1,551 matches
-
decât să ne purtăm crucea spre Golgota noastră cea de toate zilele. Despre un alt tip de agresiune voiam să vă vorbesc eu aici, o agresiune devenită, parcă pe zi ce trece din ce în ce mai atent orchestrată, mai persuasivă, poate chiar și nițel mai obraznică, atunci când nu receptezi cum se cuvine mesaju-i filosofic. Da, da, nu vă mirați, o asemenea agresiune, care se numește, agresiunea mâinii întinse, se conduce ferm după propriul ei principiu filosofic, enunțat clar în sintagma: „mâna întinsă care nu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii. La Cobilița luna avea nasul mare și moacă tristă. Cică învățătorul satului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
N-a venit la mine Dan Iosif, că doar beam împreună pe șanț la Steluța, să mă roage să-l conving? Piratu’ scoate cârnații din tigaie și-i pune la răcit pe o farfurie desenată cu flori chinezești. Cocuța scoate nițică pâine din buzunar și întinde în uleiul din tigaie: - Toți e hoți, ’rar a dracu! - Păi de ce crezi că, fură lumea? De bine? De ce a furat ăștia a lu’ Zane? încearcă să fenteze tanti Cucu. - Bă, Piratule, io nu-ș cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la clasa a X-a să facă caracterizarea (clef, clef) lui Mara. - Și s-au descurcat, dragă?” - Aoleu, vezi că salata asta de boeuf e plină de ulei. Dacă te pătezi nu mai iese. Cum să nu iasă, colega? Cu nițică apă rece și bicarbonat nu se mai vede nimic. Auzi Mara! Păi ei nu mai știu să numere până la zece (grăăă! Scuzați, da-mi vine înapoi) în franceză! - Ehei, ce mai rupeam noi cartea pe vremea lor! - Că dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fumau țigările Kent pe care le cumpăraseră ani de zile pe sub mână. Când aerul devenea irespirabil de la fumul de țigară și de la gazele provocate de carnea tocată, nevasta gâfâia de pe fotoliu: bărbate, hai să ieșim puțin până se aerisește. Facem nițică istorie și ne întoarcem la 18.30, când începe serialu’. Mă plasasem în spatele unui bărbat în pardesiu elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
primejdie. Ca să nu se sufoce, îl descolăci peChilot. Luându-și seama, începu să frecventeze magazinele pentru bărbați. Coșul de pe spinarea birmanezului se umplea văzând cu ochii: macaroane, pește afumat, pâine, lapte cu orez, borș, mandarine, pâine, cârnați, gem, ouă și nițică pâine. Într-acestea, o frumoasă lună plină de iunie se răspândi peste cartiere. Dinaintea celor doi călători izbucni în toată văpaia siluetei sale, printre pomii înfloriți, blocul de nefamiliști, pe care-l părăsiseră încă de dimineață. De-acum erau sfârșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se joace cu degetele groase și galbene, aplecați peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hernia de disc ale soțului ei, marinarul. La un moment dat au rămas doar ei doi pe terasă, să supravegheze cărnurile. Eu cu Adelina ne-am retras într-o cameră întunecoasă, să ne mai tragem sufletul, să ne mai pupăm nițel. Din cameră se auzea conversația de pe balcon. Părintele prinsese glas. Îi spunea cuscrei că el nu vedea cum mă pot eu căsători cu fiica ei, din moment ce aveam deja o nevastă la Botoșani. Am văzut negru în fața ochilor. Mă așteptam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prima zi de școală a avut parte de același început plin de emoții trecătoare și cutezanța celorlalți colegilor reprimate brusc de siguranța profesorilor. Doamna dirigintă Ghiurcă l-a așezat cu Magi, în banca treia, rândul de la geam, deci mai crescuse nițel și nu trebuia să-l pună profesoara chiar în prima bancă, cum era obișnuit. Pe Magi deși cel mai înalt din clasă l-a instalat coleg cu el... fiind miop, iar el stătea la margine, acolo unde se simțea în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
