11,656 matches
-
Înțeleseseră niciodată: sănătatea robustă a uneia și suferința cumplită a celeilalte erau diametral opuse. Un fel de instinct de conservare ar fi putut s-o facă pe doamna Wilcox să-l urască, spunîndu-și că un om care și-a ucis nevasta e capabil de orice... Ce pretext să născocească față de Henry? Scrisoarea era În buzunarul de la piept și cuprindea adevărul, dar lui Henry nu-i putea spune adevărul: ca și cei de la poliție, el n-ar crede că Rowe asistase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vîrf, aidoma unor batoane de zahăr, și multe străzi altădată selecte arătau ca niște maidane după dărîmarea cocioabelor. Rowe se opri, cu o strîngere de inimă, În fața casei cu numărul 63, cîndva familiară. Îi fusese totdeauna milă de Henry din pricina nevestei lui autoritare și din pricina profesiei de expert-contabil - o profesie lipsită de orizont și de viitor. Rowe, care avea pe atunci un venit de 400 de lire pe an, se putea socoti un om bogat, și chiar simțea pentru Wilcox ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înainte de a apăsa pe butonul soneriei. 3 PÎnă să sune el, Însă, ușa se deschise, și În pragul ei apăru Henry. Un Henry cam schimbat: nebărbierit și Îmbrăcat Într-o salopetă albastră destul de murdară, deși de obicei era foarte Îngrijit - nevastă-sa avea totdeauna grijă de ținuta lui. Henry trecu pe lîngă Rowe cu aerul că nu l-a observat, și, aplecîndu-se peste balustradă, spuse: Încă n-au sosit! O femeie mai În vîrstă, cu ochii roșii, care arăta ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
să fi uitat de scena penibilă de la Închisoare, care pusese capăt prieteniei lor. — E reconfortant pentru Henry să-și vadă vechii prieteni strînși În jurul lui, rosti doamna Wilcox. Rowe, care tocmai voia să-l Întrebe pe Henry ce-i face nevasta, pricepu atunci: moartea ei explica aceste pahare, acest obraz nebărbierit, această așteptare și - ceea ce-l mirase cel mai mult - această expresie tinerească a feței lui Henry. Se spune că suferința Îi Îmbătrînește pe oameni, dar deseori le readuce tinerețea - eliberîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
plec, spuse Rowe. Nici n-aș fi venit dacă... — Ba nu, rămîi, Îl Întrerupse Henry. Tu știi bine ce Înseamnă asta... Se opri ca să-l privească, parcă pentru prima oară de cînd intrase, apoi adăugă: — Mi-am omorît și eu nevasta. Aș fi putut s-o rețin, s-o lovesc... Nu mai știi ce vorbești, Henry! protestă maică-sa. Ce-o să creadă domnul? — Mamă, e Arthur Rowe! — Ah! exclamă doamna Wilcox, și În aceeași clipă dinspre stradă se auziră scrîșnete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe doamna Wilcox. Henry fusese un om foarte meticulos, dar Își pierduse această calitate, o dată cu toate celelalte atribute caracteristice; era ca și cum identitatea lui ar fi fost compusă dintr-o haină la două rînduri, din nenumărate coloane de cifre, dintr-o nevastă care juca hochei, fără toate aceste elemente devenise insignifiant, nu mai avea nici cap, nici coadă. — Du-te, mamă, du-te singură! bîigui el. — Bine, Henry, dar... — Eu Îl Înțeleg, doamnă, interveni grăsanul. Durerea Îl face să vorbească așa. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Henry deodată, și porni În grabă pe urmele cortegiului. Nu-și luase casca, și Rowe Îi văzu părul, care Începuse să Încărunțească. Henry o rupse la fugă, ca să-i ajungă din urmă pe ceilalți și să fie din nou alături de nevastă-sa. Rămas singur, Arthur Rowe Își numără banii din buzunar și constată că nu mai avea decît foarte puțini. CAPITOLUL VII UN TRANSPORT DE CĂRȚI „Fiind Însă luați prin surprindere, degeaba ne mai Împotriveam.“ Micul duce 1 Chiar și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dacă nu cumva soția lui ar fi preferat să moară. Apucase bățul și omorîse șobolanul rănit, pentru a scăpa el Însuși de priveliștea suferinței... Toate aceste Întrebări Rowe și le punea zilnic, și-și dădea aceleași răspunsuri, din clipa cînd nevastă-sa Îi luase din mînă ceașca de lapte, spunîndu-i: „Ce gust ciudat are!