9,277 matches
-
avut parte de cronici care mai de care mai laudative, zise Eleanor. E cea mai rea treaba care i s-ar fi putut întâmpla vreodată. — De ce? — Credea că toată chinta aceea regală de recenzii de vis o să se repete la nesfârșit. Ceea ce, firește, nu s-a mai întâmplat. Fiecare nou român era un chin mai cumplit decât cel anterior. Cand se apropia dată de publicare a cărții, tensiunea din casă devenea insuportabila. Dimineața devreme Adrian se așeza pe trepte în pijama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șoseaua de centură a Londrei cu exact o sută zece kilometri pe oră. Avocat de meserie, Creighton respectă cu sfințenie viteză maximă legală. Carnetul lui de conducere era curat că lacrima și avea de gand să-l păstreze imaculat la nesfârșit. Ori de câte ori se grăbeau undeva, Fanny era cea care trecea la volan, în eventualitatea că ar fi fost prinși depășind viteza admisă. La această oră matinala, duminică, traficul de pe șoseaua M25 era însă lejer și aveau timp berechet să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
hurducându-mă pe-un drum de țară. Mi-am zis că-i mai sigur dacă o țin drept înainte. În tot timpul ăsta am ascultat radioul, care în cea mai mare parte a timpului a dat aceleași știri, repetate la nesfârșit. Nu mi-o puteam scoate din cap pe Diana. „Prințesa Două Ipostaze“, acesta era subtitlul articolului meu. Mă-ntrebam de ce puii mei n-ar fi avut dreptul la o dublă ipostază? Nu ne-ar plăcea și nouă dacă ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cald. Înăuntrul meu clocotesc parcă mii de suflete... Ah! Și trenul... trenul acela nu mai vine... Târziu, mă trezesc buimac pe un pat de spital. Privirea blândă a mamei mă învăluie cu drag. Nu o întreb nimic. Văd șinele lungi, nesfârșite, apoi... un trup înghețat, fără suflare... Într-un târziu, întreb: ,, Mamă, de ce n-a venit trenul, mamă?” Lacrimile șterg imaginile și mâna întinsă a mamei cu strângerea ei caldă, mă face să simt realitatea, să-mi amintesc că acolo, în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care merită să fie păstrat cu sfințenie (V.Alecsandri). Limba este întâiul mare poem al unui popor (L. Blaga). Limba este cea mai puternică legătură a unui neam. Ea este sufletul neamului, e firea și ființa lui (G. Coșbuc). Miracole nesfârșite zac în noi... Miracolul suprem: cuvântul cu diviziunea lui - limba (T. Arghezi). Limba este însăși floarea sufletului etnic al neamului (M. Eminescu). Limba este ce avem mai scump rămas de la părinți (I.H. Rădulescu). Limba este mijlocul prin care ne arătăm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor aruncate pe mal; orizont al spațiului
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin petalele lor și tu te-ai lovi de ele. Întrebări cu parfum de toamnă te apasă. Te-ai așezat pe o placă veche de patefon. Să știi că te-ai împotrivit prostește. Îmi cunosc vina. Ai intrat acum în nesfârșit. Dansează! E greu când tu însăți ești melodia. Te voi purta eu! Iar dacă vei greși, vom învăța din nou pașii pe de rost. Iar am greșit! Dar promit să nu mai dansez niciodată când e primăvară. Nici chiar dacă plouă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aruncă peste lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub faldurile de întuneric și de flori, de sub brazdele sângerate de culori, toamna își trimite mesaj după mesaj, intrându-și treptat în drepturi. Simona
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Vara a fugit departe. E cald încă, dar pe lângă trupurile copacilor umbra se face cât mai mică. Nici văzduhul nu se mai înfiorează de veselele rândunele plecate acum departe. Soarele aleargă ceva mai leneș în cursa lui milenară pe bolta nesfârșită și încă senină a cerului. În straturile din grădină florile-s trudite în noaptea care a trecut, o ceață diafană, zburând ca peste un câmp de bătălie, le-a acoperit cu întunecatele-i mistere, luându-le culoarea și parfumul. Un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a asfințitului. Cerul înghite ultimele corăbii ale călătoarelor. Porumbeii par niște ceșcuțe de porțelan pe farfurioare albe. S-au dus berzele, rândunelele... S-a dus septembrie, măturând stolurile de frunze de pe mormântul uitat. Octombrie își arde torțele arămii în valuri nesfârșite. Copacii au început să tremure când vântul s-a pornit să cânte din naiul scorburilor. Dar același octombrie mi-a picurat în suflet ochii adânci ai amintirilor de altădată. Privirea mea rătăcește peste tulpinile florilor rămase fără frunze ce stau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
clătină ușor, pentru ultima oară cu capul aplecat, făcând cea din urmă închinăciune și apoi atinse pământul... Un frăgar în liniștea toamnei Astrul de veghe al pământului păzește planeta surâzând pe bolta cerească. Nori albi adie ușor și acoperă întinsul nesfârșit al cerului, iar vântul călătorește peste întinsurile României, ducând în undele lui mirosul parfumat al florilor de toamnă. Picături mari de rouă învelesc plantele într-o haină rece, brumărie și îmbracă firicelele de iarbă, treptat, într-o manșetă din ce în ce mai maronie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pitoreascăă La munte Într-o zi frumoasă de vară, purtată de marile aripi ale fanteziei, am pornit pe cărări de munte spre lumea miresmelor tari, către piscurile ascuțite de calcar. Din înălțimi, am zărit ținuturile păduroase și pășuni alpine, parcă nesfârșite ce se întindeau parcă în neant. Toate erau așezate în ordine, oferind o minunată panoramă. Culorile vii îți luau ochii și te pierdeai în marea de păduri și pășuni. Am intrat apoi în enorma catedrală a pădurilor. Aici se simțeau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de calcar, brazii rămân veșnic verzi pe Ceahlău
