2,270 matches
-
că Don Quijote se transformă într-o autentică graniță a romanului modern tocmai prin delimitarea parodică de romanele precedente ce abordau aventurosul lumii cavalerești. Delimitarea, deși pe alocuri ironică, nu se face cu malițiozitate, căci Cervantes "nu a urmărit atât să nimicească acest gen de roman, cât să-l reformeze"242, însă rezultatul e surprinzător: deși recunoaște ca punct de pornire, ca inspirație romanele cavalerești, opera cervantescă se transformă într-o creație de prim rang, care aproape că face uitate celelalte scrieri
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dușmanilor", ci și exterminarea memoriei lor. Distrugerea vizează tot ceea ce alcătuiește identitatea unui om, chiar și după moartea sa, în condițiile în care oamenii sunt aruncați într-o groapă comună, iar familia nu este anunțată de moartea lor. Totul este nimicit chiar și după moarte, astfel încât să nu mai rămână nici o urmă (la Belomorkanal, spune Soljenițîn, deținuții care cădeau și mureau pe șantier, din cauza muncii epuizante și a foamei erau lăsați acolo, înghețau, iar cadavrele măcinate și amestecate cu nisip intrau
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
trei prieteni (Dimitri Sologdin, Gleb Nerjin și Lev Rubin). Fiecare deținut din această închisoare-laborator are povestea lui referitoare la modul în care a ajuns în detenție și fiecare trăiește această experiență în felul său, dovadă că individualitatea nu poate fi nimicită atât de ușor cum se dorea. Toți sunt foarte buni specialiști în profesia lor (matematicieni, fizicieni, chimiști, ingineri specializați în proiectare radio, ingineri-telefoniști, constructori, chiar și pictori, traducători și legători de cărți), lucru pentru care, de altfel, au și fost
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
indicau sprinteneala și promptitudinea necesară creștinului în predicarea Evangheliei păcii; sabia era simbolul apărării sale. Sfântului Paul îi pare fascinant, apropriat, să descrie și să prezinte cele trei virtuți teologale, ca arme spirituale puternice, capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă orice intrigă: Pentru că, deși umblăm în trup, nu ne luptăm trupește. Căci armele noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții și toată trufia care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a creat o opinie greșită despre Dumnezeu și a trăit în manieră complet arogantă și profanatoare disprețuind cultul, călcând în picioare legile, făcând violență copiilor sau femeilor, distrugând pe nedrept orașele, incendiind casele cu locuitorii lor, devastând o regiune și nimicind odată cu ea neamuri și popoare și chiar o întreagă națiune, cum va putea acesta să ispășească o pedeapsă adecvată acestor fărădelegi în trupul său coruptibil, dacă moartea întrerupe mai înainte ispășirea meritată, în timp ce viața muritoare nu ar fi îndeajuns nici măcar
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
funcție efectivă de amalgam. Prin urmare, structura civilă a imperiului, ca sistem de funcționare, nu a fost respinsă de creștini cât privește exterioritatea. Neacceptarea completă a acesteia a fost cauzată de fundamentul religios păgân al sistemului, fundament ce tindea să nimicească conștiința individului, supunându-l unei puteri abuzive care folosea religia ca instrument de domnie. Cels îi acuza pe creștini că vor să revoluționeze obiceiurile celor mulți și instituțiile consolidate ale statului, provocând dezordine socială; că vor să se izoleze de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de sânge pentru tot Egiptul. Se vede clar din cele scrise în Biblie, cum ca să termine o dată toată halimaua asta cu Exodul, Dumnezeu vine personal, împreună cu „terminatorii" săi, numiți cu grijă dintre îngerii purtători de sabie, cu porunca să-i nimicească pe toți întâi-născuții egipteni. Conform programării, măcelul cel cumplit trebuia să aibă