2,172 matches
-
costum care stăteau la masa din spatele ei, dintre care unul vorbea încă la telefonul mobil, și spuse pe un ton nu foarte scăzut: — Mă scot din sărite neciopliții care vorbesc tare la telefonul mobil într-un restaurant. Mustrarea lui trecu neobservată de cel căruia îi era adresată, însă Leigh aproape că sări de pe scaun în brațele lui. — Îl detest pe tipul ăla, spuse ea, adunându-și grăbită lucrurile, dar Jesse era deja ocupat să-l cheme pe maitre d’. Abia când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
asistentă. —Bineînțeles, eu doar îmi dau cu părerea. Aceasta îi puse un instrument în mână. Nu mi-a spus că era un tatuaj SS, și desigur eu nu am întrebat. Zâmbi afectat privindu-mi numărul. Naziștii care reușeau să treacă neobservați erau mica noastră glumă. Am încercat să îmi trag mâna. El mi-o prinse mai bine. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse fără să își ridice privirea. Nu veți simți nimic. Am tras din nou. —Trebuie să stați nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de consum țintind foarte sus. Întorceam tot mai mult spatele Estului, care dispărea treptat în dosul unei cortine, intra într-un con de umbră unde se stingeau culorile și abia de mai distingeai contururile. Iar tinerețea mamei a ajuns pe neobservate în spatele unui gard de sârmă ghimpată, dincolo de câmpuri minate, zăcea acolo despărțită într-un trecut spre care nu mai ducea nici un drum. VIIItc "VIII" Betontc "Beton" Pictura de deasupra canapelei, peisajul montan cumpărat de tata în Sils de la un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la crâșma muncitorilor, un domn, și mama se dădea în exterior drept o doamnă foarte rezervată, iar în interior - o servitoare care se descurca perfect în gospodărie, așa cum văzuse că făceau slujnicele în București. Dar în ambele ipostaze trecea aproape neobservată, și nu numai noi, dar până și cunoscuții, prietenii și rudele începură să n-o mai observe. Chipul ei, pe care se vedeau deja primele riduri, dar nu mai apăreau nici un fel de emoții, părea la fel de neschimbat ca ordinea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi trebuit să urmeze o chemare încoace, încolo. Nimeni nu știa peste câte broaște de uși era el stăpân. Iar acest frate servitor, care părea atât de atemporal, încât vârsta lui trebuie să rămână în afara oricărei aprecieri, își exercita pe neobservate, dar cu o stăruință neostenit prietenoasă, supravegherea nu numai asupra noastră, cărora oricum, conform ordinii interioare bătute în cuie pe ușa camerei, ne era interzisă orice „vizită feminină“, ci și asupra unei săli pline de bărbați bătrâni, horcăind în permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o conopidă și, spre disperarea publicului, nu se lasă penetrată ca la noi decît de-un prinț exoftalmic, care e și vrăjitor În timpul lăsat liber de ocupația de prinț, motiv pentru care-o penetrează eminamente oniric, la cină, lucru rămas neobservat de inițiați deoarece toți mănîncă supă de raci. Se mai ivește și o băștinașă cu nume biblic suprapus, Eva Adam, care-nfige ca-n Vechiul Testament un gigantic cuțit de bucătărie În sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
găsesc În numeroase lucrări de specialitate cu caracter medical, istorico-religios, datînd Încă dinaintea erei noastre (sau Î. C., cum e mai modern, deși nu Înseamnă același lucru). Întîrzierea mintală ușoară - oligofrenia de gradul I - trece din păcate (sau din fericire) neobservată În cele mai multe cazuri, fiind „la limită” și caracterizînd o mare parte a omenirii. Aproape 96%, așadar nu avem de ce să ne facem complexe. Ea corespunde Întîrzierii mintale „subculturale”. Dezvoltarea intelectuală deficitară are o stabilitate de invidiat. Există Însă posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Cheapside. Ai făcut un gest frumos dându-i acel post, îi spune acum Mildred lui Thomas. Sper din toată inima că n-a făcut vreo prostie. Expresia de pe fața lui Thomas trădează o ură totală, dar privirea lui trece neobservată și ea nu spune nimic. — A, nu, răspunde Thomas. Ne-a fost de mare folos. A făcut chiar o impresie bună colegilor mei. Foarte bună. — Adevărat? Cum anume? Thomas începe să-i relateze o discuție care avusese loc între funcționarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
