2,919 matches
-
spada, tot, Dar cui le-a-ncredințat el să [î]nțeleg nu pot... (se-ntoarce... vede tronul acoperit) Dar cine oare tronul cu negru coperi? (tună) Ce tunet! (din sala de banchet) Să trăiască Sas!! Aide, nu pieri! Curaj! Ce sânt acestea? Nimicuri și eresuri Cu care tu, pruncie, gândirea mi-o împresuri! Ca și când [ceru-n tunet] nu are altă treabă Decât să împlinească ceea ce zice-o babă! (popa cîntă) BOGDANA (ascultă) Sânt rugăciuni, se cântă [cînd] suflete se sting. Sas! Sas! [SAS
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bolnavă Anna? [ROMAN] (Anna o cheamă) Tu i-ești drag (îl ia de braț) Eu o cunosc pe Anna... Dar vezi, eu sânt moșneag, Cam slab de cap... deși aicea am multe șiretlicuri Dar ținere de minte nu am... Orice nimicuri Voi să le spui tu mie... ca un șurub să facem Și orice-mprotivire în bine s-o prefacem, Să-ți [fiu] eu -- ai crezare - sfătuitor de taină... Ei, dar [ce] floare mândră cusută ți-e pe haină? Desigur de la dânsa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
libertatea și Cristos (crucea) una sunt. Binecuvântarea mea, gândirea mea, care totdeuna te va conjura, fie mirul din urmă. Ilariu! știi tu ce ai să taci?... Vezi tu Moldova?... Un Domn desfrânat, vânzător de țară... iată Moldova!... în sufletul acelui nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în sufletul acelui nimic, acelui om beat de omor, e sufletul Moldovei... numele lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui e numele Moldovei... O, Satana n-a făcut neciodată un aliagiu mai monstruos, prostituțiunea rînjîndă n-a îmbrățoșat neciodată cu mai mult foc pe-o vergină, nimicul n-a sorbit neciodată cu [mai] multă lăcomie ființa unui ceva cum nimicul acestui Vodă a sorbit în pustiurile sale plîngînda soarte a Moldovei. Ei bine, desfă aste două, smulge moartea din mormânt, smulge-un Vodă de pe tron; căci mormântul în care zace acea moarte a fost râzătorul palat al vieței. Hilariu! oare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul este al lumilor sicrii Că sori mai pâlpâi - roșii, gigantece făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde Atunci gintea-nviată din suferințe lungi Să moară, națiunea - atunci! și - nici atunci! Căci nu, nu mor Titanii din zilele bătrâne, Mai iute scutur munții, scot lumea din țîțîne S-arunc în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi se sting. Nimicul lințoliu se întinde Pe spațiuri deșerte, pe lumile murinde! Văzând risipa, Satan, voi crede c-ai învins! Căci, dacă ești arhanghel al morții cei bătrâne, Atunci ești drept, căci numai ea este dreaptă-n lume Și cei ce o servesc
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
LECU] (tîrît de Ștefan) Dar când îți spun, Ștefan, cumcă toate petrecerile ce mi le propui nu pot să mă-nveselească. Ce vrei tu cu partiile tale, cu balurile tale, cu jocul tău de cărți... toate azi pentru mine-s nimicuri... toate, ți-o spun. Azi și totdeuna pe mine numai un lucru mă va interesa... [ȘTEFAN] Un lucru... un lucru! Care? Țip înc-o dată! Care? A[LECU] Ștefan! Tu ești fericit... Eu nu pot fi... Și ca să-nțelegi cumcă nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
care nu [trebuie] să meargă (paralel) numai alături (cu conceptul) cu ideea artei, ci care trebuie s-o pătrundă. (Astfel încît conceptul filozofic să nu fie decât un rezultat a diferitelor cunoștințe ce trebuiesc unui actor). (Ele) Acele cunoștințe (mari nimicuri) sânt legitimațiunea că artistului nu-i vorbește un om dintr-o lume streină, ci unul familiarizat în (ideea sa cosmică) lumea sa ideală (Weltanschauung). Pentru o adevărată dezvoltare a artei de reprezintațiune dramatică trebuie să se (întrunească) împreune c-un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
această familie : „drugătură” (fire groase, toarse cu druga), „drugă- noaie” (femeie care toarce cu druga) și, mai ales, cunoscutul verb „a îndruga”, cu sensul propriu de „a toarce cu druga” și cel ulterior, figurat, de „a vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale minciuni etc.” (64, p. 202). Ipoteza că druga, în folclorul copiilor, are înțelesul de „fus”, deci un obiect din inventarul de unelte ale femeilor, este confirmată de faptul că, în cadrul invocațiilor, copilul cere druga invariabil