“ Și se culcase la loc, Încercînd să zîmbească. Iar el ar fi dorit să rămînă lîngă ea pînă va adormi, dar asta ar fi fost ceva neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ceva neobișnuit. La urma urmei, știa că, peste o oră, el se va Întoarce. Și astfel, convențiile Îi ținuseră laolaltă În clipa morții. Rowe se gîndise că cei de la poliție ar fi putut să-l Întrebe de ce a rămas lîngă nevastă-sa. Poate că ea Însăși intenționase să-l ajute În acest joc al lui Împotriva poliției. Atîtea Întrebări rămăseseră pentru totdeauna fără răspuns! Dar cînd poliția Îl interogase efectiv, el n-avusese tăria să mintă. Probabil dacă le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căsătorit... GÎndul acesta mă tulbură. Poate că soția mea mă caută... Digby simțea că dacă și acest punct ar fi clarificat, fericirea lui ar fi fost deplină. — De fapt... Începu Johns, dar se opri. Nu cumva mi-ați descoperit o nevastă? — Nu chiar o nevastă, dar cred că doctorul vrea să-ți spună ceva. — Foarte bine. Doar e ora de consultații, nu-i așa? Doctorul Îi primea, Într-adevăr, pe pacienți În cabinetul său, acordîndu-le cîte-un sfert de oră pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulbură. Poate că soția mea mă caută... Digby simțea că dacă și acest punct ar fi clarificat, fericirea lui ar fi fost deplină. — De fapt... Începu Johns, dar se opri. Nu cumva mi-ați descoperit o nevastă? — Nu chiar o nevastă, dar cred că doctorul vrea să-ți spună ceva. — Foarte bine. Doar e ora de consultații, nu-i așa? Doctorul Îi primea, Într-adevăr, pe pacienți În cabinetul său, acordîndu-le cîte-un sfert de oră pe zi; acelora care urmau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vor să te Închidă aici, Înseamnă că-i trădare! — Țin-te bine! — O să Încerc... Știi, aveam unele Îndoieli... Mă gîndeam că poate au dreptate... Motorul de automobil nu se mai auzea. — Ai cumva vreo rudă? — Nici un suflet. Am avut o nevastă, dar m-a părăsit. Și pe bună dreptate, băiete, pe bună dreptate. A fost multă trădare! — Te scap eu de-aici! Încă nu știu cum, dar o să te scot eu... — Insula aia, Digby... trebuie s-o supraveghem, băiete! Așa Închis cum sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În ziua Înmormîntării, zise omul posomorîndu-se. Îmi pare rău, dar mi-am pierdut memoria În urma unui accident. Abia de curînd a Început să-mi revină, fragmentar. Cine ești? — SÎnt Henry, Henry Wilcox. — Spui că am venit aici... la o Înmormîntare? — Nevastă-mea a fost omorîtă. Cred că ai aflat din ziare. I-au dat o medalie. După ce-ai plecat, mi-a părut rău... mă rugaseși să-ți Încasez un cec. Știi cum e la Înmormîntare! Rowe măsură cu privirea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sânul drept cu dosul palmei, mângâindu-i sfârcul cu încheieturile degetelor. Urcară într-o mașină cu roți mari toată numai fanioane și vopsea galbenă, și plecară în sunetul ciudat al claxonului. Un bărbat îndesat în geacă de camionagiu își ajută nevasta să urce terasamentul, ținându-i o mână pe fese. Această sexualitate perversă umplea aerul, ca și când am fi fost membrii unei congregații care plecau de la o predică ce îi îndemnase să își celebreze propria sexualitate cu prietenii și străinii, și porneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
republicat o parte dintre cele mai vehemente atacuri ale lui Vadim împotriva rivalilor săi politici: «... O corcitură între un castor și un curcan ... un nătâng fără rușine»; «merită internat într-un azil de nebuni »; «... bea ca porcu și își bate nevasta și copiii până le țâșnește sângele»; «... Cel mai mare bandit din România secolului douăzeci este evreul ungur... care fură și minte într-un fel care i se potrivește mănușă»; «... cu creierul ulcerat al unui sifilitic ereditar». Evreii sunt țintele predilecte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mormăi. În cinci, ia să vedem... Nu găsi nici un cuvânt corespunzător în creierul obosit. În schimb, auzi niște pași. Cine putea fi? Gara avea doar trei angajați: pe el, șeful, o femeie de serviciu care avea liber, și fosta lui nevastă, care avea și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cu atâta sinceritate despre tot, încât șeful de gară aproape se speriase. Câte gânduri, visuri, sentimente, frici, dureri