carnea alburie se tot umfla, creștea moale, dădea pe de lături, ca o cocă. Iar ele și dăduseră drumul la bandă. * — Ce păcat că Buni nu a apucat măcar luna asta! Să fi stat și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alta și toate la fel, e o jumătate de secol de când n-am mai atins o compatrioată, dar ultima nebunie ar fi să te las să intri la mine În cameră! Fardul verde, gros, supărător de verde sub sprânceana smulsă nemilos pe pleoapa fanată, deasupra genelor Încleiate gros, supărător de negre, culorile, mereu, ele fac prima diferență Între lumea ta și lumea lor! Lângă hublou, fața uscată, gălbuie a femeii care mestecă religios, repede, licărul dintelui de viplă În gura lacomă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adresam... * Cupele roz, galbene, aurii, albe, mov-negre ale lalelelor s-au strâns de seară. Dar În pământ se umflă bulbii celor care au să se deschidă mâine dimineață, atunci când lalelele de azi au să fie retezate de la rădăcină de mâna nemiloasă a grădinarului, atent ca petalele lor să nu ajungă scorojite. Lalelele nu au dreptul să Îmbătrânească. Profesorul Stan mă avertizase să fiu atent să nu mi se arunce provocări politice. De aceea am ținut un discurs strict științific, deci, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă... — Sampath, strigă el, Sampath, Sampath, Sampath... Copacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în cea mai neagră noapte. Adesea adormea, legănat de clătinarea lui și învins de oboseală, și nu o dată familia lui l-a luat de la intrarea în jaima ca să-l bage în pat. „Francezii“ spuneau despre cămile că sunt animale stupide, nemiloase și răzbunătoare ce nu ascultă decât de țipete și lovituri, dar un adevărat imohag știa că un bun dromader din deșert, în special un mehari pur sânge, îngrijit și învățat, putea ajunge să fie la fel de inteligent și credincios ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clase sociale bine determinate, bogați foarte bogați și săraci foarte săraci, și nu se încadra în schemele clasice ale națiunilor dezvoltate: capitaliștii de o parte și proletariatul de cealaltă parte, înfruntându-se pe viață și pe moarte într-o luptă nemiloasă pentru supremația idealurilor lor. Pentru ei, cu șaptezeci la sută din populație analfabetă și o lungă tradiție de a se supune, cele mai importante lucruri erau carisma oamenilor, capacitatea lor de a-i atrage pe ceilalți și ecoul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mele te vor uimi, dar nădăjduiesc că, În cele din urmă, va părea rău că ai răspuns chemării mele. Cine s-a căit vreodată că a trecut pragul lui Nizam al-Mulk? — S-a mai Întâmplat, murmură vizirul cu un surâs nemilos. Am ridicat oameni până În nori, i-am Înjosit pe alții, Împart, În fiecare zi, viața și moartea, Dumnezeu mă va judeca pentru năzuințele mele, El este izvorul oricărei puteri. I-a Încredințat autoritatea supremă califului arab, care i-a cedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la tron. „Niciodată un sultan nu i-a lăsat moștenire fiului său un imperiu mai Întins!” Îi spunea el. În acea vreme, da, Terken era satisfăcută, nici o durere nu-i schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pentru ultimul minut, ceea ce, evident, nu este suficient nici pentru cel mai melancolic adio. Prost informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi fericită. Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă urmează, vrea să îmi dea o a doua șansă, spuma ne acoperă deja pe amândoi, curată ca zăpada proaspăt căzută, el îmi aruncă o privire întunecată, aproape nemiloasă, în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum își întinsese ea mâna aceea fără ceas, ca și când eu aș fi cea primitivă, nu ea, întind canapeaua din salon, un fluture se învârte iar pe lângă bec, un altar nemilos care își cere în fiecare seară sacrificiul, iar cadavrul său se va alătura lungului șir de victime, umplând camera de miros de carne arsă. Nici o pală de vânt nu vine să ia cu sine mirosul greu de aici, care plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins printr-o singură zi de fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nici aparatul tău - că fiece literă e legată de unul dintre mădularele corpului, iar dacă muți o consoană fără să-i cunoști puterea, unul dintre mădularele tale ar putea să-și schimbe poziția sau natura, și te-ai trezi schilodit nemilos, pe dinafară pe viață, iar pe dinăuntru pe veșnicie.” „Ascultă”, Îi zisese Belbo chiar În ziua aceea, „nu m-ai Întors din convingerea mea, mă Încurajezi. Așa că am În mână și la comanda mea, așa cum prietenii tăi aveau Golemul, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nefericire, nu am unde să ies cu plugul în București, că pur și simplu mă duc la o sală de sport. Oh, oh! Te rrog, atinge-mă cu palmele astea bătătorrite și atât de puterrnice! Șarpele Ka mă fixează nemilos. Voința mi-e paralizată. Îmi ia palmele și le așează pe umerii lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unui luptător nu moare însă atât de ușor. Din ce în ce mai agitată, mierla aproape că țipă. Leonard șerpuie cu aglitatea unei fiare. O fiară feroce. Începe să tragă încă din mers. E numai acoperirea însă, căci imediat se oprește și ochește precis, nemilos. Ce să facă el cu prizonierii!? Abia dacă îi mai rămâne o țigară lui. Aerul e tot mai tare și respirația îl face vizibil ca o locomotivă: a naibii treabă!. Auzul îi țiuie de cartușele care seceră mărăcinii. Stârcii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Se poate? Asemenea maniere... Ori nu vă sunt eu o gazdă cumsecade ori nu vă place cafeluța mea? Prietenul vostru, cel lingușitor și galanton este, în schimb, numai ochișori și urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]