2,473 matches
-
astă noapte!" Mă-ntind tăcut pe-al florilor covor, Aștept să treacă clipa asta grea; Privesc spre cer și văd o stea în zbor, E steaua care zboară către ea! Te-aștept în vis, nu pot în altă parte, Dar nepăsarea ta mă înfioară! Ești ca o floare prinsă într-o carte, Care păstrează-un iz de primăvară. Aș da ... Annei! Aș putea să-mi dau și viața pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mă, prezent! Marine! A! Da, eu eram ăla! Cum de uitasem? Omul care făcea apelul ridică fruntea din hârtii și îmi spuse ceva neplăcut. Refuzai să înțeleg ce anume, găsind în sinea mea, cum aveam să fac totdeauna gata pregătită nepăsarea și justificarea ei: am știut eu de ce nu mi-am înțeles numele. Iar pe ăla... și n-o să-i dau eu lui explicații de ce l-am făcut să mă strige de două ori. Așa, uneori trebuie să strigi pe cineva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care ochiul le selectează doar după felul în care este el format. Educația e cheia pe care noi vom pune mîna de îndată ce vom lua puterea. - Ca să fiu îngăduitor, planul dumitale care ignoră natura omenească mi se pare utopic. Îmbîcsit de nepăsare pentru tot ce este uman, e de fapt monstruos. Mi se pare înspăimîntătoare alianța lui cu generozitatea. Însetat de putere și atras de foloase personale, individul va fi zelos atîta timp cît puterea e suportabilă pentru cei din aparat. Organizarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
indiscutabil. Cei care vă pretindeți gînditori va trebui să cugetați la condiția în care trăiește majoritatea oamenilor și să vă înspăimînte caracterul subuman al ei. Îți mai pasă de individualism cînd vezi că, pentru mulțime, nimic nu se îndreaptă iar nepăsarea împietrește legile sociale și-i întărește pe cei care știu să profite? - Nu mă poți obliga să lupt împotriva propriei mele naturi. - Domnu’ pictor, abia acum ai pus degetul pe rană. Recunoști așadar că faci parte din tabăra dușmană. O să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe mal, domnișoara dădea semne că l-ar fi primit și pe acela, cu nepăsare, tînărul introduse peștele în propria traistă. Deși privirile elocvente ale celorlalți îl îndemnau pe flăcău să-l imite pe bătrîn, dînsul rămase neclintit. Mi-am imaginat că, într-o conferință mai tîrzie cu domnișoara, cu ton și gesturi exagerate, bătrînii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
învățători calificați, explică Tomulescu. La clasele mai mari predau din ăia cu liceul. Buni ar fi ei, însă nu toți au studiile terminate. De-o pildă, Fărocoastă... - Prostul acela? izbucni bătrîna. De două ori l-am lăsat repetent. Plouă, Cu nepăsare ploaia umple goluri de timp umplute cu nimic. G.G. (poet local) Pînă să înceapă școala am trecut o singură dată pe la hardughia din chirpici clădită în mijlocul satului și care era de obicei pustie. Prin ușile largi de hangar, deschise în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de clasă, fapt de care secretarul O.B. nu se miră, deoarece demult dînsul prevăzuse că sînt un reacționar care așteaptă pe americani. Ca ultimă chestiune, Fărocoastă ridică problema „cadavrelor de animale moarte” ce zac pe ulițele satului în timp ce, cu nepăsare, cadrele școlii trec pe lîngă ele. Era semnalul „momentului Mitică”, așa că și directoarea se potoli. Pe jumătate amorțiți, bărbații se ridicau din bănci dar cu aceștia Aneta Gărgăun mai avea o treabă. Trebuia montate panourile pe care le pictase Michea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
le descrețea frunțile și le făcea viața suportabilă. Fiind mai izolați, pentru ședința de la centru, noi, cei din Dobrina, străbăteam șesul lat al Siretului, după ce treceam apa cu luntrea. Adesea rîul venea în vîrteje. Duhnind a băutură, barcagiul muta cu nepăsare veriga care ținea șaica pe sîrmă. Plecasem pe jos pe o vreme mohorîtă, șapte și cu secretarul opt. Chiar dacă la orele de clasă nu apărea, Fărocoastă nu rata nici o ședință. Nu școala îl făcuse ce era, ci partidul. Pe drum