și bucurii poate avea un om, își zisese. Aflase în două zile mai multe despre fată decât în doisprezece ani despre fosta nevastă. Nici nu îi trecuse vreodată prin cap că o femeie poate avea atâtea gânduri. Cu femeile din Mohoreni nu avusese nimic de-a face, iar bărbații vorbeau mult la beție, dar vorbeau despre animale și recoltă și alcool și case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de mâna a doua la un teatru de mâna a doua din București. Ar fi putut ajunge în cel mai bun caz un actor de mâna a doua la un teatru de prima mână, dar nimic mai mult. Avea o nevastă răutăcioasă, geloasă și isterică și un copil, o scârbă de fetiță plângăcioasă. Amândouă erau în 2 Mai, la etajul doi al unui hotel. Cică aia mică ar putea face insolație dacă merge dimineața la plajă. Valul nu le putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sui pe un munte mic, pentru începători. Alin, care era umblat prin lume, știa unul lângă cabana lui din Bușteni. Ne-am urcat în mașina lui Alin și am luat-o înspre cabană. Au venit cu noi și fete: Maja, nevastă-mea, care nu voia să mă lase singur pe munte, că m-aș fi putut rătăci sau nu mi-aș fi pus fularul și mănușile și aș fi răcit; soția lui Luca, Sabina, care presimțea că Luca nu își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
își va face temele la franceză pe munte și va strica ceva, un copac, o stâncă, dacă nu ar fi venit și ea să-i poarte de grijă; și Ana-Diana-Claudia, o fată despre care Alin își imagina că îi este nevastă, dar nu îi era. Totuși, a venit și ea, din curiozitate și ca să se ocupe cineva și de Alin. Ajungând la cabană, am suferit o mică dezamăgire, coșmelia fiind, de fapt, o casă normală, fără acoperiș de lemn și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce minister e? Cine e șeful vostru? - Generalul Cojocaru, de la Interne... - Ha-ha, am râs eu triumfător, am compus un balet pentru cimpoi și foșnet de codru pentru aniversarea nevestei lui acum doi ani! Dați-mi un telefon, să-l sun. Dacă țineți morțiș să-l trezesc la ora asta și nu-nțelegeți de vorbă bună... Mustăciosul îmi oferi telefonul de pe biroul său și am format numărul generalului. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de aproape două duzini de ani. În luna pe care o petrec acolo nu se întâmplă nimic: citesc, ascult muzică, lenevesc, port discuții, mă uit la ceas, uneori ajung la mare și înot. Nu sunt singur acolo, ci înconjurat de nevastă, tată, prieteni, cunoscuți care vin și stau sau vin și pleacă sau uneori nici măcar nu vin. Văd cam aceleași fețe în fiecare an și este bine. Anul ăsta am fost acolo fără Maja, nevastă-mea, care a rămas la Frankfurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sunt singur acolo, ci înconjurat de nevastă, tată, prieteni, cunoscuți care vin și stau sau vin și pleacă sau uneori nici măcar nu vin. Văd cam aceleași fețe în fiecare an și este bine. Anul ăsta am fost acolo fără Maja, nevastă-mea, care a rămas la Frankfurt, acolo unde locuim noi, ca să învețe pentru examenul de diplomă. I-am dus dorul, dar nu m-am plictisit. Am fost la filme, la curse de cai, am dezlegat tone de integrame. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
menite să întărească regula) în acea curte din acel sat. Iar în restul anului nu mi se întâmplă nimic demn de consemnat. Mă aflam deci în acea curte - aparține doamnei Mita B. -, mai precis pe veranda casei dnei respective, alături de nevastă, preteni, tată, artiști și alți cunoscuți (de exemplu, un doctor). Stăteam cu toții în jurul unei mese dreptunghiulare de lemn și mâncam pâine cu unt și cu cașcaval sau parizer. Și brusc mi-am dat seama că ar merge și niște roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dat să plec. - Stai, zise Anca. M-am oprit. - Arată-mi-o. Râse din nou. - Hai, arată-mi-o, dacă este așa frumoasă... - N-am zis că-i frumoasă. Am zis că-i fermecată. Și nu ți-o arăt. Ești nevasta prietenului meu. Mă privi fascinată. - N-am mai văzut așa un om. Ești nebun de-a binelea, zise. Arată-mi-o, hai! - Nu. - Crezi că n-o să mă pot abține? Crezi că... ha! Am mai văzut din astea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]