2,353 matches
-
nu avusese talente paterne și nici nu auzise cumva vocea sângelui. O luase copilărește într-un moment de necaz și o păstrase așa cum știuse el, pentru că lucrul se arătase a nu fi prea greu și pentru că era băiat bun și nepăsător. De câte ori nu plecase și altă dată, lăsînd-o speriată și ursuză. Drumul lui însă atunci se întorcea mereu pe același circuit. Acum apucase înainte pe un câmp de alergare cu obstacole, cu șanțuri, cu garduri duble, cu handicap și potou de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să aibă o fată ca Sia. Totuși mai făcuse o încercare în favoarea ei. într-o zi întrebase cam din senin pe prințesă ce-ar zice dacă aceea cu care 1-a întîlnit o dată ar fi fata lui. Ada răspunsese râzând nepăsătoare: - Era o fată . . . săraca! Și după o pauză: Nu vorbi prostii! Acel "săraca" nimicise pe Sia . . . Așdar, nu era cu putință să aibă o fată ca ea, era o "prostie". O prostie din cele care nu plăceau prințesei. Fusese supremul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
adevărată. O cumpărasem, o primisem cadou, o făcusem eu însumi ori o furasem de undeva, n-aș putea spune cu exactitate. De fapt, acest ultim lucru n-are nici o importanță. Important este că atunci, privind firișoarele de nisip care curgeau nepăsătoare dintr-o jumătate în cealaltă a clepsidrei, ajunsesem să înțeleg exact, să trec prin filtrul sufletului această cursă implacabilă a timpului. Nisipul se scurgea din ce în ce mai leneș. În fluxul lui, reușeam să recunosc fiecare secundă, să identific fiecare fracțiune de secundă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pot să cred așa ceva...” ... ... ... ... ... ... VI.2. ...”Ai auzit?” “Depinde de veste” “Vestea cea mai senzațională din ultimul secol în acest oraș” “Zău?” “Da. Dar, dacă te miri în halul ăsta, înseamnă că nu știi nimic. Cum poți fi așa de nepăsător, de insensibil, colega? Tocmai dumneata, un condeier cunoscut și recunoscut la nivel republican, o veritabilă personalitate a târgului?!...” “Să lăsăm!...” “Mă rog, modestia-i modestie. Probabil că știi, la fel de bine ca și mine, adagiul ăla care spune că oamenii cu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
aduci luna de pe cer, dacă... El face tot cum are-n minte; rămâne orb și surd chiar și atunci când e clar că are de-a face cu o lecție densă, autentică, sau una bine regizată și... nimic altceva. Rămâne complet nepăsător și incapabil să facă diferența între un farsor și-un sforar sau un om muncitor, conștiincios și talentat. Dacă vrea cine trebuie și dă dispoziție, negru-i alb și albu-i pământiu! Nedreptate, părtinire, ilegalitate sunt, pur și simplu, niște noțiuni
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și asta mă bucura nespus, o bucurie cam amară. Începusem să fredonez o melodie pentru a-mi ascunde tristețea, dar concomitent, pentru a-mi sărbători libertatea redobândită atât de greu. Începusem într-adevăr să fiu eu, Codrin, cel de odinioară, nepăsător la dragostea femeilor, ambițios profesional, permanent în căutarea misterului, tipul informaticianului preocupat mai mult de calculatoarele sale, de virtualul lor, decât de concretul vieții pe care o găseam banală și plictisitoare în cele din urmă. După câteva zile mă aflasem
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cap, dar nu putu să-l privească. Toate lucrurile vechi erau iarăși noi. Întors în sfârșit în colțul său de lume, în cuibul său de pe malurile Conscience Bay, Weber ajunse pe pământ ferm. Sylvie era de neclintit, bineînțeles, cu adevărat nepăsătoare față de ceea ce lumea întreagă, în afară de fiica lor, gândea despre ei. Judecata publică avea tot atâta valoare pentru ea ca și spamul. Din punctul de vedere al lui Sylvie, consensul era adevărata iluzie. — Noi nu putem gândi limpede nici singuri, darămite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
