3,439 matches
-
mănăstirești am întâlnit noi în drumurile făcute prin timp și răstimp, dar ca o mănăstire să aibă “chervasara” proprie nu-mi amintesc să fi pomenit. --Dacă mă lingușești crezi că nu-ți voi spune că ai mintea scurtă și judecata nesigură? Nuuu! Să-ți iasă din cap această amăgire... Nu ți-oi putea spune eu acum unde și când am întâlnit “chervasarale” ale lăcașurilor sfinte, dar sigur am dat peste asemenea minuni. Și nu o dată. --Asta nu înseamnă că trebuie să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
VOLATUS 3 Planetele se trezesc noaptea singure în întuneric nesigure derutate ca niște bufnițe cåutându și prada prin vise când cocoșul tresare-n coșmar de luminå când picurå zåpada-n zåpadå și vistiernicul orelor adoarme între secunde
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1615]
-
desenul cu fata misterioasă, În fața căruia mă oprisem. ― Sau aș putea să-i fac un xerox și să ți-l aduc Înapoi...m-am bâlbâit eu. ― Nu, spuse el, părând surprins. Poți să-l iei dacă vrei. L-am apucat nesigură, Îndoindu-l cu blândețe și l-am pus În geantă. ― De ce? Întrebă el. M-am uitat la el derutată. Chiar, oare de ce? ― Îmi place, am spus. Eu... Am ridicat neajutorată din umeri. ― Nu contează, mormăi Damian și veni spre mine
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
nimic. —Al naibii de multe, am continuat cu mai multă îndârjire. Nu mă apăram prea bine. Așa cum ar fi fost normal s-o fac. Dar, la drept vorbind, excursia aia la spital parcă îmi golise tot trupul, nu numai stomacul. Mă simțeam nesigură și n-aveam chef să mă cert cu tata. Ceea ce nu-mi stătea deloc în fire. Să mă cert cu tata era o chestie pe care o făceam din instinct. La fel cum refuzam să mă culc cu bărbații cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
încet, ca și cum o parte din el ar fi fost curățată ajungând de-un alb imaculat. Josephine s-a întors către mama și tata și-a zis: —Vorbiți-ne despre Rachel. La modul general. Mama și tata au schimbat niște priviri nesigure. — Puteți să ne spuneți orice, a insistat Josephine plină de veselie. Orice ne e de folos ca s-o cunoaștem mai bine. Vorbiți-ne despre punctele ei bune. —Punctele ei bune? Mama și tata erau surprinși. Da, i-a încurajat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am ținut sub observație și pe ea și pe Chris ca nu cumva să se privească prea des. Deși Chris fusese atent cu mine din noaptea când îl prinsesem consolând-o pe Misty, în preajma lui eram tot timpul agitată și nesigură. Oaspetele surpriză de duminică a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că n-avea mai mult de treisprezece ani, însă mi-am dat seama că trebuiau să existe niște legi împotriva unei astfel de situații. Gráinne a șontâcăit pe picioarele ca niște bețe, încercând, fără succes, să mă privească în ochi. Nesigură, a pus pe mine un halat, apoi mi-a înfășurat în jurul gâtului o grămadă de prosoape. Părea să aibă mari dificultăți în a se ține dreaptă pe platformele cu care era încălțată. Apoi Gráinne s-a întors către robinete, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dar atâta timp cât nimeni nu arunca în mine cu pietre, eram fericită s-o accept. —Iartă-te, dar nu uita, m-a îndemnat ea. Nola m-a dus la o întâlnire DA care s-a ținut într-o biserică. Eu eram nesigură pe mine și paranoică. Era prima mea ieșire în lumea de afară de după ziua aceea îngrozitoare cu Tiernan. Și muream de frică să nu cumva să mă întâlnesc cu Chris. Eram încă supărată și îndurerată din cauza amintirii nopții aceleia umilitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Chiar dacă perechea asta însemna că-mi goleam de tot cardul de credit. Pe cât de frumoși erau pantofii ăștia - și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi alergat, cu picioarele legate, pe o sârmă foarte subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dar și-așa e prea mult. Trebuie să-ți transferi loialitatea în tabăra mea. Acum. și cu asta, Vivian a închis. Acesta a fost începutul nebuniei care avea să-mi cotropească viața. Sentimentul că oferta care-mi fusese făcută era nesigură - că Vivian putea să și-o retragă la fel de repede pe cât o și formulase prima dată - m-a făcut și mai conștientă de faptul că nu puteam s-o las să-mi scape. Înghițindu-mi nodul din gât, am bătut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
stare să te uiți cum nevastă-ta și-o trage cu altcineva și s-o iubești în continuare, continuă Sally. — Eu n-aș putea să mă uit niciodată la Henry când... zise Eva. Niciodată! — Prin urmare, nu-l iubești. Ești nesigură pe tine. Nu ai încredere în el. — Să am încredere în el? se miră Eva. Dacă Henry s-ar culca cu altă femeie, nu văd cum aș mai putea avea încredere în el. Adică dacă voia să facă așa ceva, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
n-o comisese. îl făcea să se simtă aproape important și, cu certitudine, mai bărbat decât fusese de multă, foarte multă vreme încoace. Era nevinovat și aici nu încăpea nici o îndoială. într-o lume în care orice altceva era îndoielnic, nesigur și supus scepticismului, realitatea nevinovăției sale era ceva sigur. Pentru prima dată în viața lui de adult, Wilt știa că are absolută dreptate, iar cunoașterea acestui fapt îl înarma cu o forță pe care nu crezuse niciodată că o posedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a ieșit săptămâna asta pe ușa fabricii de mezeluri Sweetbreads să fie găsită și adusă aici. Și fiecare conservă cu mâncare pentru câini. — Mâncare pentru câini? M-ai auzit ce-am spus! se răsti inspectorul Flint, ieșind cu un mers nesigur din spălător. Și, dacă tot te apuci de treabă, ai face bine să strângi și mâncarea pentru pisici. Cu Wilt ăsta nu se știe niciodată. Dacă ignorăm fie și un singur detaliu semnificativ, e în stare să ne tragă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în mână. O privi. Momentul de pace al zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trebui sa fie prudent cu ceea ce va descoperi? Prefera publicul puber al baietilor! Ce freamăt al slăbiciunilor și al pericolului și al așteptării, în echivocul acesta dintre vârste și dintre sexe. Și dintre sexe, într-adevăr, de vreme ce toți adolescentii, pendulând, nesiguri, pe pragul dintre vârste, păstrau încă incerta efeminare, o potențialitate tulburată, dar izbuteau, în același timp, să te vindece de sila molatecă cu care te-au deprins, prea timpuriu, încăperile și glasurile și hainele și trupurile femeiești. Delicata obtuzitate, voracitatealor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie. Tot palidă, volubilă, scuipând repede repede cuvintele. — Regret că nu l-ai putut întâlni pe motănaș. Mai sunt semne... un fel de emoție, ceva nesigur. Profesorul aștepta crispat continuarea, dar Tavi urlă, un lătrat gros, înăbușit, gata să zguduie casa. Ce forță adunase negrul Dingo, captivul! Doamna își retrase mâna de pe gâtul lui puternic și rece. O ținu o clipă în aer și îl pocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spune, dar nu se clinti. Doamna Venera făcu un ultim efort, amplifică vocea. — Să-ți arăt opera lui. M-am decis. Să ți-o arăt... Se sprijini de scrinul unde rămăsese tava cu ceștile de cafea. Comise câțiva pași legănați, nesiguri. Se legăna, parcă, amețită, șchiopăta, se clătina, emoție, ce-o fi fost. Se învârti, fără rost, câteva clipe, în jurul fotoliului. — Vino, am să-ți arăt opera lui. Hai, vino. Glasul își recăpătase vibrația, termicitatea. Avansa