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
insinuațiuni și, se 'nțelege, ne-a substituit, ca de obicei, idei pe cari nu le-am enunțat și nu le-am avut niciodată. Ceea ce am voit să zicem și repetăm acum este ca să nu se dea prea mare gravitate unor nimicuri. Voltaire spune într-un loc [... ] și ceea ce omul este, cel pățit, trecut prin suferinți și devenit simțitor, e cu atât mai mult copilul care nu are conștiință deplină despre necazul ce ni-l poate pricinui. Unii, fără a fi răi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
indiferent de-a se ști cum [î]l cheamă. Numele lui, ar zice Biblia, e "legiune" De un șir de ani Rusia e frământată de-o mișcare întinsă și surdă care amenință a surpa statul din temelii și-a pune " nimicul" în locul lui. E în natura statelor despotice ca sa fie totdauna lângă marginea prăpastiei, căci despotismul și demagogia sunt două vlăstare ale unui și aceluiași 82 {EminescuOpXIII 83} principiu, a egalizării condițiilor sociale. Într-o aglomerațiune atât de inorganică de popoare
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu sunt produse de ei, scumpindu-le artificial, c-un cuvînt: secături, pierde-vară, și cum [î]i mai cheamă, nu fac decât o întrebuințare inutilă de mecanismul de muncă cu care i-a înzestrat natura. Echivalentul mecanic se pierde pe nimicuri și pe zădărnicii. Daca consideram pe om ca pe-o mașină care trebuie alimentată cu material combustibil, a cărui ardere se preface în putere și care putere cată a se 'ntrebuința la producțiune, daca e să nu se prefacă fără
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de împămîntenire ne-ar putea spune multe. Un singur remediu există în adevăr în contra acestor rele, dar trebuie aplicat cu toată rigoarea, cu tot esclusivismul: munca, acest corelat mecanic al adevărului; adevărul, acest corelat intelectual al muncii. Dar muncă, nu nimicuri, nu mânare de muști la apă; si adevăr, nu fraze lustruite și negustorie de vorbe. [22 iulie 1882] ["BANCHETUL DIN SEVERIN... Banchetul din Severin, dat în onoarea scriitorilor maghiari inspiră lui "Pesther Lloyd" o serie de reflecții cari merită a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
la puțin. Industria dă totodată ocazia fiecărui individ de-a se aplica în ramura ce convine aptitudinilor lui, de-a se specializa, de-a deveni un caracter și un talent. Brațul care muncește nu dă timp capului să gândească la nimicuri. Munca moralizează; și daca există atâta imoralitate, atâta cinism, atâta malonestitate în societatea noastră, cauza e în mare parte lipsa de ocupație, lipsa de muncă veritabilă. E pură naivitate din partea "Romînului" de - a - și închipui că nouă ne sunt necunoscute
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu atâta stăruința încît ea a început a pătrunde până și în spirite pe deplin corecte ale unor oameni ce n-au a-și imputa nimic. Astfel un deputat, din cei mai scrupuloși în toate afacerile, ba chiar în toate nimicurile vieții sale publice și private, ne zicea într-un rând următoarele: Ce să-i faci! Natura omenească e natură omenească. În faza în care - am intrat nu mai întrebăm daca cutare sau cutare fură. Cestiunea onestității e secundară în viața
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Rosetti că numai pe una în toată România o cheamă Libertatea. E plină lumea de numele grecesc Eleutheria, care e identic cu Libertatea. Lefter și Lefterii cât păru-n cap. D. C. A. Rosetti n-a inventat nici la 1848 nimic nou. N-a făcut decât să traducă numele Lefteria din neogrecește în românește, precum făcea și cu versurile în Ceasurile sale de mulțumire, și atâta e tot. Așadar înc-o dată: d. C. A. Rosetti țină-se mai cu seamă de ce
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se teme decât de propria-i nemărginire! - Pe sandalele Sfântului Augustin, ce vrei să spui? - Fără Abație, religiile vechii Terre... Religiile?! -... ar fi doar amintire. Fumul de tămâie al templelor care au ridicat Omul din animal s-a risipit în nimicul negru dintre cele o mie de stele! Cât de nemărginit ar fi Omul fără Dumnezeul său? ... și cât de speriat ar fi Domnul nostru atunci. - Folosești vorbe cu mult dincolo de puterea ta de înțelegere. - Domnul e deasupra mea și lumina