realizare a lui fiind, dacă mai e nevoie să vă amintesc, îndrăzneața lui vizită la reședința de la țară a unei familiei rivale, Kenway, din Britteridge, unde în timpul unui tur al publicului, cu ghid, în compania a șaptesprezece turiști, a reușit - neobservat - să șterpelească un ceas cu pendulă Ludovic al XV-lea care valora zeci de mii de lire sterline.) Dar pentru că s-ar putea spune că fiecare bănuț din averea familiei Winshaw - datând tocmai din secolul al XVII-lea, când Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
chiar atunci. Lui Thomas îi plăceau ecranele de toate felurile. Îi plăcea minciuna pe care o susțineau: că lumea putea căpăta contur prin cele patru laturi ale unui dreptunghi și că el, spectatorul, se putea instala și privi, neimpresionat și neobservat. În viața lui profesională (nu că ar fi avut vreo viață personală demnă de luat în seamă), se străduia mereu să pună un paravan între el și lume, pe care-l urmărea ca și cum ar fi fost un film mut din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
își scotea majoritatea hainelor, dar încă o vedea în oglinda de pe balama și pe care el se străduia s-o țină înclinată ca să-i ocrotească sfiala. Ea stătea lângă pat cu fața la portretul prin care ochii măriți ai lui Thomas priveau neobservați. Părea să fi sosit într-o pauză. Kenneth se conversa cu regizorul în timp ce doi tineri asistenți ajustau puțin unghiul oglinzii în urma instrucțiunilor pe care le striga cameramanul. În sfârșit, regizorul strigă: „Ocupați-vă locurile, toată lumea!“ și Kenneth se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rău. Își puse mâna pe genunchiul lui preț de câteva clipe stânjenitoare; pe urmă și-o retrase. Vrei să... te-ar ajuta să vorbim despre asta? — Nu, nu cred. Îi strânse mâna, ca să-i arate că gestul ei nu trecuse neobservat. E stupid, de fapt. O cunoșteam doar de câteva luni. Nici măcar n-am făcut dragoste. Dar într-un fel sau altul, am reușit...să investesc mult în ea. Se frecă la ochi adăugând: Sună de parcă ar fi o companie publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sărace, sau a bunicilor prea bătrâni ca să facă față cerințelor, ei cresc precum buruienile, la voia întâmplării. Cei mai mulți dintre pribegi sunt mulțumiți acolo, departe, cu un trai zilnic, aproape decent, pe care nu-l au acasă. Anii se petrec pe neobservate și, la întoarcere, mulți constată că sunt mai săraci decât atunci când au plecat spre alte zări. Au pierdut între timp familie, prieteni și copii, ba chiar și bruma de respect de sine cu care au plecat. În bagajele ascunse prin
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
și pe Momo, care mă privește de jos cu ochi de cocker spaniel, plini de Încredere. N-am auzit În viața mea de McMahon și principiile lui nenorocite. Secunde care În mod normal trec În tăcere, modeste, fericite să treacă neobservate, sunt dintr-odată lungi, asurzitoare și nemiloase. Simt cum Îmi urcă sângele spre gât, spre piept: o roșeață de culoarea căpșunei care nu poate fi provocată decât de sex sau rușine. Respirația aerului condiționat face un zgomot care-mi amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
petrecerea de mâine ar putea fi șifonată groaznic, m-am chinuit să mă salt din pat și am început să despachetez. Mi-am agățat de șifonier noua rochie mini de la Balenciaga (foarte sexy, foarte la modă, foarte probabil să treacă neobservată în Stibbly). Am scos din valiză pantofii, puloverul și lenjeria. Dar unde erau cerceii mei rotunzi, bătuți cu diamante? La drept vorbind, nu erau chiar ai mei, ci ai lui Julie. Uitase de ei, dar jur că-mi pusesem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
titlul cărții) Porsche-ul coti pe Calle Oporto, oprindu-se să cerceteze razele soarelui, ca un rechin care se orientează pe deasupra unor ape necunoscute. M-am lăsat pe spate pe locul din dreapta al Citroënului, cu un Wall Street Journal pe piept, neobservat printre șoferii de taxi care-și făceau siesta de după-masă moțăind parcați pe partea umbrită a străzii. Vila lui Sanger era chiar vizavi, cu obloanele trase și cu camerele de supraveghere fixate pe pachetele goale de țigări și pe fluturașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
