1,528 matches
-
Ar fi însemnat să fie toți nebuni, dar uite că oamenii se duceau la muncă, făceau cumpărături, conduceau mașinile, iar duminica mergeau la biserică. Singura chestie care te îndemna să crezi că Dinu era totuși ori nițel mai nebun ori nițel mai sănătos decât ceilalți erau cele două vorbe cu care încheia orice părere. Uneori, își începea părerea cu ele. Erau două vorbe pe care le folosea zilnic de zeci și poate chiar de sute de ori. Când flecărea pe românește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
degrabă, cu ce stare sufletească. „Ce te strofoci atâta de unghiurile altora -mi-a zis inginerul -, ocupă-te de casa ta. Iubește-o, și ai să vezi că blocul nostru e cât se poate de vertical. Trebuie doar să-ți apleci nițel capul și o să te bucuri de cât de strâmb e ălălant.“ De atunci, am știut că, oricât de drept ar fi un unghi, vreo câteva grade din el sunt, la oamenii cu trăiri bogate, o chestiune de sentiment. Cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eseuri de Cioran. Lui Bebe M. i-a venit să citească primul roman din viața lui în prima săptămână din luna martie 2005. Pe urmă nu i-a mai venit deloc. Faptul nu l-a neliniștit. Ceea ce l-a tulburat nițel până s-a obișnuit cu noua lui soartă de arhanghel al dreptății a fost că lumea nu a observat imediat că-i crescuserp aripi și că-i ieșeau niște raze din cap. Poate din cauza limbajului. Când treci brusc la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
direct la idei. „După părerea mea, zice el solemn - lumea trebuie să vadă că e un produs județean deosebit. Eu partea tehnică v-o las vouă, însă la treaba patriotică mă bag. Când apucă omul hârtia, trebuie să aibă și nițel sentiment cultural. Parfumul ca parfumul, poate să fie busuioc sau levănțică de asta, de-a noastră, dar dacă tipărim ceva deosebit, o Coloană Infinită, un Arcu’ de Triumf, un Ateneul Român, facem vânzare!“ Și abia plecă patronul, ce mai zgomot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Toată treaba te-ar costa șapte sute. Trei sute și cu șapte fac fix o mie. Cu trei sute însă îți cumperi o canapea nouă.“ „Are dreptate șmecherul -i-a zis domnul Bouleanu soției fluturând cei trei sute de EURO -, acum zău că mă simt nițel vinovat.“ „De ce să te simți vinovat?“, l-a consolat, fericită că avea un bărbat deștept, doamna Bouleanu. A luat omul marfa, a plătit.“ „Nu față de pușlamaua de restaurator, ci față de babă. Nu i-am dat cincizeci de EURO, i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
farmacistele încă așteaptă rețeta de la moș, baba se simte datoare să-l ajute: „Să-i dați, săracu’, buline din alea roz, mititele“. Moșul aprobă, fapt ce înseamnă că aude dintr-o parte. Sau doar ce-i convine. „Tataie - îl ia nițel la rost farmacista mai tânără -, cum se cheamă pastilele matale?“ Moșul se uită la fată cu multă înțelegere. Da’ proști mai sunt farmaciștii ăștia! De douăzeci de ani nu ia alte buline decât din cele roz, micuțe, toți moșii pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
euroi? Dăm acolo câte o mie și, până la anul, putem să le rupem gâtul la chinezii din complexul Europa fără să mai facem seara rugăciuni. Primim o procură în alb de la Ăl de sus.“ „Ce-ți veni cu chinezii?“ întreabă nițel iritat Costică. „Am terminat-o cu ei de cinci ani.“ „De trei“, îl corectează Mitică. „Iar cu Li Chang sau Li Zbang, cum naiba îi zicea lu’ ăla care a ajuns jumătăți la spital, ai terminat-o atât de scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prins însă de chestie doar când un mecanic, ce discuta aprins cu sticla de bere în mână la sfârșitul programului, a urcat din nou în cușcă și, de-acolo, a făcut toate manevrele pe care i le comanda domnul Popescu: „Nițel mai la stânga! Încă puțin! Acum e perfect!