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
deosebită, neasemuită; la prima vedere pare un loc destul de obișnuit, dar misterios. Și acest loc este într-adevăr misterios, deoarece dacă stai aici câteva zile, îi descoperi minunatele sale taine. În acest colț de pământ, se întâlnește un lac parcă nesfârșit, iar în jurul său, dincolo de zări, se zăresc munți falnici, cu vârfurile care se înalță spre cer. Într-o parte a lacului vezi o câmpie nesfârșită, iar în cealaltă parte se zărește o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îi descoperi minunatele sale taine. În acest colț de pământ, se întâlnește un lac parcă nesfârșit, iar în jurul său, dincolo de zări, se zăresc munți falnici, cu vârfurile care se înalță spre cer. Într-o parte a lacului vezi o câmpie nesfârșită, iar în cealaltă parte se zărește o pădure uriașă. Dacă intri în această pădure, ai impresia că nu vei mai putea ieși de acolo. Acest petic destul de întins de pământ, îți oferă o priveliște neasemuită la asfințitul sau răsăritul soarelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste munți, peste câmpie, peste pădurea apropiată, peste bolțile de sălcii și cărările de papură, peste insula plutitoare din mijlocul lacului și peste noi toți. Te simți ca într-o poveste. Iei barca și te plimbi lin pe lacul întins
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
supraîncărcate, m-am dus grăbit la culcare. În câteva minute, marile aripi ale fanteziei m-au luat și m-au dus într-un ținut necunoscut. Totul seamănă cu un imens templu. Era soarele amiezii. Mă aflam în mijlocul unor ținuturi păduroase nesfârșite ce se desfășurau în zarea înaltă împreună cu toate culmile unice în blânda lor arcuire, cu piscurile albe de calcar ce stau cu coamele lor în lumină și cu brâe de umbră pe la încheieturi. Aici, în vârful acestor munți care și-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
singurătate-mi. Celor două remarcabile poezii, li se alătură și poezia Vara de George Coșbuc, în care aceasta își exprimă concret dorința de a fi îngropat acolo unde dorm și strămoșii săi. George Coșbuc se sperie de ce va urma, viața nesfârșită ce îl așteaptă după moarte, dar se resemnează în natură, știind că va fi alături de cei pe care i-a iubit cândva. Imensitatea naturii: O mare e / dar mare lină îl înspăimântă, dar totodată îi inspiră și armonie, puritate și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
schimb demodulatorul părții de recuperare, dar cum să mă apropii, se gândi doctorul. Dacă se apropie o ființă de instalație, se va mări de 6 ori, iar dacă se va mai apropia , iar de 6 ori, și tot așa până la nesfârșit. Un roi de albine staționa deasupra laboratorului. Fereas-tra era lângă instalație. Albinele au intrat! Trebuie să le țin captive în laboratorul blindat, altfel vor distruge orașul Chicago, formând nori de metaloid deasupra lui. La C.C.S.D.G., Marck Gordon pune la punct
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
profesor, vă garantez eu. În ce privește universul, hm Brândușă căzu o clipă pe gânduri; cu universul lucrurile păreau să se complice, dar nu pentru că iată-l continuând aș putea să vă dau doar câteva exemple știți și dumneavoastră că Universul e nesfârșit și anume: la mine În bloc va fi schimbat șeful de scară. (Sensibil la uimirea care modifica chipul lui Șendrean, Brândușă se socoti dator cu câteva precizări.) Da, da, va fi schimbat. Nu are la zi cartea de imobil. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
frumoasă limbă de lemn. Și fără nici o convingere. Recomandări mediocre. Nici el nu se socotește un geniu. Crede Însă că ar putea ieși din apa stătută În care se bălăcărește de câțiva ani. Pe ce mizează oare? În afară de o capacitate nesfârșită de a visa nu are nici o calitate anume, una care să Îl ducă undeva. Ar fi totuși răbdarea cu care ascultă pe toată lumea. O răbdare atât de politicoasă, Încât studenții s-au plâns că sunt persecutați la examenele lui. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
precum și loc de birou În camera de zi În care focul ardea de dis-de-dimineață, dacă nu cumva chiar de azi-noapte. Terasa acoperită a cabanei fusese cândva, În după amiezile lungi și călduroase de vară dar și În cele ploioase, gazda nesfârșitelor partide de șah dintre Coriolan și Grațian. Acesta devenise un adversar de temut pentru toți șahiștii amatori În trecere pe acolo, mai ales după ce căzuse la examenul de admitere la regie. Câștiga cu o asemenea viteză și cruzime partidele, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Seara Îi găsea tot În pat, unul lângă altul, umezi și catifelați ca ciupercile după ploaie, fumând din aceeași țigară, bând ultimele picături de Teacher's dintr-o sticlă cumpărată de Klaus de la un shop de hotel, și ascultând la nesfârșit același cântec al lui Janis Joplin, Cry baby. S-au despărțit, aproape de miezul nopții. Nu s-au mai văzut niciodată. O lună mai târziu, Janis J. și-a luat zborul din garsoniera confort sporit de la etajul X al blocului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
final de revelion, zise Flavius-Tiberius. În aer plutea un miros ciudat de ierburi arse. Îl simți și tu? Ce anume? Mirosul ăsta? Cred că mica noastră tundră pubiană arde mocnit, zise ea, trecându-și În jurul gâtului un capăt al fularului nesfârșit de lung al lui Flavius-Tiberius, de care acesta nu se despărțea decât cel mult În pat. Poate nici atunci. Îl și vedea gol pușcă Învelit doar În fularul lui roșu, cu gâtul prins Într-o minervă moale. Îi mai lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]