3,918 matches
-
explicat că atunci când trupul moare, sufletul pe care Dumnezeu ni l-a dăruit prin suflare nu moare. Sufletul, odată cu ultima suflare a trupului, este primit de Dumnezeu acolo de unde își are obârșia. Femeia și Biserica De cămin (familie) ține maternitatea, nevinovăția, devotamentul, spiritul de sacrificiu și alte virtuți care pot încununa viața unei femei. Ne gândim cu recunoștință la lucrarea frumoasă și plină de rod pe care o îndeplinesc femeile în spitale, în școli, în cercetare, în toate laturile vieții și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
are de îndeplinit actul acesta mare și sfânt în educarea copiilor și nu oricum, ci după legea creștină care trebuie să aducă întărirea și regenerarea spirituală a familiei pe temelia adevărului dumnezeiesc. Femeia în contemporaneitate De cămin (familie) ține maternitatea, nevinovăția, devotamentul, spiritul de sacrificiu și alte virtuți care pot încununa viața unei femei. Ne gândim cu recunoștință la lucrarea demnă, frumoasă și plină de rod pe care o îndeplinesc femeile în spitale, școli, în cercetare și în toate laturile vieții
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
la mine cu milă, și atâta-i tot...) umilită și mai ales neînțeleasă, la prima lovitură, absolut neașteptată, Ana se pleacă de durere și răspunsul e unul al umilinței: Ce să fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu?. Dar conștiința nevinovăției, o face să se replieze, și să rostească îndrăzneață cuvintele ce urmează să o disculpe și să îi motiveaze atitudinea de până acum. Ea le formulează de aceea ca o continuare a unui cuvânt întrerupt: Fiindcă tu le fierbi toate
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
situează inevitabil orice încercare de analiză. PURITATEA ORIGINILOR Zile neștiute! Binele, frumosul, dreptatea Curgeau ca un torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore. "Primul soare deasupra primei dimineți", va spune Péguy
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ordini politice și sociale, a purității originare inspirate din marile modele ale Antichității clasice, trebuie să-1 citim pe Saint-Just, mai precis trebuie să citim Fragmentele despre instituțiile republicane 49. Nu întîmplător, încă din preambulul lucrării este evocat "Dumnezeul protector al nevinovăției". Dintr-odată este definit obiectivul esențialmente moral căruia i se subordonează orice plan de reconstrucție instituțională. "O constituție liberă este bună, scrisese Saint-Just în Spiritul Revoluției, în măsura în care ea apropie moravurile de originea lor, în măsura în care părinții sînt iubiți, afecțiunea este curată
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
secol superb, al Luminii și al crimelor, trebuie să se umilească în fața virtuților voastre modeste și a prețioasei simplități a obiceiurilor, simplitate pe care a avut îndrăzneala insuportabilă să o numească barbarie..." "Secole ale cavalerilor, continuă Richelieu, în fericita voastră nevinovăție, religia, onoarea și virtutea au fost flăcările sacre care v-au luminat și v-au călăuzit". E de la sine înțeles că această dorință de a întoarce cursul istoriei, de revenire la izvoarele medievale ale culturii și civilizației noastre este și
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
convențional, cum oare să nu ții seama de ceea ce este neschimbat în vocabularul și în simbolistica pe care o pune puternic în evidență toată această literatură? Frecvența, repetarea unor formule, revenirea continuă la aceleași cuvinte sînt indicii întru totul semnificative: nevinovăție, liniște, concordie, bineînțeles prietenie, dar și încredere și "siguranță". Și mai există un indiciu, nu mai puțin semnificativ, anume utilizarea acelorași imagini, recurgerea la aceleași simboluri: spațiul închis, grădina, insula, templul sau clopotnița 60... Tema comunicării sociale, a contopirii spiritelor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
știm cu toții. Rămâne așadar să descoperim că generator de angoasă este doar neantul despre care n-avem știință la vârsta inocenței. A avea credință Înseamnă Însă a spera, după cum a nu avea credință Înseamnă a dispera. Omul credincios are conștiința nevinovăției, a păcătui și a crede În iertare. Deci condiția angoasei existențiale poate fi depășită numai printr-un act de credință. Munteanului nostru din Carpați, În general, Îi este străină această stare de angoasă. Prin credință el Își poate recăpăta acea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