“. Ceva mai târziu, când domnul Ionescu s-a uitat contrariat în susul cablului ca să priceapă ce putea să însemne perfecțiunea în viziunea panicată a domnului Popescu, a descoperit că acesta n-avea un caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de mine au căzut de acord că, într-adevăr, semăna. Dar nu cu actorul la care mă refeream eu. Era leit altul, de care nu auzisem. Bărbosul râdea, ne asigura că totul i se trăgea de la barbă și, ca să dezmorțească nițel atmosfera din acea seară, s-a dus în baie și și-a dat-o jos. Efectul a fost cel scontat: bărbierit, arăta aidoma unui actor rus de care toți invitații, cu excepția mea, aveau cunoștință. Iar după ce s-a îmbătat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o faci, mă, pe istețul - urlă la el o muiere -, ne zboară copiii pe ferestre. Uitați, oameni buni, chiar acum blocul se înclină. Vă jur c-am văzut eu cum se mișcă!“ „Să nu dramatizăm“, spune primarul cu o voce nițel gâtuită. Iar în sinea sa își blestemă funcția: „M-a mâncat în fund să le pun felinar“. Zi de subvenții La Ministerul Artelor e zi de subvenții. Parcarea e plină cu mașini din provincie. Poeții, romancierii, pictorii și cantautorii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
neprihănit. Și cu Dumnezeu înainte!“ Expresia „cu Dumnezeu înainte!“ vroia să însemne că intenționam să-i înapoiez editurii cartea fără nici una dintre intervențiile bigote ale politrucilor ei, ceea ce, de altfel, am și făcut. „Vezi, maestre - mi-a zis ironic, dar nițel complice redactorul, ca și cum nu-l mai avea în fața lui pe recalcitrantul de la primele convorbiri, ci pe omul care intra în rând, care se convertise firesc la un mod de lucru nu tocmai demn, dar rentabil -, vezi c-ai putut? Ziceai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
căsnicie. La numai o lună de la nuntă, tânăra și tumultuoasa doamnă Capră, care înainte de căsătorie se numise Curcă, l-a surprins uitându-se mai lung după fundul foarte bombat al unei vecine. Nici n-a apucat domnul Capră să behăie nițel, ca orice bărbat prins cu ochii holbați la alt fund decât acela din patrimoniul familial, că doamna a fost categorică: „Dacă mă înșeli, vă omor pe amândoi!“. După ce, vreme de două luni, domnul Capră a încercat s-o convingă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
maro. Normal, și în Zori Noi 1 s-au ivit unii cu pretenții. Nu le era de-ajuns că puteau să aibă căzi vernil, acum li se făcuse și de chiuvete maro. Atunci a început corupția, când s-a slăbit nițel șurubul. Ca și cum, dacă primeau toți, dar absolut toți, în mod echitabil, numai căzi albe, ar fi pățit ceva. În baie intri să te speli, nu să cazi pe gânduri. Mulți dintre cei care au primit căzi vernil nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
citit creștea parcă, în loc să fie din ce în ce mai mic. Codin Antonescu a biruit primul volum din Război și pace în șase după-amieze. S-a întâmplat să-l termine într-o sâmbătă. De mândrie, îi venea să zboare. De fapt, a și zburat nițel pe deasupra cartierului, numai că toată lumea privea la televizor, la meci, și nimeni nu se uita pe fereastră la băiatul care plutea lin printre blocurile cu zece etaje. Codin Antonescu a învins toate cele patru tomuri ale marelui roman al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a prins: „Vecinul nostru e romancier, dar ăia marii locuiește în alte blocuri.“ Singura persoană care i-a citit romancierului absolut toate cărțile, care poate să spună pe de rost toate personajele și care îl venerează e o doamnă mititică, nițel cocoșată, nemăritată și care crește optsprezece câini. „Așa e viața“, își spune romancierul, dar cum e viața cu adevărat tot în măcelăria lui nea Mitică îi este dat să afle. „Hai, ia din partea casei o pârjoală - strigă după romancier nea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
avea dreptate. Una-două, descuie seiful, una-două încuie seiful și fă-le procese verbale de predare-primire. Vara, mai ales, când grupurile de japonezi se iveau pe neanunțate, nu mai putea să facă plăți. Până să cheme lăcătușul, până să-l lase nițel să se dezmeticească din beție, se supărau turiștii. Domnul Huțupan îi înșuruba el însuși pe gemeni, iar când plecau japonezii, îi băga la nimereală în geantă, laolaltă cu actele, și se ducea cu ei pe la bănci, la treburi. Odată, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