prudent, clătinându-se pe stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici mie moale, cum știți. Nu m-am plâns, nu m-am plâns. Apoi, când s-a ivit momentul, am fost pregătit să fac pentru el ceea ce mi se cerea să fac, doar știți. El a centrat întreaga mea existență nesigură, știu asta. Sursa avea dreptate și că toți care fac pe nevinovații nu vor decât să ajungă și ei la putere, știu asta. Nu e vorba de idealuri și principii. Putere, putere, putere vor, știu asta. A ghida, supraveghea, ocroti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
grădina din spatele casei, somon pe pâine prăjită, am remarcat că fiica mea părea mai frumoasă și mai fericită ca oricând în lunile din urmă. Avortul spontan din toamnă îi provocase o dezamăgire imensă și, de-atunci încoace, fusese pe teren nesigur - mascându-și tristețea cu prea multă muncă la serviciu, gătindu-i lui Terrence mese complicate pentru a-i dovedi că era o soție vrednică, în ciuda neputinței de a-i dărui un copil, și consumându-se prea mult în tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
său în lumina reflectoarelor. Mă întreb când a fost făcută poza. Mă întreb dacă a văzut-o. Până la urmă, e o realizare pentru un actor irlandez să apară într-o revistă americană de succes ca asta. Deodată mă simt foarte nesigură. Până la urmă, ce să caute un megastar ca el cu cineva ca mine? Dacă mă consideră o jucărie nouă, ca un copil curios într-un magazin? Același tip ar putea foarte ușor să pocnească din degete și să aleagă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
vine să strig. Nu știu dacă ar trebui să spun. Mi se strânge inima. Știți că am avut un presentiment că asta o să se întâmple. Stau țeapănă pe pat. Dacă îi dau destulă libertate... — Am promis că nu... spune ea nesigură. Poți avea încredere în mine, îi zic; conștientă că probabil m-am înroșit. Sunt sigură că arăt ca un traficant de cocaină care trece prin aeroportul Schipol. — Păi, o știi pe Sandy Elinkson? Dacă o știu? Doamne, normal că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
placi. Dar ce legătură are Sandy cu toate astea? —Iese cu Adam. Au. Mă simt de parcă mi-ar fi dat cineva o palmă peste față. Inima mi-a fost tăiată cu un cuțit imaginar. Mă ridic de pe pat încet și nesigur. Mă simt slăbită. — Mă duc să mă pregătesc, spun încet. Sigur, zâmbește Amy, de parcă nici nu a băgat de seamă fața mea schimbată. Apropo, mă simt mult mai bine acum. —Bine. — Și nu o să spui nimănui? Despre ce? întreb eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nu-și dă seama de asta. Sau dacă își dă seama, nu lasă să se vadă. Acum Adam poartă o cămașă albă, cu mâneci scurte, care îi scoate în evidență brațele puternice și perfect bronzate. Lumânarea din mijlocul mesei pâlpâie nesigură între noi și bulele de șampanie parcă mi s-au urcat direct la cap. Îmi întind mâna și o așez curajoasă pe brațul puternic al lui Adam. —Deja te simți amețită? râde el. — Nu. — Păi, atunci clar mai ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
atotștiutoare. Mama e măritată cu tata de treizeci de ani și el nu știe nici acum că nu e blondă naturală. Dispare din cameră și eu și Lissy schimbăm priviri Între noi. — Crezi că are dreptate ? zic. — Nu, spune Lissy nesigură. Sigur că nu ! Relațiile ar trebui să fie Întemeiate pe... Încredere.. și pe adevăr... Se oprește și mă privește stresată. Emma, nu mi-ai spus niciodată că te-ai simțit așa cu Connor. — N-am... spus nimănui. Nu e Întrutotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
un ton cam pițigăit. Dar... nu pot! — Sigur că poți. — Suze, n‑ai văzut câte chestii am de luat? spun, ducându‑mă în dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]