te-ai curățat! Arnolf Ce spui? A fost în casă un străin? Agnès Vezi bine! Și n-a lipsit , pot spune, un ceas de lângă mine. Arnolf, (încet, aparte) Mărturisirea asta, pe cât îmi pare mie, E cel puțin o probă de nevinovăție. (tare) Mi-aduc aminte bine, sau poate mă înșel, 480 Dar parcă dasem ordin să nu primești de fel? Agnès Da. L-am primit, dar nu știi de ce. Și dumneata Te-ai fi purtat cu dânsul, desigur, tot așa. Arnolf
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
stat la îndoială s-o facă de ocară. Povestirea lui Agnès începe (v. 484) cu o Intrare-prefață tip, destinată să sublinieze caracterul de surpriză al povestirii care urmează: "Mărturisirea asta, pe cât îmi pare mie,/E cel puțin o probă de nevinovăție". Această Intrare-prefață este precedată chiar de un fel de Rezumat (v 476), o mărturisire care transformă povestirea ce va urma într-o explicație-justificare a faptei înfierate, aceea de a primi un bărbat în casă fără permisiunea soțului (v. 479-480). Caracterul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
avut grijă, mereu, să alimenteze și căOăului „frica, spaima, groaza...” „0ă gândeam la tinerețele mele pierdute sau furate, sau rătăcite, sau... risipite...” și-atunci, cum să nu respiri măcar prin scris?! Cum să nu ți reverși veninul sincerității, și-al nevinovăției... în pagini autobiografice?! în fapt, la I. D. Sîrbu nu numai paginile de autobiografie devin „un simplu exercițiu de dezgolire...”, ci toată proza sa. Trăiește mereu momente de coșmar, de disconfort psihic, dar numai scrisul îl eliberează de spaime. E sincer
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
dorințele mele în chip de trandafiri albi, de crini cu potire de argint. În țesătura proaspătă străluceau albăstrelele, nu-mă-uita, viperine, toate florile albastre ale căror nuanțe, culese din cer, se potrivesc atît de bine cu albul. Nu erau oare două nevinovății, cea care nu știe nimic și cea care știe tot, un gînd de copil și unul de martir? Dragostea are blazonul ei, și contesa l-a descifrat în taină. Mi-a aruncat una din acele priviri ascuțite care seamănă cu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
păcii. (3)Părinții au prioritate în dreptul de a alege tipul de educație care va fi dat copiilor lor. minori 9 Cele 30 de articole ale Declarației Drepturilor Omului includ: a)dreptul la egalitate în fața legii; b) dreptul la prezumția de nevinovăție în cadrul unui proces public; c) dreptul la protejare în fața arestului arbitrar; d) dreptul la protecție în fața interferenței arbitrare în viața privată a unei persoane, în familia și casa acesteia; e) dreptul bărbaților și femeilor la drepturi egale de a se
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
bună seamă, însă în proporții variabile. Când sunt toți la fel de vinovați, sunt și la fel de nevinovați, de aceea și detest evaluările uniforme și uniformizatoare! Pe care, pe bună dreptate, cei cu adevărat vinovați le și preferă, pentru că vinovăția se dizolvă în nevinovăție! Universitatea are dreptul să se pronunțe în toate domeniile vieții comunitare în care are experți, și are în toate, nu? E iluzoriu să credem că Universității îi va putea merge bine dacă se izolează într-un turn de fildeș! Dorin
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
a început să strălucească prin minuni în orașul Assisi. Se povestește în conformitate cu ceea ce chiar s-a întâmplat. Acest Francisc era renumit pentru noblețea originii sale, însă a devenit mult mai strălucitor prin corectitudinea moravurilor. După ce și-a petrecut copilăria în nevinovăție, a început să mediteze mai mult asupra ademenirilor acestei lumi, la deșertăciunea lucrurilor pământești și să reflecteze permanent la faptul că acestea, care pier odată cu trecerea timpului, sunt un nimic. La astfel de convingeri a ajuns prin studiul gramaticii și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și nu numai, ci și în a tuturor prietenilor săi, care, de altfel, toți trebuie să fi fost la curent cu cauza adevărată a relegării sale la Tomis. Numai pentru cei care nu sunt de partea poetului care-și susține nevinovăția în ceea ce privește pedeapsa gravă care l-a lovit, Ovidiu se umilește cu afirmații care reproduc, ca un ecou, părerile celor care l-au trimis în exil: crima, oricare ar fi aceasta, nu a comis-o. De altfel, dacă comportarea sa nu
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dacă lui Messalinus nu-i pare rău că Naso îndură greutăți, care par a fi meritate (quoniam meruisse videtur: v. 69), măcar să-i pară rău că le-a meritat. Chiar dacă Messalinus, dată fiind poziția sa față de împărat, nu putea recunoaște nevinovăția lui Ovidiu și, deci, prin forța lucrurilor, trebuie să recunoască justețea pedepsei imperiale, măcar să-i pară rău că poetul a meritat această pedeapsă, că a fost în condiția de a fi meritat-o. Meruisse, mai mult de a admite un