intervievat prin telefon, acum un an. Ochii ei sunt o jale, iar nările ei roșii freamătă ca ale unui iepure. Ceva din ea rămas încă tenace eliberează acea ultimă părticică din el care n-o iubește încă. —Apa, spune ea. Nepăsător. Jurnalistic. — Era un reportaj despre apă. Mai străbat jumătate de kilometru în întunericul care se lasă. Vorbește într-un aparat. În curând, majoritatea reportajelor vor fi despre apă. Se adună, își scutură părul și îndreaptă spre el toată forța golului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Colecției de Obiecte Bisericești din cadrul mănăstirii mai sus amintite. El tronează maiestuos peretele vestic al sălii și nu este trecut cu vederea de nici un grup de pelerini, care rămân minute bune, să admire această sacră minunăție ... Nu puteam să trec nepăsător pe lângă această piesă nu numai pentru măiestria lucrului, ci mai ales că anul acesta (n.2008) împlinește 400 de ani de existență. El concurează falnic chiar și cu zidurile mănăstirii, ce datorită vitregiilor vremii și a neobositei clepsidre ce s-
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
secolele XVIII-XIX, deja chipurile apar pictate pe piele de căprioară și apoi aplicate pe broderie. Din secolul XX și până în zilele noastre deja tradiția se pierde în totalitate, epitafurile fiind în întregime pictate. Astăzi, privim cu regret la ceea ce lăsăm nepăsători să se ofilească în istorie, îngropându-se și umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
aceste morți a avut loc acum trei ani, În aprilie, În primul an petrecut În oraș. S-a Întîmplat la colțul unei străduțe mizere, aglomerate, de la capătul malului de răsărit și a fost atît de crudă, de neașteptată și de nepăsătoare, Încît mi s-a părut mai Înspăimîntătoare decît orice act de cruzime deliberat și calculat - s-a ivit În chip atît de groaznic și de direct sub cerul strălucitor, În explozia și vraja anotimpului, Încît a distrus orice speranță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și pleacă tăcuți, striviți de o umilință mocnită, cu sufletele zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
i l-ar putea scoate În cale vîrtejul uriaș al nopții și al norocului. Băiatul n-o mai văzu niciodată după aceea. O absorbi marele vîrtej al războiului, imensul abis de Întuneric și vibrația haosului din America, țara uriașă, crudă, nepăsătoare și fermecată În care am pășit și am trăit cu toții ca niște străini, unde am fost cu toții așa de mărunți, de singuri, de părăsiți, care ne-a absorbit În cele din urmă pe toți și pe al cărei piept Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu pasul apăsat și legănat, fără să se uite la ceilalți. La un moment dat se opri, Își vîrÎ mîna mare În buzunarul lăbărțat al hainei, scoase o țigară pe care o aprinse dintr-un singur gest al mîinii făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni din nou cu pași mari și legănați și, la Început, nu-i spuse nimic băiatului. După puțin timp i se adresă Însă cu glas răgușit și nepăsător, dar cu un fel de bunăvoință aspră: — Unde-ai pornit-o, băiete? spuse el. Către Marele Oraș? Băiatul dădu din cap tăcut, vrînd parcă să spună ceva, dar nu rosti nimic. — Ai mai fost pe-acolo? Întrebă bărbatul. — Nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Probabil că la fel de important pentru viitorul acestor curteni, orice s-ar fi întâmplat, ar fi existat un alt moștenitor, care mai târziu avea să-i aprecieze pe cei loiali. După care obișnuiții turnători ar da buzna să raporteze despre cei nepăsători. Pentru Gosseyn, care avea problemele sale personale,' detaliile reacțiilor diferiților indivizi nu aveau nici o importanță. Avu puternica senzație că propriul său viitor ar fi mult mai sigur dacă băiatul ar fi' încă în viață. Așa că urmă o regulă simplă: predecesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