foame de m-a-nnebunit („CÎine Anume creat pentru a-și salva de la moarte stăpînul. CÎinele este prietenul omului”, tot din Dicționar), cum m-ați Înnebunit amîndoi, chiar, uitasem iar de copil, pentru că-și tot acoperă fața cu mîinile, e nițel marcat de ce se-ntîmplă prin casă, iată varianta lui la Scufița Roșie, a fost odaată, o bunicuuță, care mergeea, și-a călcat-o mașina, se ascunde-n debara și, În final, mi-am pierdut serviciul. Fiindcă dacă stai acasă și scrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
laudă: „Am omorît 73 de oameni”, recunoaște Berenger/Barnes din Platoon, uite cum se leagă totul, și o recunoaște pe-un ton tragic, menit să-l facă pe cinefalograf dacă nu chiar să cadă-n fîntîna admirației, măcar să-l simpatizeze nițel pe eroul ce se-arată, pentru o secundă, vulnerabil, prins În implacabila cursă a destinului, ca un sconcs. Și-ar fi și greu să nu fie admirat, pentru că prezintă de-a curmezișul ecranului toate trăsăturile personajului pozitiv - curajos, singuratic, țintaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de curînd o carte, probabil la fel de puțin elastică, așa cum se purtau izmenele pe vremuri, cu destăinuiri din presa americană de-acum treizeci de ani, presă care, nu mă miră, Îl numea pe BÎrlădeanu „părintele miracolului economic românesc”. Să ne oprim nițel asupra cuvîntului miracol; Înseamnă fenomen neobișnuit, care pare ori chiar este inexplicabil fără a fi Însă neapărat supranatural, precum, de exemplu, domnul academician, sau reprezentarea lui teatrală asemănătoare misterului, destul de răspîndită În Europa secolelor XIV XV. Ceea ce-nseamnă că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Valencia și ea Îi e fidelă cu oricine. — Auzi, Hank, ce-ncerci să-mi vinzi tu aicea? — Voiam doar să te-nveselesc puțin. — Maturizează-te odată. Ce mi-e Încă o gagică? — Încă o gagică. — Nu mă deranjează să mor nițel. Treaba asta cu moartea e doar o porcărie. Ce mă enervează e că-i degeaba. Atacul Ăsta e conceput greșit, și-atunci e degeaba. Am ajuns să mă pricep bine la tancuri. Dac-aș avea timp, aș putea pregăti niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
sînt plătiți? Luau zece pesete pe zi. Da’ acum are soldă de locotenent. — De locotenent spaniol? — Da. — PĂi tre’ să fie nebun. Sau e implicat politic? — E politic. A, așa se explică. Auzi, Cheliuță, da’ tre’ să te fi chinuit nițel cu presiunea aia de la vînt, dacă zici că ți-a zburat coada. — Da, tovarășe, spuse Cheliuță. — Și cum te-ai simțit? — MĂ gîndeam Întruna, tovarășe. — Da’ din Junker cîți au scăpat, Cheliuță? — Patru, dintr-un echipaj de șase. Eram sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Cu mocasinii. — Ce-ai luat de citit? — Lorna Doone, Kidnapped și Wuthering Heights. — În afară de Kidnapped, nici una nu-i pentru vîrsta ta. — Ba Lorna Doone este. — O să citim cu voce tare. Așa o să le terminăm mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În cap“, se gîndi, „și o să le scriu. Asta o să-i aranjeze și trebuie să-i aranjez, ca să-mi repar cumva curvăsĂria În care am ținut-o pe Coastă. Dacă Îmi ies măcar patru din șase, asta mă mai spală nițel pentru toată curvăsĂria. Pe dracu’ curvăsĂrie, n-a fost nici o curvăsĂrie, era ca și cum ți s-ar cere să produci o mostră de spermă pentru o inseminare artificială. Un birou În care s-o produci și o secretară care să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Stai omule, cum să pleci acum, doar n-au intrat zilele în sac, odihnește- te în odaia mare din față, și dimineață, odihnit, o vei lua din loc.“ El, nu și nu, că vrea să ajungă acasă mai repede. Obosit, nițel băut, cred c-a adormit în căruță. După o vreme, caii nemaisimțind hățurile întinse, se opriră să pască pe un tăpșan cu iarba deasă. Păscând, stăteau firesc, cu capetele aplecate, iar opritorile de pe gât alunecară până căzură. Când musafirul meu