apoi am uitat, ca și cum nici n-ar fi fost. În rest însă, persoana merită toată considerația. Este deșteaptă, vede clar. știți că față de cei care nu mă iubesc simt întotdeauna respect... Apoi Costineștii, pe malul mării: soare, apă, valuri, nisip. Nițică filmare, ca să nu-i uităm gustul. Augustul, iar Mihai, Stere, Mircic... O escapadă nocturnă la Constanța cu Mihai, de interes pur vizual... În primul rând - nebuniile erotice ale lui Negoițescu (e încântător de nebun!); iar în al doilea - combinații pitorești
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și regele s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-au strâns laolaltă cu mult înainte să-l cunosc pe dictator și înainte de a începe să scriu. Pe când regele trăia se-asemăna c-un câine și-un vițel iar când muri coroana-i se lipi sub păr nițel fiere nițel harbuz orice ploaie de vară sloboade-n cucuruz îngeri meșteri la furișat ce-au fost cândva se înțelege gardă de corp pe lângă rege Spre satul izolat în care am crescut nu ducea nici o stradă asfaltată, numai niște drumuri colbuite pline
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
bună parte din viață în deșertul inospitalier al Iordanului hrănindu-se după o rețetă anticolesterol descoperită de el, cu te miri ce și mai nimic: câteva fructe sălbatice, niște lăcuste leșinate de căldură și în final, ca să-și dreagă gustul, nițică miere "împrumutată" de la niște ființe lipsite cu desăvârșire de cea mai elementară educație și care-și depozitau comoara meliferă în scorburile copacilor. Mai apoi, revenit printre oameni și oprindu-se la răspântii striga opintindu-se din toți bojocii, semenilor săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zile, imediat după încetarea crivățului, ne-a surprins în mod plăcut vizita unei distinse doamne. Noi tocmai "serveam masa", având în centrul ei binecunoscuta farfurie de aluminiu în care mama pusese boabele de porumb coapte pe plită, peste care presărase nițică sare pentru a le face mai gustoase, mai atractive. Deodată s-au auzit niște bătăi slabe la ușa din hol. Mama, mi se pare că bate cineva la ușa de afară, zise Mircea. Du-te, Mircea, și vezi cine este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după care a încetat. Tatălui meu numai de joacă nu-i ardea. Oricum, dușul acesta copilăresc a mai atenuat din asperitățile colțuroase, jignitoare și nedrepte proferate cu câteva minute înainte de niște oameni cu ochelari de cal. I-a mai răcorit nițel sufletul. A coborât din ospitalierul dud, mulțumindu-i atât lui, cât și lui Dumnezeu pentru breakfast-ul delicios și binevenit, s-a încălțat și a plecat mai departe în aceeași direcție. Moș Danilov... La un moment dat, s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
rapid luând poziția clasică în vederea realizării în condiții optime a unuia dintre actele intime cele mai importante ale oricărei ființe vii. S-a crăcănat, distanțându-și organele locomotorii posterioare atât cât considera că e necesar, respirând profund și încovoindu-și nițel coloana vertebrală asemenea unei pisici în stare de iritație, a slobozit din organul specializat în acest scop un jet de lichid gălbui, cald și urât mirositor, care, descriind o curbă aeriană sub forma unui semicerc, și-a descărcat încărcătura prozaică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
șaten, lung până la brâu, un mini de blugi de-nghețau apele, botine italienești pe scurt, o splendoare-n iarbă... Dar ce mi-a tras lovitura de grație a fost când s-a dus la masa cu sendvișuri, s-a aplecat nițel și i-am zărit dessous-ul. Ce crezi tu că purta? Chiloți tetra!“ „Adică moartea pasiunii“, comentez neinspirat și previzibil. „Da’ de unde! Nu înțelegi nimic!“, a ripostat A.A. „Uite cum devine treaba: o tipă ca asta și-ar fi putut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
salingerian), Dănuț, în schimb, e văzut de sus, dinspre Cezar-ul care avea să devină, și des cris cu o imensă doză de (dacă tot sînt în zodie antipruteniană) self -hatred. Emil Paraschivoiu - de altfel personaj nega tiv în carte, nițel pe nedrept, aș zice - are un text în care înșiră toate cuvintele din dicționar care arată calități negative. Un astfel de repertoar în registru burlesc este și nefericitul Dănuț, un loser total și fără drept de apel, dar care tocmai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]