mi-a fost posibil să fug din această îndatorire, din ce în ce mai puțin suportabilă; nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să-mi ceară nimic, nici consimțământ și nici permisiune, nepăsători față de genunchii mei nesiguri. Te-am implorat să îndepărtezi cel puțin varga zbirului meu, care-mi bătea spatele la orice încercare de ridicare a capului. Nu știam nici măcar cum e soarele a cărui căldură o simțeam pe spatele meu! Necunoscută
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
binefăcători, care aduc rodirea și îmbelșugarea, și tot pe dânșii iau naștere grindina și ploile prăpăstioase, ce respândesc pustiirea și sărăcia. Natura ascultă de propriile ei legi, fără a căuta dacă ele priesc sau fac rău omenirii, și acest rol nepăsător față cu omul, natura îl îndeplinește atât în viața de toate zilele cât și în lungul curs al istoriei. Și cu toate aceste poporul român nu poate năbuși o speranță ce încolțește în el, de câte ori își aruncă ochii spre toate
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
s-a aprins lumina, am văzut că mă aflu în colțul unui compartiment dintr-un tren vechi. Sunetul și întunericul de-afară indicau faptul că trenul mergea printr-un tunel. Simțeam o durere ascuțită în picioare, dar eram fericit și nepăsător. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași, cutremurîndu-mă cînd mi-am văzut fața în fereastra vagonului. Aveam un cap mare cu păr și sprîncene dese și încurcate și o față obișnuită, dar nu-mi aminteam s-o mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vă identifica. Dacă nu vreți să cooperați, nu vă puteam ajuta. Cabinetul medical se afla într-o baracă la care se ajungea printr-o pasarelă. M-am dezbrăcat în spatele unui paravan și am fost examinat de un doctor tînăr și nepăsător, care fluiera printre dinți în timp ce scria rezultatele în fișă. Aveam un metru și 69 de centimetri și cîntăream 63 de kilograme și cinci sute de grame. Aveam ochi căprui, păr negru, grupa sanguină B î111). Singurele semne pe trup erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tras curînd. Ne-am așezat la rînd și o femeie ne-a dat rapid banii, întrebîndu-ne pe rînd cum ne cheamă și împingînd printre gratii cîte un teanc de bancnote și monede. Eram surprins de grosimea teancurilor și de felul nepăsător în care le mînuia funcționara. Bancnotele erau mototolite și murdare, de diverse proveniențe. Monedele erau penny groși din cupru, sau din argint tocit cu margini zimțate, fise fragile din nichel și discuri din aramă găurite în mijloc. Am împărțit banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschise gura să protesteze, observă că-și plînge de milă și-o închise la loc. Domnul Thaw oftă și zise: — Trebuie să recunosc că lumea e o harababură imensă. Ce crezi că o s-o remedieze? — Memoria și conștiința. Detest amprenta nepăsătoare pe care o dă vieții, fără să observe, fără să-i pese, ca un fruct putred care prinde mucegai. — Duncan, memoria și conștiința aparțin omului! — Din păcate. — Dorești să te îndrepți spre Dumnezeu? — Da. Da, doresc un om care iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tău în oricare alt loc a cărui structură ai "memorizat-o" în prealabil. Gosseyn nu răspunse nimic. Niciodată nu încercase măcar să-și ascundă antipatia ce-o resimțea pentru Prescott, astfel că se mărgini să-l fixeze cu privirea. Celălalt înălță nepăsător din umeri, dar tonul vocii îi era plin de subânțelesuri când, după ce-și privi ceasul, continuă, cu un zâmbet rău pe buze: ― Avem intenția, Gosseyn, să te imobilizăm cu toate mijloacele de care dispunem. Și, în acest sens, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]