14,384 matches
-
de ajutor. Îmi atinse umărul drept cu o mână curioasă, căutând parcă o rană nouă care înflorise acolo. În timpul anchetei, îmi ținuse brațul într-o strânsoare stranie, ca și când s-ar fi temut să nu mă vadă aruncat pe geam afară. Nevoind să stau la discuții cu taximetriștii aeroportului, oameni ursuzi și cu un aer superior, interesați doar de clienții care plecau la Londra, m-am plimbat prin parcarea din fața clădirii de trafic comercial. Pe cer, țipătul reactoarelor unui avion străbătu aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o facem, într-o zi. Se citea o surprinzătoare urmă de deferență în vocea lui Vaughan, care-și coborâse acum ochii să-l privească. - Da, o s-o facem. - Și cu afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
budoarul său. Se uita la Vaughan cu o anume indignare, de parcă acesta din urmă l-ar fi forțat să se îmbrace zilnic în parodia aceea de actriță. După ce îi calmă pe asistentul de producție și pe portar fără să fie nevoit să le dea aparatul foto, Vaughan îi făcu lui Seagrave un semn misterios, cu gura cicatrizată deschisă într-un surâs, și plecă spre birourile de producție. Apropiindu-mă de el, îmi făcu semn să-l prind din urmă, încorporându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei strânse cu CDR și cu Palatul Cotroceni. Cu referire la corupția din politică „Cristian Pârvulescu, președintele Asociației Pro Democrația, a susținut în 2001 că locul întâi pe lista de candidați a unui partid era scos la vânzare, candidatul fiind nevoit să plătească o sumă mare de bani în valută forte pentru a obține un loc eligibil. [...] Reputația politicienilor a fost pătată și mai mult de tendința multora da a migra dintr-un partid în altul, ceea ce sugera că ambițiile personale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nu se știe cui și din ce motiv. Dacă trupele mobilizate atunci în capitală (din securitate și armată) ar fi închis toate coridoarele de acces spre sediul CC (cum s-ar fi impus de altfel), Ceaușescu nu ar fi fost nevoit să fugă din fața mulțimii. Prin urmare, înalți factori de decizie au hotărât «să fraternizeze» cu populația din stradă. Două rațiuni stau la baza acestei decizii. Dacă ar fi înăbușit în sânge revoluția, se puteau aștepta la alte revolte și mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ani până când vom trăi mult mai bine și vom simți că suntem în altă realitate economică și instituțională! Grecia, Spania, Portugalia au avut nevoie, de asemenea, de 20 de ani. Integrarea va fi plătită de Uniunea Europeană, dar noi vom fi nevoiți să muncim de zece ori mai mult decât astăzi. [...] Sentimentul neputinței românești va trebui să dispară. Adevărul este că anul 2000 a fost un dezastru pentru democrație în România. După o guvernare aproape veselă, plină de gafe, a Convenției Democratice
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o lentoare deprimantă aș zice) și «scrâșnind din dinți» au compromis temporar șansele României de ascensiune pe scena lumii. Am rămas în urma tuturor țărilor vecine (cu excepția Albaniei probabil și a Republicii Moldova - ultima în care trăiesc de fapt tot români). Suntem nevoiți și condamnați să jertfim și alte generații de români pentru a trăi mai bine în România? Încercând să răspund la această întrebare, pot spune cu certitudine că putem să facem schimbări chiar dacă am acumulat întârzieri importante. Important este că, dacă
