2,065 matches
-
acesta, nici în cel ce va să vie, oare nu diavolul le deschide gura?” (Origen, Omilii la Cartea Ieșirii, omilia III, cap. II, în PSB, vol. 6, p. 71) „... aceste otrăvuri vă vin din creierii înfierbântați de boala unor fantasme nenorocite ale vrăjmașilor”. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 210, VI, în PSB, vol. 12, p. 434) „... dacă ar fi primit cu inima curată învățăturile dumnezeieștii Scripturi și n-ar fi pus în ele gândurile lor n-ar fi căzut într-
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Izvor - țara sălciilor : nou născutul țărăncii Salomia moare din cauză că maică-sa nu are cum să-l alăpteze, refuzând orice hrană de dulce pe timpul Păresimilor. În legătură cu acest vegetarianism („țăranul nostru nu bate cu carnea ca alte nații; el nu se simte nenorocit când ea-i lipsește, fiind mai mult vegetarian [...]; carne el mănâncă numai la anumite vremuri și când îl pălește așa, un gust“, scrie Mihai Lupescu) se naște o altă întrebare legată de temeinicia admirației pe care o poartă Radu Anton
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu stârnește nicidecum râsul. Nu veți auzi niciun tată exclamând pe un ton glumeț dureros: Dar ce naiba căuta el pe galera aceea? Și niciunul nu va intra în camera fiului său rupt de oboseală, adormit și sforăind pe un pat nenorocit: jelania acestui tată nu va fi întreruptă nicicum prin vorbele copilului care, cu ochii în continuare închiși și cu mâinile așezate ca și cum ar ține frâiele a doi cai năvalnici, îi îndeamnă cu biciul și cu vocea, și visează că încă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sunt de nebun după tine știu că nuț prea pasă de mine așea cum cred că aș merita [...] căci asta e mai greu de îndurat decât iadu pe care lam îndurat Scumpo tu nu ști cei aia și dacă fratele nenorocit alu imbecilu tău dă bărbat îți mai dă târcoale dăm dă știre și no săț mai dea târcoale decât terci să iei pă făraș și săl arunci la gunoi. Scumpo mă iubești și tu orișicâtuși de puțin sau ești și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și din partea celor mai obiective condeie exegetice. Paul Zarifopol, de exemplu, descalifică Năpasta pe temeiul convenționalismului, a inautenticității timbrului artistic și, mai cu seamă, a comportamentului absurd al personajului-marionetă Ion: "Monoloagele și aparte-le din Năpasta sunt printre cele mai nenorocite efecte ale teatrului tradițional. Cred că nicăieri în opera lui Caragiale convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atât de fade și molâi din monoloagele Ancăi, în replicele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se completeze un Sudoku de dificultate maximă, când Mike Pierce, care lucra în domeniul obligațiunilor corporatiste în euro și purta o conversație din ce în ce mai zgomotoasă și mai exasperată la telefon, se ridică dintr-odată și strigă: — E cineva în clădirea asta nenorocită care vorbește germana? Darcey ridică o clipă ochii. Mike își smulsese casca de la urechi și se uita în jurul lui disperat. Darcey își drese glasul. —Eu, recunoscu șovăitoare. —Grozav, zise Mike aruncându-i casca. Păi, atunci poți să-ți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu acela al unui vorbitor nativ. —Cu toate astea, ești o comoară, zâmbi el. Bună la mate și la germană. Îl privi surprinsă. —E, hai! spuse el. De două săptămâni Bernard nu vorbește decât despre tine și despre suma aia nenorocită care lipsea. Crede că ești un geniu. În cazul ăsta, exagerează, spuse Darcey. Oricine ar fi putut să o observe. Numai că toți abordau greșit problema. Poate. Mike o privi gânditor. Mai ai și alte talente cu care nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
comerțului, mai elegant și mai academic, care se infiltrase în atâtea alte firme. Ursul și Îndesatul erau dealeri de modă veche. Zgomotoși și îndrăzneți, plini de încredere în forțele proprii și - din punctul de vedere al lui Nieve - niște șovini nenorociți. Dar îi plăceau. Și deși încercaseră să o tragă pe sfoară la început, și-au dat seama că nu o deranjase deloc, așa că în final i-au acordat respectul lor. Respectul, se gândea sorbindu-și în sfârșit ceaiul. Atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu tristețe. Din răsputeri. Dar ajunsesem într-un punct în care pur și simplu nu mai puteam fi ajutată. Nu voiam să vorbesc cu nimeni, dimpotrivă; în lumea mea, fiecare bărbat era un fustangiu infect și fiecare femeie o scorpie nenorocită. Până la urmă, n-a mai putut suporta, iar eu îl înțeleg perfect. —Uau. Anna rămase cu privirile ațintite asupra lui Darcey, iar aceasta îi zâmbi din colțul gurii. — Ce zici, te-am cam speriat, nu? Nu, răspunse Anna. Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