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nu trebuie să te joci cu blasfemia! Domnul nostru nu e nicicum hainul zeu creștin. El e în orice piatră pe care o atingem, e în tăișul sabiei cu care îi măcelărim pe necredincioși, e în navele cu care străbatem nimicul negru spre planetele de Însămânțat. Dumnezeu nu e numai în oameni ci în tot ceea ce ating ei cu mâinile sau cu mintea! Un mușchi de pe fața novicelui tresări necontrolat: Nu putea fi! Nu vor îndrăzni! - Să fie oare Dumnezeu și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
prezentă la toate nivelele de organizare, în schimb câmpul sau energia este esențială - o existență de câmp și nu de masă deci . Această Ultimă Realitate sau Câmp Fundamental este Adevărul intuit pe calea religioasă și cunoscut ca Dumnezeu, Manido, Tane, Nimicul Absolut, Brahma etc., cu diverse ipostaze - corespunzăoare nivelelor de organizare recunoscute de știință - cum ar fi Sfânta Treime, Mana, Kachinas etc. . Deducția logică poate să meargă și în sens invers, de la ceea ce vedem cu ochiul liber și până la particulele identificate
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
pasivității, dar inferioară voluntarismului, adaptabilitatea valoare intermediară între limite reprezintă, în opinia lui Ralea, caracteristica noastră psihologică, datorată (și) situării noastre între cele două lumi. Ca activitate, adaptabilitatea este doar pe jumătate creatoare, dar oricum este ceva mai mult decât ... nimic. Este maniera în care se instaurează echilibrul între elemente aparținând unor zone diferite. Operaționalizarea acestei caracteristici o identifică în aceea că românul nu protestează, adaptându-se la toate nedreptățile, neavând în istorie vreo revoluție. Totuși, românul încearcă să amelioreze situația
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
se neliniștește pentru viitor, căci el e prezentul! În acest univers, a cărui Întindere este nesfârșită, nu există nici un lucru care să nu țină de principiul ki (energia cosmică). Așadar cine poate preexista ki-ului? Cine Îi poate post-exista? Astfel, și nimicul, și existența se formează spontan. Și vidul, și realitatea se formează spontan. Nu există nici Început, nici sfârșit. Sensei Profesoara caucaziană de naționalitate mexicană Își ține primul curs În marele amfiteatru al universității japoneze unde a fost invitată să predea
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
la Vérité”; DM, „la Vérité”, „le vrai”; YA, „the Real”; Arb „the Truth”. Contexte: „Dumnezeu este Adevărul...” v. 22, 6 continuă: „El readuce la viață pe cei morți...” v. 22, 62/61 continuă: „iar ceea ce cheamă ei în locul Lui este nimicul...” v. 31, 30/29 continuă: „iar ceea ce chemați în afară de El este deșertăciune...” All"h huwa al-′aqq al-Mubn (24, 25: „Dumnezeu este Limpedele Adevăr.” (GG) al-wil"yat li-All"h al-′aqq (18, 44/42): „oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
legiuitorul trebuie să stabilească o limită a sărăciei și a bogăției. Limita sărăciei să fie valoarea lotului distribuit care trebuie să rămână neatins și nici unul dintre conducători, nici unul dintre cetățenii care cinstesc virtutea nu va privi cu indiferență diminuarea întru nimic a acestuia. Fiind stabilită această măsură, legiuitorul va permite să se dobândească o avere de două ori mai mare, de trei ori mai mare și de până la patru ori mai mare. Iar dacă cineva dobândește mai multă avere - fie că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
absurdului lumii care se revendică de la pace și progres. Ceea ce face cu putință această conștiință e o libertate absolută în care își găsește temeiul responsabilitatea. Cei care-au făcut această experiență a fisurii dintre ceea poate oferi lumea modernă și nimicul ce se revelează în epicentrul ei, cei care-au fost zguduiți în adâncul ființei lor sunt pentru Patočka cei care înțeleg resorturile lumii și propria lor libertate și, în cele din urmă, sunt fermenții unei lumi noi. Dacă Patočka vorbește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]