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îi întărâte și mai mult. Interes personal, familie, totul este sacrificat. [...] Mulțimea ascultă totdeauna de omul înzestrat cu o voință puternică. Indivizii reuniți în mulțime, pierzându-și orice voință, ei se îndreaptă din instinct spre acela care are una. Nu nevoia de libertate, ci aceea de servitute domină întotdeauna sufletul mulțimilor. Setea lor de supunere le face să asculte din instinct de acela care se declară stăpânitorul lor. Mai putem observa că „prestigiul dispare întotdeauna o dată cu succesul. Eroul pe care mulțimea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au perindat într un ritm amețitor, luându-ne pe mulți dintre noi prin surprindere, ceea ce echivalează cu un stres suplimentar. A fi împotriva schimbărilor este nefiresc și nici nu poate dura. Fie că vrem sau nu vrem, suntem în general nevoiți să ne adaptăm lor,chiar dacă ne vine greu să facem acest lucru. Mai dificil este însă atunci când aceste schimbări se petrec cu repeziciune. În acest caz, înregistrăm rămâneri în urmă dacă nu ținem atent pasul cu vremurile care vin. Eforturile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mobilele, nu? Și trebuia să rămân cu trei mii, să plătesc chiria pe următoarele șase luni... M-am târguit numai cinci minute. Când omul a zis 8400, am bătut mâna. Nu voiam să știu cât consumă mașina, ca să nu fiu nevoit să mă sinucid. Opt cilindri, 204 cai putere, dar ce mașină! Ce colos! Ce miros de piele înăuntru! Ce frumos torcea motorul! În următoarea săptămână am parcurs sute de kilometri pe șoselele Germaniei, pierdut în acea mașină minunată, dârdâind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
defecțiune; nu trebuia să li se facă decât verificarea tehnică obligatorie, iar la asta se pricepeau și ucenicii. Trebuia să-i verifice, totuși; le plăcea să regleze motoarele în așa fel încât să gonească la capacitatea maximă și, adesea, fusese nevoit să le ajusteze el însuși înainte de a le preda proprietarilor. Nu suntem plătiți să le facem mașini de curse, le reaminti. Oamenii care conduc mașinile astea nu sunt vitezomani ca voi. Sunt cetățeni respectabili. Atunci de ce ne numim Speedy Motors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine să te măriți cu ei, își notă Mma Tsbago. O să-i adaug pe lista mea. Înaintară cu greu în ultima parte a călătoriei. Drumul, care nu era asfaltat, era plin de hârtoape mari și periculoase, iar pe alocuri fură nevoite să se apropie primejdios de mult de marginea nisipoasă pentru a evita câte o groapă uriașă - o manevră riscantă, întrucât dubița albă ar fi putut să se afunde cu ușurință în nisip dacă nu erau atente și ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ăsta își instalase tabăra la vreo două-trei mile depărtare de sat. Nu construiseră nimic, bine-nțeles, ci dormeau sub tufișuri, ca de obicei. Aveau destulă carne - tocmai omorâseră câțiva struți - și erau fericiți să rămână acolo până ar fi fost nevoiți să plece în altă parte. Aveau cu ei câțiva copii și una dintre femei tocmai născuse un bebeluș, un băiat. Dormea cu el alături, ceva mai departe de ceilalți. Avea și o copiliță, care dormea de partea cealaltă a ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-i dea nas copilului ăluia și cu cât mânca mai puțin, cu atât mai bine. Luară masa în tăcere. Domnul J.L.B. Matekoni stătea în capul mesei cu fetița la dreapta lui, iar băiatul se așezase în celălalt capăt. Fetița fu nevoită să se aplece mult înainte în scaunul cu rotile ca să poată mânca, deoarece masa nu era destul de înaltă ca să încapă sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
împinse scaunul să se ridice, se întoarseră și se îndreptară spre ușă, de data aceasta în frunte cu cocoșul ce șchiopăta stângaci. De îndată ce rezolvă problema găinilor, Mma Makutsi își reluă privitul pe ușă. Îi displăcea profund umilința de a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
