2,101 matches
-
Cercetă cronometrul și, când se lămuri că să se făcuse deja 4,30 dimineața, părul de pe piept și de pe șira spinării i se zburli. Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Putea să-i pună și el nenorocitului ăla de Spiridon un nume mai scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lui, și bietei Cezare îi ieși o lacrimă in ochi. Da, da! asta-i espresia! zise Francesco inspirat. Ochii lui se entuziasmară și penelul său schiță în fugă acele trăsături de-o dureroasă amărăciune în fața întunecatului său geniu infernal. - Ca nenorocit trebuie să fi fost când [Cum] reamintirea îi schimbă astfel fața, gândi Cezara, și o duioșie dulce și liniștita îi împlu sufletul.. Ea nu mai era aceeași. Din tremurătoare deveni lină - acuma-l iubea. În acea frumoasă statuă de marmură
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ușurează durerile, ca prin niște rețete potrivit după chipul și asemănarea patimii, drept ierburi și alifii: pentru că În Spitalul Amorului numai astfel de doftorii alină durerile. Priimiți dară acest Spital al Amorului și preumblîndu-vă Într-Însul veți vedea mulțime de nenorociți tînguindu-se În dureri, pe carii nedefăimîndu-i să luați de pildă patimile lor și să vă păziți a, nu Încăpea Într-Însele.” CÎntecele de lume propriu-zise nu mai păstrează distanța ironică. Pann nu se deosebește prea mult de ceilalți autori din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
muierea lui rea: „Bici de foc muierea mea, Una voi eu ș-alta ea, CÎnd voi dulce, ea amar, Eu cer apă, ea-mi dă jar. Eu zic cald, ea zice frig, Și-mpotrivă-i n-am să strig. Doamne, nenorocit fui! Vai de nunta ce făcui.” În Îndreptarul bețivilor, unde Pann face o clasificare a tipurilor de bețivi, aflăm ( În CÎntarea a 9-a) și ceata muierilor care beau prin bordeile măhălești ale Bucureștilor. Aici se petrece cu lăutari, cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
netăcînda Și dureroasele munci. Unde-s dulcile-ți cuvinte Ș-Întru tot mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine! Te-am răpus, soarele meu, Am rămas fără de tine, Nenorocitul de eu. De acum dar te voi plînge Și țărîna-ți voi uda PÎna moartea ne va strînge Sufletul cînd Îmi voi da.” Adaosurile, din care am citat versurile de mai sus, reproduc și Îmbogățesc, repet, sumarul CÎntecelor de lume. Apar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tine, de lipsurile și răzvrătirile tale. Eu nu mă sustrag niciunei răspunderi cu condiția ca acuzațiile să fie adevărate și susținute de oameni cumsecade, iar nu de indivizi care ar trebui să atârne în ștreang, ca de pildă acești doi nenorociți. Populația din Calabria își face semnul crucii numai ce le aude numele, așa că pot ei să fie martori într-un proces? Cine i-a cumpărat pe treizeci de arginți? Cine oare le-a făgăduit că vor fi iertați, vânzându-mă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Vita Campanellae n-a fost găsită în nicio bibliotecă. Dușmanii lui, de îndată ce le era la îndemână, distrugeau exemplarele scrierilor sale, tipărite sau încă nu cu hotărârea de a șterge urmele diavolului, dar și pentru a se împotrivi ca faima acelui "nenorocit de câine" să crească peste măsură cu fiecare nouă carte. Tommaso Pignatelli, discipol al lui Tommaso Campanella, el însuși un spirit liber și o fire nestăvilită și vehementă, urzise o seamă de relații cu fiii și nepoții participanților la răzmerița
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ezită o clipă - mintea popârstocului, ce marfă de om am scoate ! Da’ suntem cam mulți și cam neisprăviți pentru ce mai avem... Și-atunci am da și noi câte ceva la cerșetori, încuviință Fane Chioru. — Ba nu le-am da nimic, nenorociții dracului, râse Costică Ologu. — Eu, spuse și Coltuc, văd mereu așa. Adică văd lumea întreagă... Cum ar fi fost ea dacă nu s-ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ea. Pe cine să as... — Nu știi, ai ? strigă el, apăsându-i fierul sub bărbie și făcând să-i clănțăne dinții. Da’ cine venea cu tine încoace ? Crezi că nu v-am văzut ? Crezi că nu știe toată lumea ? Unde e nenorocitul ăla de poștaș ? Ți-am spus să nu intre în casă în lipsa mea ? Ți-am zis ori ba ? Se vede însă că pe Golea căldura din casă îl năpădi dintr-odată. Mirosul de sudoare tânără al femeii, mâna lui apăsând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pași nesiguri, scoase un bănuț din sân și i-l