prea frământat de propria lui nefericire ca să îi pese. Tot e un egoist nenorocit, zise Darcey. Minette ridică din umeri. —Mai bine să plece de aici măcar cu un plan de viitor și cu optimism, decât să fie un egoist nenorocit și deprimat pe deasupra, nu? Darcey râse. — Câteodată ești prea bună. Ba nu, ba nu, zâmbi Minette. Dar uneori am spirit practic. Luă cana goală a fetei și o duse în bucătărie. Darcey o auzi clătind-o sub robinet înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mine; pentru ca după aia să fugi tu cu el. —Trezește-te la realitate! i-o întoarse Nieve. Toți te lasă până la urmă. Până și bărbatu-tău te-a lăsat, iar aia chiar că n-a fost din vina mea! —Vacă nenorocită! Darcey ridică mâna s-o lovească pe Nieve, însă Aidan o prinse. Scoase un oftat profund și se întoarse către el. —Potoliți-vă, zise el. Ce v-a apucat pe amândouă? Sunt alte lucruri mai importante de care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trece... Ființa era grațioasă, Dar și foarte, foarte gingașă, Ba chiar era mofturoasă; Va pleca mai departe După ce absolut toate, Vor fi curate, curate! Știți cum lucra ? Ca melcul încet, cu răbdare, Doar știți ce avea în ...spinare! Ce ciudățenie, Nenorocitul principiu De... curățenie! Era cred, un viciu Care timpu-i fura, Timp ce nu mai...era! Cu tristețe vă spun, în sfârșit, Că de muncă-n zădar s-a și-mbolnăvit.. Adormea târziu, ades ne-nvelită, Bolnavă, frustrată și răvășită Oricum se vedea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Dagmarr, dar bănuiesc că pleacă În Spania... — ... și la război. — Și la război, da. Mussolini l-a ajutat pe Franco, așa că Hitler n-o să rateze distracția, nu? Nu va fi fericit până când n-o să ne vâre Într-un alt război nenorocit. După asta am mai băut ceva și mai târziu m-am trezit dansând cu o angajată drăguță de la magazinul Grundfeld’s, care se ocupa de aprovizionarea raionului de ciorapi de damă. O chema Carola și am convins-o să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
luă fără ca măcar să se obosească să-l numere și zise: Ce caraghios, când te gândești că acolo era Școala de Artă - vreau să zic, acolo unde e sediul Gestapoului. — De-a dreptul hilar. Pun rămășag că, la acest gând, sărmanii nenorociți care sunt „lucrați“ acolo merg la culcare la fel de fericiți ca niște omuleți de zăpadă. M-am ridicat și am mers spre ușă: — Drăguț articolul despre cuplul Lindbergh. Am mers pe jos Înapoi la birou. Frau Protze lustruia sticla de pe poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar ei nu. Și pe cine-o să creadă? — N-ați face așa ceva, mă apucă el de Încheietura mâinii. — Din câte am auzit, stângacii nu o duc prea bine În KZ-uri. Neumann se uită posomorât În ceașca lui: — Ticălos nenorocit, oftă el. Ați spus două bătrâne și ceva pe deasupra. — O sută acum, și Încă două dacă-mi furnizezi informația. Începu să clipească nervos: — Nu știți ce-mi cereți, Herr Gunther. E implicată o frăție. M-ar ucide dacă ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Alex Îl vor scoate din pălărie pentru a face excursia până la lama ghilotinei drept pedeapsă pentru omorul de la pensiunea Tillessen. Bock Înțepeni pe scaun. — Și dacă te miști de pe scaunul ăla, să te ții, că o să-ți rup gâtul ăla nenorocit. Am tras un scaun și mi-am pus un picior pe el, astfel Încât să mă pot sprijini pe genunchi În timp ce mă uitam la el. — Nu poți dovedi că am fost În apropierea locului ăluia, Îmi zise. Am rânjit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Six: — Țineți-l aici, mormăi el. Roșcovanul Își făcu loc cu umerii printre oamenii de afară ca un luptător furios și mi se adresă mie: Dacă ăsta e vreunul dintre trucurile tale, Gunther, eu personal Îți voi sparge nasul ăla nenorocit. — Nu sunt chiar atât de prost. Numai că, Întâmplător, am și eu o nedumerire. La ușa de la intrare, Roșcovanul se opri și se uită fix la mine. Fața lui avea culoarea sângelui, era aproape vineție de furie: — Zău? Și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