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
noapte devenise a nimănui. Vocea lui Dordonea nu era ascultată nici măcar de cei din juru-i, căci mai toți Îl priveau ca pe un om nu cu toate mințile acasă. Și chiar era pe cale să și le piardă cu adevărat, căci nepăsarea și nedreptatea ajunseseră aproape să-l sufoce. În satul ce avea să fie ultimul din șirul multelor În care fusese profesor, Dordonea, cu puțin timp Înainte să fie scos la pensie pentru limită de vârstă, se Îndrăgostise cu uitare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ba chiar și în micile încăierări, când inamicul se apropia, puteau uita, dintr-o dată, de foame și de oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu se mai apropiaseră de castel, iar această nepăsare era mai apară pentru trupele defensive decât orice moarte disperată. Când asfințea soarele, tot castelul se cufunda într-o beznă atât de adâncă, încât părea să fi căzut în fundul unei mlaștini. Nu se aprindea nici o lampă. Tot uleiul de rapiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu o miraculoasă nepăsare și lipsă de preocupare. Continuă să deruleze sulul, dar altceva nu mai conținea. Cea mai mare parte a lui consta numai din hârtie albă. — Se pare că i-a luat toată noaptea ca să deseneze aceste două ilustrații. Toshimitsu era impresionat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îl informă despre felul cum era îmbrăcat Nagayoshi în acea zi, îi avertiză pe oamenii din jurul său: — Nagayoshi e îmbrăcat azi în veșmântul morții și nimic nu e mai impresionant decât un inamic hotărât să moară. Nu-l tratați cu nepăsare, lăsându-vă ademeniți de zeul morții. Prin urmare, confruntarea n-avea să fie inițiată, cu ușurință, de nici una din tabere. Nagayoshi urmărea mișcările adversarului, simțind, în adâncul inimii, că, dacă bătălia de la Tanojiri se intensifica, Ieyasu n-avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Greață. Toate personajele acestea vor s-o țină de mână, semn al dragostei lor, dar Amelia conchide imediat: sunt jucăria Soartei, am întâlnit o inimă de șarpe, există cuvinte care ucid... Când cari tristețe simți Durerea și Frica, iar Ministrul Nepăsării - un Andrei C., e acuzat de genocid al sentimentelor ei. Vedem un început de jurnal mustind de griji, dureri, neliniști... Apoi afirmă: „Disperarea mi-e ca un ocean, cât iubirea mea pentru tine. Degeaba doresc să fiu optimistă, nu mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de ruină și era considerată prea necorespunzătoare vremurilor pentru a fi restaurată”<footnote Ibidem footnote>. Ruina a fost înlăturată cu ocazia restaurărilor de la începutul secolului al XX-lea, iar spațiul a rămas acum gol. Dacă vitregia unor epoci istorice și nepăsarea celor care trebuiau să conserve monumentele au contribuit la deteriorarea lor, astăzi putem spune că monumente istorice bisericești sunt în stare bună și de la un an la altul ele se restaurează din nevoia de a nu ne pierde identitatea națională
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
odihnă din partea dușmanilor străini, el o rezidi iarăși; și poporul, iar nu el, o numi Ștefanovița. La anul 1491 rezidența domnească în mare parte fu iarăși arsă, încât după câțiva ani ea număra numai șase sute odăi, care și aceste, prin nepăsarea următorilor stăpânitori, se împuținară tot mai mult. Domnul Ștefan Tomșa (1615) însă arzând și pe acestea, curțile în vremea lui Alexandru Mavrocordat v.v. ajunseră a număra de-abia una sută locuințe. Dar încă și cu această reducție, palatul tot era
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de altă parte, în fantazările lui, bărbatul trăia o viață agitată. Eva însă, care era complet lipsită de imaginație, trăia agitată în realitatea concretă. Se arunca asupra lucrurilor, a situațiilor, a prietenilor noi, a grupurilor și a evenimentelor cu o nepăsare nechibzuită, ce ascundea faptul că îi lipsea forța emoțională necesară să stăruie asupra vreunui lucru mai mult de o clipă. Iar acum, dându-se un pas înapoi de lângă vaza la care lucra, se lovi de cineva din spatele ei. Mă scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce îl așteaptă în raiul unde se întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