întinse. Isaia luă banul, îl încercă între dinți, încuviință, apoi scrise în catastif. O mângâie pe păr, privind-o cu înduioșare : — Boul cunoaște pe stăpânul său și asinul ieslea, dar nenorociții ăștia nu m-au cunoscut, ci numai tu... Gata ! strigă Calu. Io ziceam să ne veselim, da’ răspopitul ăsta e lovit cu leuca. Zi-i, ciorane ! Faraon încuviință numaidecât și plecă să caute în cabină. Calu se întoarse către Pârnaie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu știu. Stă? Nu știu. Urc, alerg, dar mai pot înainta. Trecând dincolo de înălțimea celor înalte și ajungând, cum mi se pare, mai presus de orice înălțime, razele împreună cu soarele dispar din mâinile mele și îndată cad până la iad, eu, nenorocitul<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 23, p. 149. footnote>. La cea mai mică umbră a păcatului lumina se retrage și-l lasă pe creștin cu o durere insuportabilă în simțire și cunoștință, un dor nestins și o
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
candidat fără seriozitate, nu măîndoiesc că onoratul consiliu va ști să aprecieze. Nemaiștiind ce zice și ce face, scoase din geanta lui voluminoasă un morman de broșuri și le împărți la cei de față, apoi, scuzîndu-se, ieși repezit pe ușă. - Nenorocitul, medită Ioanide cu glas tare, sculîndu-se în picioare să plece, se duce să vadă dacă a murit... Și luând altă smochină începu s-o mănânce. II În drum spre casă, cu mâinile la spate și cu gândul adunat într-un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nici vegetația nu este așa de plastică încît să înghită golurile. Impresia generală, pe ploaie, e a unui parc de materiale așezate cu socoteală la anumite distanțe. Ioanide zicea că individul născut într-un astfel de cartier reprezintă congenital un nenorocit fără sentimentul formelor, că acolo nici pământul, nici cerul n-au caracter și prin urmare nici oamenii. Prefera mahalaua cea mai infectă, care prin noroiul și colibele într-o rână te face să visezi coloane dorice și unde un nuc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca unul care, pus în fața unei speranțe neașteptate, o vede compromisă. Căpătase umbre ușoare în jurul ochilor și arăta mai bolnav decât Conțescu însuși, care, rumen la față și cu o figură odihnită, făcea impresia de a se repauza după baie. "Nenorocitul, medita Ioanide, crede că toată chestiunea este să moară Ermil. Dar Ermil prezintă o forță colectivă, o clasă viguroasă, ridicată pe sfărîmiturile alteia și care nu cedează locul cu una, cu două." Gonzalv rămânea un diletant al arivismului, folosind instrumente
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gaittany spera că arhitectul va evita penibila situație de a insista asupra unor regretabile prostii, lui Gaittany îi era afară din cale reluctant să roșească pentru Ioanide. Într-adevăr, puțin după aceea Ioanide și Gaittany întîlnindu-se, acesta din urmă roși ("Nenorocitul!" comentă mental Ioanide) și, înțelegînd că nu poate eluda aluzia la album, zise numai: - Sper că ai primit albumul! Ți l-am trimis! - Evident, răspunse arhitectul. Atunci Gaittany, cu un "perfect" concluziv, schimbă vorba cu energie, grăbindu-se a scurta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mele, se scânci copilărește Hagienuș, agonisitecu trudă, cine are asemenea opere în Romînia? Și imploră (și pe drept cuvînt) pe amic să nu înstrăineze volumele, îl rugă să i le revândă. Apoi îndată, în panică, se întoarse acasă. - Nu mă nenorociți, copii, gîndiți-vă și voi că este unDumnezeu sus! Se poate să faceți asemenea ispravă? O viață de om am pus în rafturile astea. Astea sunt o avere. Tot ale voastre sunt. - Fugi de acolo, tată, zise Petrișor, că nu ți-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ar fi fost zădărnicite sau stinse, și în curând cei filați ar fi răzbătut la putere. De altfel, agresiunea în contra lui Dan Bogdan coincidea cu tratative și tatonări secrete între partidele vechi și Mișcare. Un amănunt epic trebuie neapărat reținut. Nenorocitul Dan Bogdan a căzut asasinat cu un pumnal falsificat din muzeul de sub direcțiunea lui Gaittany, atacat de șoferul acestuia, alături de un grup venit în superba lui mașină. Cu același automobil, Gaittany a luat parte la înmormîntarea lui Dan Bogdan, împărțind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