-ați citit asta? — Nicăieri, chicoti Mma Ramotswe. Am inventat-o. Dar asta nu înseamnă că n-am dreptate. Mma Makutsi se simți în al nouălea cer când porni să rezolve primul ei caz. Nu avea permis de conducere, așa că fu nevoită să-l roage pe unchiul ei, care condusese pe vremuri un camion guvernamental, iar acum era pensionar, s-o ia cu vechiul Austin pe care-l închiria, odată cu serviciile sale de șofer, la nunți și înmormântări. Unchiul fu extrem de încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pauză, a desprins calupul din sârmulițe și l-a băgat sub haină. Nu învățase partea aia din materie și-atunci eliminase scurt materialul didactic, să nu mai aibă ce să-i dea să recunoască și, mai ales, să nu fie nevoit să numească bucățile numerotate, „Ce e cinci?”, nici să descrie secțiunile. Dar după aceea s-a obișnuit să tot ia câte ceva, rinichii, uretrele, testiculele, mai o falangă, o bucată de tendon și le purta în geantă peste tot. Autorul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
roșcovanul Oberlus“. Crescuse fără grabă, cu picioarele strîmbe, scheletic și cocoșat, aproape fără să cunoască mirosul pămîntului sau sunetul unui glas prietenos și Îl spintecase cu cuțitul pe primul său dușman Într-o crîșmă din Panamá, fapt pentru care fusese nevoit să se alăture, ca un fugar ce era, unei mici corăbii de pirați bețivi ce eșuase, Într-o noapte fără lună, la intrarea În golful din San Juan, Puerto Rico. Ziua următoare, tunurile fortăreței din El Morro se amuzaseră efectuînd exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
uman sau să-i dea măcar un sclav, un mort viu care să-l ajute la treburile lui grele, dar Elegbá Încă nu-l ascultase, poate pentru că deocamdată credința lui nu era destul de puternică sau poate, cine știe, pentru că fusese nevoit să Înlocuiască mereu cocoșul ritualic al sacrificiilor cu un pelican cu picioare albastre sau un pescăruș de sex nedefinit, singurele victime Înaripate la care avea acces În singurătatea acelei insule părăsite. În cele din urmă, a ajuns la concluzia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mișcările primelor femei pe care le vedea după atîția ani, Încît fu cît pe-aci să se lase zărit de un grup de marinari care Înaintau spre mijlocul insulei pentru a-și face provizii de apă, pricină pentru care fu nevoit să se Întindă pe burtă În ultima clipă și chiar să-și țină respirația cînd respectivii trecură la mai puțin de trei metri de ascunzătoarea lui. În felul acesta reuși să audă cît se poate de clar comentariile lor grosolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă mai simțea nevoia să silabisească. Doi supuși erau puțini chiar și pentru un regat minuscul ca acela al Insulei Hood, iar monarhul păru să priceapă asta curînd. Avea nevoie de oameni sau, dacă nu, el Însuși avea să fie nevoit să se apuce din nou de muncă, să cultive pămîntul, să pescuiască, să gătească sau să repare depozitele de apă, iar asta l-ar fi Împiedicat să-și dedice tot timpul activităților pe care le dorea cu adevărat: cititul, Învățatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
invitat să-i văd hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fie niciodată verișoara ei, mama ei sau oricare altă femeie de pe lumea asta. Oberlus, regele Insulei Hood! Auzi un zgomot afară, băgă de seamă cum o umbră diformă și Încovoiată se proiecta pe pămîntul bătătorit din dreptul intrării și fu nevoită să strîngă din dinți ca să nu strige de spaimă cînd silueta lui se profilă În golul orbitor de la intrare. El rămase acolo cîteva clipe, fără Îndoială pentru a-și obișnui ochii - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
procesiunile din Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Portughezul era fără Îndoială, mai Înalt și avea o constituție incomparabil mai puternică, deși era slăbit, dar Oberlus era mai agil și mai viclean și avea, mai ales, infinit mai multă experiență În acel gen de bătăi, la care fusese nevoit să ia parte, vrînd-nevrînd, de cînd fusese suficient de mare pentru a se apăra de insultele altor băieți. Profită prin urmare de prima ocazie În care adversarul său nu era atent să-și apere testiculele și ridică brusc genunchiul, strivindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]