întorsese, s-a pitit. Relații, bani, depozitul de vinuri... scăpăm noi. Așa credea filozoful. N-a scăpat, cum știi, n-a scăpat. Mie nu-mi pasă, chiar dacă scap, cumva. Mie, nu, să știi. Nepăsarea mea e mai tare ca diamantul! Nepăsarea mea e diamant, coane, mai dură ca inima Maiestății Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
va răspunde, pușlamalele arboraseră deja măștile blazate. Gina trebuia să rămână, așa deciseseră tovarășii, neglijabilă. Să-și vadă lungul nasului, țigăncușa!... Degeaba încerca să le intre în voie, să se alieze antipatiei lor față de bufon. „Încă n-a venit profesorul?...“ Nepăsarea lor mocnită și rea nu accepta această complicitate. „Mai taci și tu, acolo... Lasă-l în pace, nebunul are dichisul lui...“ Dar dacă ea omisese să-l evoce pe întârziat, atunci ei erau cei care declanșau atacul. „E-he, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici nu mai am minte, nu mai pot judeca, domn’ doctor, nu mai pot sta locului. Și: uriașul blajin și glumeț, fără memorie,fără sentimente, care traversează, voios, intangibil, străzile, parcurile, vespasienele, risipind anecdote, întrebări, hohote mari de râs și nepăsare, cum indică și afișul atârnat de gât, cu litere roșii ale diagnosticului: EUFORIE CU TENDINȚĂ SPRE CALAMBUR. În sfârșit, fantoma ultimului pacient: adolescentul pierdut între cărți, sfios, delicat, copia perfectă a liceanului Tolea, din urmă cu un mileniu. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
toți: figurația pestriță a marii farse. Bărbați, femei, copii, soldați, preoți, vagabonzi, țărani, prostituate, miniștri, ciocli, ingineri, poeți, măști și înlocuitori, marea armată mută a învinșilor, relicvele ultime ale normalității, sub trăsnetul destinului, incapabili să rămână nepăsători, refuzând sănătatea și nepăsarea și normalitatea. Vin trec grăbiți pe lângă el, mereu grăbiți, cu privirile în pământ, copii obosiți. Sfidătoare după-amiază de primăvară. Străzile pline, zâmbetele copilărești ale pacienților pe care i-a întâlnit acolo, în sălile de așteptare ale adevărului.Purtătorii bizarei incubații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
condescendente ale viitorilor doctori de pe depărtate meleaguri necunoscute. Trofeele lor de tranzit, țigări tranzistoare băuturi ciorapi casete ciocolată, nu erau decât confirmarea cosmopolită a inevitabilului: uriașa cacealma mondială! Sfruntarea care desfigura prezentul și care nu merita decât surâsul sceptic al nepăsării. Surogate și serii perisabile, în bâlciul planetar! Cum o să pună doamna Veturia țigară în gură... Cât despre băuturi, o amețea până și romul picurat în crema prăjiturilor. Dar n-ar fi putut nega plăcerea de a alinia cutiile, sticlele, spectaculoasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-i păsa de cei care se strângeau, ghemuiți, să nu li se poată citi cumva gândurile, dacă fapte tot nu erau încă în stare să declanșeze, nici de cei cărora li se citea apartenența pe față și pe portofel. Provocările, nepăsarea, obrăznicia se dovedeau ocrotitoare, s-ar zice, când ți-ai cucerit statutul de aiurit, în stare de cele mai năstrușnice bazaconii, cea mai năstrușnică dintre ele fiind chiar ciudatul său statut de tolerat. Toleratul unorforțe din umbră, asta reușise treptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Chipul prelung și palid, buzele strâmbate într-un zâmbet rău. Părul scurt, roșu, de recrut, brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spună altceva, orice, altele sunt gândurile, dulcissima, ascultă-mi pulsul dement, bubuind, ca tam-tam-ul junglei, ropotul rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]