de pe pista din Tempelhof, din apropiere, și când a trecut pe deasupra zidurilor troiene cenușii ale vechii Închisori militare, ne-am uitat toți ca unul În sus, fiecare dintre noi dorindu-și să se fi numărat printre pasageri. — Mișcați-vă, pocitanii nenorocite, urlă un gardian și, cu multe Îmbrânceli, lovituri și pumni, am fost mânați până la primul etaj și așezați ca la paradă În cinci coloane În fața unei uși grele din lemn. O menajerie de paznici ne-a acordat o deosebită atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Asta implica umplerea roabelor cu bolovani cântărind până la treizeci de kilograme și Împingerea lor În susul dealului afară din cariera de piatră, până la locul construcției, pe o distanță de câteva sute de metri. Nu toți SS-iștii din Dachau erau niște nenorociți; unii dintre ei erau destul de moderați și reușeau să facă bani conducând mici afaceri pe ascuns, folosind forța de muncă ieftină și rezervorul de calificări profesionale pe care-l oferea KZ-ul, așa că era În interesul lor să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe ascuns, folosind forța de muncă ieftină și rezervorul de calificări profesionale pe care-l oferea KZ-ul, așa că era În interesul lor să nu-i muncească pe prizonieri până la moarte. Dar SS-iștii care supervizau șantierul erau niște adevărați nenorociți. În cea mai mare parte a lor țărani bavarezi, anterior șomeri, tipul lor de sadism era mai puțin rafinat decât cel care se practica de către orășenii lor echivalenți de la Columbia. Dar era la fel de eficace. Treaba mea era ușoară: ca șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Un salut din vechea Troie: Ahoe! Și-nc-o dată, 51 că e voie: Ahoe!"; Un salut din Cantemir: Hai sictir!" Când se dădeau goluri izbucneau cu toții, chiotele fetelor acopereau atunci și trilurile, și foșnetul copacilor. Ce le puteam opune? Versurile mele nenorocite? Bluza mea de supraelastic? Ochii mei care nu puteau fixa nici un obiect, pentru că nici un obiect de pe lume nu-i interesa? Murmuram atunci cu îndărătnicie, ca pe un panaceu, versurile mele iubite: "Și plouă-n ora vag crepusculară / Cînd toate drumurile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dar în dreptul unei vile de lemn dat cu păcură s-a răzgândit. Mi s-a smuls din mâini și-a dispărut în clădire. Am înjurat-o în gura mare tot drumul până la mine, am făcut-o în toate felurile, țărancă nenorocită, curvă, cățea... Am descuiat pe bâjbâite și am intrat în marele hol întunecat. Din toate mobilele ieșea un fum care sporea umbra. Doar la fereastră creanga mare de pin, pe care cădea oblic lumina unui bec, se-ntindea înspre geam
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
magicieni, de telepați, de posesori ai Enigmei. Noi eram generația care îi va-ntîlni când pecețile se vor desface și ei vor ieși, în hoarde triumfătoare, cu ochi teribili, plete de lumină albă, palme împrăștiind 82 flăcări, ca să spulbere dintr-o dată nenorocitul edificiu al civilizației noastre. Subteran, subteran - cuvântul ăsta ne fascina. Dedesubt se aflau gnomii, blajinii, atlanții, vrăjitoarele, zânele, hipogeii, morții, nenăscuții, precum și dublul fiecăruia dintre noi. Căutarea trebuia să se-ntoarcă spre pământ, să dea în lături humusul plin de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
păcătuise și de teama familiei voia să-și pună capăt zilelor, cum frații ei nu așteptau decât acest prilej s-o deposedeze pe fată de propria ei avere, și eu povestește plin de patos Boris, luat drept altcineva, acel marinar nenorocit cu care păcătuise fata, tatăl copilului, mă ofer s-o iau de soție, nici nu mi se uscaseră hainele de cum am sărit în apă la trei sute de metri de țărmul italian, fac târgul cu frații ei, îmi vor da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
culoarea ei naturală, părul drept lăsat pe spate, mândră de podoaba ei capilară, s-a oferit să mă ajute cu biblioteca, Iisuse, și-mi spun, așa-ți trebuie dacă ai rămas fără să ți-o ceară nimeni în satul ăsta nenorocit și nu-mi veni mie cu texte ca, lumina din frunzele galben-roșii-aurii de astă-toamnă care! 25 noiembrie, tot în camera cu treisprezece palmieri lipită de fundalul mării, blocul de desen plin cu portrete de bătrâni din sat și nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]