moarte. Ca să rămâi în toate mințile pe front, trebuie să-ți însușești o logică simplă și realistă, dar care nu o face mai puțin îngrozitoare. Moartea celor din față înseamnă viața ta. Existența lor, cu dramele și bucuriile ei, trece neobservată, nu răspunzi decât acelui stimul care te îndeamnă să rămâi în viață. Adică să ucizi. Dar acum fusese cu totul altceva. Executase un om. Și dacă pe câmpul de luptă moartea avea o palidă justificare, acum nimic nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult de conservă după gamela plină doar pe jumătate cu fasole care fusese toată masa lui pe ziua aia? Și aceea rece, că artelnicul venise sub focul inamic mai mult pe fund decât pe tălpi iar capacul marmitei se deschisese neobservat. Nimeni nu-i remarcase momentul de slăbiciune. "Mai bine așa. Ce ar spune oamenii despre comandantul lor dacă ar afla că cel care în clipele tensionate ale luptelor inspiră calm și hotărâre, nu este în realitate decât o epavă?". Cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Își păstrează numai baioneta. Târându-se ca o șopârlă, dispare fără urmă în marea albă a zăpezii. Jetul de lumină taie din nou noaptea. Cu inima cât un purece, Marius așteaptă inevitabilul. Din fericire, liniștea rece continuă netulburată. Florea scăpase neobservat. Zâmbește scurt. Încă o dată, ardeleanul acesta încăpățânat, hotărât și mai ales norocos se dovedește cea mai potrivită alegere pentru astfel de acțiuni. Într-o tensiune tăcută, timpul trece greu în așteptarea semnalului convenit cu Iovuț. Îngrijorarea și neliniștea sporesc. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a celor În cauză. Prin intermediul acestor acte se Înnodau și deznodau chiar fără știința lor, destinele, neprevăzute Încă, ale atîtora dintre ei, pe care, dacă erai chemat, le prezidai Într-un ritual sumar de procedură, ce trecea, tocmai de aceasta neobservat. Datorită funcției ce o dețineam, am prezidat la timpul acela o sumedenie de acte, testamente În special, destine vreau să spun. CÎteodată, În somn, mai mi-aduc aminte de oamenii acelui timp, de-a valma, nedeslușiți, sau ici-colo cîte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
n-ai și pace”. Adevărat că nu-mi dau seama: Ușa se deschise, sora Anei ieși din casă, eu eram Încă În cerdac (Îi spuneam cînd prispă, cînd cerdac), ea se rezemă de balustradă după ce făcu o piruetă, știindu-se neobservată, Îmi dădui seama că nu mă vede, asta mă miră foarte mult, se pregătea să plece la biserică. Aș fi vrut să-i vorbesc, mi-era teamă, nu mă văzuse, s-ar fi speriat, și-apoi, ce căutam eu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ci alții. Politețea de la Început nu aparținea felului lor ci „fazei judiciare” În care operau, se aflau În casa dumneavoastră, totul trebuia să se desfășoare astfel Încît să se evite orice panică sau publicitate, totul să pară normal, să treacă neobservat. „E adevărat, Îl auzii vorbind. Am plecat de acasă cu un autoturism; erau Îmbrăcați civil și ei și șoferul; dacă cineva ne-ar fi văzut la ora aceea nu chiar matinală, contrar obiceiului lor, nu ar fi putut gîndi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În afara timpului. Și dispăru. 19. - Sărut-mîna! spusei și Îi sărutai mîna dreaptă pe care mi-o Întinse cu voioasă surprindere copilărească domnișoara Marga Popescu. Nu ne văzuserăm din ianuarie, eram În iunie; de atunci pînă acum timpul zburase deasupra noastră neobservat. Ne Întîlnirăm Întîmplător pe strada principală a orașului, - fostă strada Regală - pe vremuri locul de promenadă a protipendadei a orașului și, clandestin, al elevilor și elevelor de liceu din cursul superior, care nu aveau acces aici potrivit regulamentelor liceale, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
acele sfîșielnice timpuri, dar nu reușea, căci ele dovedeau o inexplicabilă inapetență pentru asemenea „Înălțimi” cum constata mîhnit Însuși vorbitorul, stăpîn al casei. „Așa-s femeile!” conchidea În sine, Înțelegător și resemnat. În felul acesta, timpul trecea - pentru femeile acelea - neobservat În substanța lui tragică. Era o după-amiază de duminică, prin august; m-am ivit printre ele tocmai cînd domnul Pavel perora cu mare curaj - mă Întrebam de unde luat, căci nu era al lui - despre uitata sărbătoare a zilei de 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
op. 61 de Beethoven am constatat că, într-adevăr, această olimpiană lucrare solistică nu mai fusese cântată de ceva vreme, nici chiar la Festivalul George Enescu din 2013. În același timp este la fel de posibil ca o anumită execuție să treacă neobservată, în absența în re minor de J.S.Bach. Orchestra, sub bagheta talentului și imaginației necesare pentru a căuta și pune dirijorului Theo Wolters a realizat un frumos în valoare imensul potențial filosofic și estetic al opusului acompaniament în care s-
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]