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
propriei persoane. Mai mult: nu pot fi numit decât neînțelept (non sapiens) și timid (timidusque): iată cei doi termeni ce caracterizează adevărata vină a Sulmonezului Haec duo sunt animi nomina vera mei (v. 18). Poetul se arată înclinat chiar dacă în nevinovăția sa fundamentală să recunoască o oarecare vină a sa nu ușoară, ce-i drept -, ce constă într-o lipsă de înțelepciune și în timiditate. Lipsa de înțelepciune (non sapiens = stultitia, care i-o recunoscuse, pare-se ca circumstanță atenuantă, Împăratul
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sprijinul care i-a fost dat în mod constant de Sextus Pompeius nu este un ajutor oarecare (auxilium), ci, mai degrabă, argumentul, dovada cea mai mare (argumentum maius) a erorii lui Ovidiu (adevărata "eroare" pe care Ovidiu o identifică cu nevinovăția, adică cu lipsa oricărei vini). Ar fi mai degrabă un fel de restitutio ad integrum anticipată de ceea ce i se cuvenise poetului pentru suferințele sale pe altarul libertății republicane, decât un ajutor generos din partea lui Sextus Pompeius. Sulmonezul nu se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
transformă astfel într-un conflict al interpretărilor pe tema vicleniei muierii, ca în rescrierea sadoveniană a poveștii despre filozoful Sindipa, cu diferența că, deși locvace și extrem de persuasivă (cine n-ar recunoaște-o?), femeia nu izbutește acum să-și dovedească nevinovăția în fața propriului fiu, judecător intransigent, dogmatic, lipsit de simțul nuanțelor și de o autentică vocație filozofică, sau măcar de înțelepciunea care să-l fi învățat lecția toleranței (asemeni tatălui său, Luca nu vorbește aproape deloc, comportându-se ca un spectru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reacția partenerului, ea se arată "nepăsătoare la frumusețea dimineții" (comportamentul tipic e consemnat fugar: "un bobocel o lovi peste obraz. Mab voi să-l smulgă cu dinții") și hotărăște să-i arate scrisoarea de la amant pentru a-și proba, astfel, nevinovăția. Neobținând înțelegerea scontată, femeia încearcă să se sinucidă și izbutește să câștige, cu prețul gestului disperat, iertarea. Resemnat, Andrei simte că în sufletul său se petrece "o mare prefacere", ce o ajută pe Mab să se oglindească din nou în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
iar bărbatul să fie gelos, schimbarea rolurilor destabilizând ordinea firească a lucrurilor). Dar, deși se răzvrătise nu de mult împotriva urmașelor Evei, în prezența lui Lulù își descoperă treptat "un suflet nou" și începe să respire "numai atmosfera ei de nevinovăție", uitând de trecutul rău mirositor. În varianta ultimă a romanului, sincronă cu teoriile despre originea muzicală a creativității artistice (expuse pe larg în Memorii), revelația "noului suflet" e pusă pe seama unor "amintiri literare" și "muzicale" deopotrivă, care "îl duceau spre
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Igeea, Mab (tipul romantic) și Lulù (tipul "realist"), pentru a conchide că, în fond, nu există decât un singur tip masculin (Andrei-Bizu) și un singur tip feminin (Lulù-Mab). Așadar, în personajul feminin lovinescian (care posedă "știința dedublării, a simulării", "strategia nevinovăției") s-ar combina trăsăturile "romantice" și cele "realiste", într-o sinteză mereu reiterată de "gesturi și fraze tip". 209 Considerând că accentul cade asupra psihologiei feminine, Eugen Simion plasează eroul lovinescian (Andrei, Bizu) în categoria inadaptabililor. În opinia criticului, Viață
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ci toată puterea împăraților Bizanțului. Și asta pentru că sfinția ta și-a atras mânia lui vodă Grigore prin îndrăzneala de a-i arăta că a greșit. După ce rând pe rând toate capetele cu mitre scumpe s-au aplecat smerite, recunoscânduți nevinovăția, mi-am înălțat privirea în sus ca pentru mulțumire lui Dumnezeu, iar sfinția sa Varlaam a simțit greutatea clipei, a lăsat cârja de mitropolit pe podea la picioarele mele și te-a binecuvântat ieșind. În veacul nostru atât de mic, cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mâinile cu atâta putere, încât păgânii nu le-au putut desprinde pe nici una. Dorința păcătoasă s-a schimbat în sufletul lor în furie și au început să lovească la întâmplare cu iataganele goale, desprinzând brațe și capete de trupuri, scăldând nevinovăția într-un măcel, sângele curgând pârâu pe trepte.” Maiota s-a oprit, s-a întors cu spatele spre elevi, pășind spre pupitrul său. Ștefan își aducea aminte de suspinele sacadate ce se auzeau subliniind tăcerea. Pe catastiful din fața lui, cerneala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]