câștigă prin construcție neg. Cine se întreabă când intră într-un hotel de cine a fost construit? Attila, Genghishan au străbătut veacurile prin erupție și distrucție. Viața fiind luptă, a dărâma e mai tonic pentru omul tânăr decât a construi. ("Nenorocitul! glosă Ioanide. Cu astfel de spirite primitive nu-i de trăit pentru un arhitect. El visează să dărâme ceea ce eu visez să construiesc.") Numai bătrânii caută culcușul ca să moară. Artistul e totdeauna un sclav și marele bărbat îl cumpără cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
învingătorilor.¤ (Ioanide trecu repede asupra unui soi de teorii din care rezulta că unitatea patriei nu-i necesară. Erau folosite haotic evenimente din istoria Italiei. "Nu credeam - glosă arhitectul - ca sub acoperământul meu să se gândească lucruri așa de triste. Nenorocitul, e infirm!") Am încercat în repetate rânduri să-mi explic divorțul sufletesc ce există între mine și tata, și concluzia la care am ajuns e următoarea: și eu și tata avem un sânge clocotitor, setos de fapte. Noi aparținem unui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
generația noastră, cel puțin o parte din ea, nu mai are sentiment patriotic, a depășit cadrele vechi de gândire. Patria pentru mine e o realitate ce trebuie construită, și dacă n-o pot realiza aici, încerc oriunde. (Observarea lui Ioanide: "Nenorocitul!") Noi, aceștia născuți în timpul unui război mondial, în vibrațiile tunurilor, și în așteptarea unei conflagrații care va întrece probabil tot ce închipuirea umană a putut concepe, avem nervii zdruncinați organic, nu mai credem în G. Călinescu stabilitatea formelor vechi. Suntem
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
uscat ne plictisește, ca pe mateloți. Organismul nostru are tensiune, avem nevoie să-l supunem obișnuitului regim forte. Liniștea în care trăiește generația părinților noștri, liniștea de la "Capșa" și de la cluburi, e o iluzie, o scurtă tăcere între două trăsnete. "Nenorociții", vorba tatii, nici nu știu ce-i așteaptă. Dar căderea lor e inevitabilă, e fatală, și cruțîndu-i, noi nu i-am salva. Prin urmare, să lăsăm destinul acestei țări să se exprime prin noi, să avem măcar consolația de a nu fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
formă, spre a sugera importanța știrii. Altfel, vorbi normal: - Am vrut să te anunț într-o chestiune care poate să te intereseze. Am informații precise că se vor lua măsuri drastice împotriva Mișcării. Vor fi lichidați! Gavrilcea e pe listă, nenorocitul! Nu strică să iei unele măsuri (Gaittany propagă mâna prin aer, insinuând necesitatea îndepărtării), știu că băiatul dumitale are relații cu el, ar fi bine, mă înțelegi, un timp să-l reții în casă. Ai priceput. Și, ridicîndu-se repede, Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nemulțumea de două ori: întîi fiindcă erau la mijloc persoane din familia sa, al doilea pentru că i-ar fi fost lezată reputația. Unde să ceară informații? Ioanide se gândi să meargă la Prefectura Poliției; îndată își aduse aminte de Tudorel. ("Nenorocitul!") A întreba despre Pica e totuna cu a denunța pe Doru, întrucît el a condus pe Gavrilcea. Ioanide merse la Gaittany, om, în ciuda superficialității, în stare de o solicitudine inepuizabilă, din simplu sentiment de obligație. Când acesta auzi cine se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
denunța pe Doru, întrucît el a condus pe Gavrilcea. Ioanide merse la Gaittany, om, în ciuda superficialității, în stare de o solicitudine inepuizabilă, din simplu sentiment de obligație. Când acesta auzi cine se anunță, clătină din cap și zise și el: - Nenorocitul! Era mai bine informat decât toți, nu totuși pe deplin. După știrile lui, Pica fusese împușcată - împreună cu, sau fără Gavrilcea, bine nu știa. În momentul când arhitectul se prezenta la Casa de Artă, toată lumea cunoștea teribilul secret, afară de Ioanide. Greutatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a fi un șoc mai grav. Suflețel ieșise de două-trei ori în oraș, mai ales spre a face curtea sa lui Pomponescu, apoi deodată se auzi că a fost internat într-un sanatoriu. - E grav bolnav, domnule, așa se spune, nenorocitul! zicea Gaittany. - Săracul! Îl căina Saferian, mergeți să-l vedeți. Suflețel însă insista să nu primească pe nimeni, pretexta că doctorii interzic vizitele. Aflând unde este internat, Saferian îi trimise struguri orientali de stafide, primiți din Orient, curmale și alte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]