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon cher, mai știi să stai călare? Se-ntoarse brusc spre el și-l sfredeli cu privirea. Nițel încurcat, fiindcă în copilărie călărise pe păr, adică fără șea, gândea rapid: “M-a întrebat dacă știu să stau călare, nu dacă știu să călăresc. Este o diferență între una și cealaltă dar, cum să spun eu, ofițer și învățător
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
un gest discret prin care o situa și pe Ina într-o situație similară. Continuă apoi: nebunaticul ista al meu mă bate cu picioarele de o lună de zile, e grăbit să iasă la lume... - Spune-i să mai aibă nițică răbdare și va veni și timpul acela...Văzând-o însă cu broboane mari de sudoare pe frunte, se apropie de ea, îi șterse fața și fruntea cu o fașă muiată în apă rece, vorbindu-i cu căldură: - Curaj, curaj! Cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tramvaiul era În stație. M-o fi văzut cineva? Ei, și? Azi am fost la sfatul popular, cu grupa, la căsătoria colegului nostru Ogășanu. A fost frumos, ea era atât de liniștită În privința lui, atât de emoționată... M-am pilit nițel, după băutura de aseară. Am spus niște vorbe pe care le consider totuși bine spuse. Am atacat-o pe Magda, actuala țintă a lui Vasile. Am făcut pe geloasa! Ce idee! Ce fantezie! Distracție ca la nuntă! 16 aprilie 1963
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dat un impuls În plus pentru scris. Tu ai În tine o doză slabă de timiditate. Când ești singur, ești altul decât În grup. Pentru asta, o să te ridici și tu la poezie, doar ești În stare! Vreau să discutăm nițel câteva poezii ale tale și, dacă vrei, și de-ale mele. Pentru asta, putem să ne Întâlnim odată, În prezența Lorei. Aici tu hotărăști, căci poeziile se pot discuta și prin corespondență. Eu am o idee și o supun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strigă Titu amabil ca totdeauna, scoțând din buzunar cheia de la camera lui și potrivind-o în broască. ― Bonjur, bonjur, domnul... răspunse gazda încîntată de chiriașul ei, care se purta atât de cuviincios. Dar ce ești așa de grăbit? Poftim încoace nițel, că doar n-am să te mănânc, adăugă apoi cu glas de sirenă răgușită, continuând operația de pictură facială, în vreme ce Titu, din pragul camerei lui, după ce deschisese ușa, își aruncă pălăria pe masă. Sunt singură. Jenică, sărăcuțul, s-a dus
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bine când vom ajunge la Lespezi că e tocmai pe spinare și se vede până la Izvoru, ba uneori și până în județul Teleorman, care începe numai la câțiva kilometri din jos de Izvoru. Aidem, Ichime! O luăm peste Gliganu și oprim nițel la Lespezi, sus. Înainte de a porni caii, Grigore mai strigă: ― Stai! Stai! încă un minut!... Să profit de ocazie și să-ți prezint pe vecinii din partea asta. Poate să-i întîlnești cât vei sta la noi și barem să știi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Cum nu, conașule! Avem. Foarte de treabă și tânăr. E chiar de aici, și-i însurat, și-i trăiesc părinții, că stau toți împreună... ― Șade departe? ― Nu-i așa departe, conașule... Cum ieși în uliță, faci la stânga și mai mergi nițel și vezi o casă cu flori în geamuri. Acolo șade. ― Bine, Marioară, mulțumesc și să-ți jucăm curând la nuntă! zise Titu, ciupind-o galant de obraz. ― Să dea Dumnezeu! răspunse fata mai domol și roșind puțin. Schimbul de cuvinte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prin câteva case, venea primăria, cu ogradă mare, apoi pe stânga, școala și pe urmă iar pe dreapta, biserica. În dreptul bisericii tânărul se opri: n-o fi trecut oare de casa învățătorului? Un copil i-o arătă cu degetul: numai nițel mai înainte. Casa nu se deosebea întru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curată și în geamuri într-adevăr râdeau niște mușcate însîngerate. Deschise portița. Un dulău șchiop și zbârlit se aruncă la dânsul, lătrând atât de furios, de parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]