loc noaptea și pentru a evita eventualele greșeli, în fiecare casă evreiască s-a mâncat miei, eventual iezi și evreii au făcut pe ușile locuințelor lor semne cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și sălbatice fiare de pradă: tigrul, vulturul, mistrețul... Imaginea muștelor va reveni în Regele Lear într-o frază care conține una din cele din urmă experiențe omenești: Că muștele, pentr-un copil zburdalnic, Așa, pe lîngă zei, sînt muritorii: Ne nimicesc din joacă" (Regele Lear, IV, 1) Cui îi poate cere dreptate musca? Ce poate îndreptați suferințele unei muște? Se cuvine să-ți fie milă de muște? Poate musca să-i ceară omului să-i plîngă de milă? Pot oamenii să
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
capu-ingrat! Lovește-i oasele, Aer infect, cu-nțepenire! CORNWALL: Pfui, șir, pfui! LEAR: Fulgere iuți, foc orbitor zvîrliți În ochii-i trufași; i-otrăviți frum'sețea, Cețuri de mlaștini, ce se-absorb de soare, Pentru-a cădea și-a-i nimici trufia! REGAN: O, zei slăviți! Așa ai să-mi urezi Și mie-atunci cînd furia te-o prinde. LEAR: Nu, Regan, ție niciodat' nu-ți dau blestem. De drag mișcata-ți fire nu te va Lăsa asprimii; ochii ei sînt cruzi
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
năpaste Smerit spre chinul tot. Că sînt nenorocit Te face mai ferice. -Așa vrea cerul. Cel prea bogat, de voluptăți hrănit, Ce-ți calcă legile, acel ce nu vedea-va, Fiindcă nu simte, iute-ți simte forță: Buna-mpărțire-ar nimici excesul Și-oricare ar avea destul. Știi Dover? EDGAR: Ay, master. Gloucester: There is a cliff whose high and bending head Looks fearfully în the confined deep: Bring me but to the very brim of it, And I'll repair
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Death! He dies. Îți mulțumesc. Te binecuvînteze Cu bunătatea-i cerul, nesfîrșit. (Intra Oswald) OSWALD: Răsplată proclamata! Foarte bine! Capul tău fără ochi fu plăsmuit Să-mi nalte soarta. Trădător nemernic, Degrab te reculege: spada-i trasă, Ce te va nimici. GLOUCESTER: Mîna ta bună Să tragă zdravăn. (Edgar se interpune) OSWALD: Ce, țăran obraznic, Cutezi pe-un trădător să aperi? Șterge-o, Molima soartei lui să nu se prindă La fel de tine. Lasă-i brațul! EDGAR: Nu-l las, giupîni, far
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
să lege organic lumea cosmopolită, pe care o cunoscuseră prin educația lor, de realitățile din țara în care se născuseră și în care se întorseseră. Vreau să spun că truda asta de a moderniza elementul local, indigen, fără a-l nimici, începe destul de devreme, încă din secolul XIX. Poate că erau voci izolate. De acord, dar erau totuși voci de oameni importanți, oameni învățați, oameni cu o anumită pondere în societate, cu o anumită influență. S. A. : Într-o lume în care
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
se distrugea, în vrăjmășie și-n surzenie, averea fostei cooperative agricole și ferma de animale realizată cu multă trudă , se împrăștiau uneltele și mașinile agricole procurate cu mari sacrificii, se desființau livezileunele sădite de elevii și învățătorii școlii și se nimiceau plantații de poprire a povârnișurilor. Copleșit de presimțiri întunecate și încercat de neliniștile celor 90 de ani , peste al căror prag trecuse, retras ca un schimnic, într-o încăpere din spate, așternea pe hârtie ultimele gânduri. Ascultând veștile unui receptor
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dezlănțuie prigoana anticreștină, mai ales sub influența neoplatonicianului Porfiriu, care în anul 300 scrisese o lucrare pentru a justifica combaterea creștinismului. În felul acesta Dioclețian a emis decrete de persecuție, sub lozinca radicală: nomen christianorum delato (numele creștinilor să fie nimicit). Primul edict a fost dat la 24 februarie 303, dată la care sfinții martiri Epictect și Astion erau deja trecuți la Domnul. În Halmyris, Vigilantius, recent convertit, nu a avut de suferit, nici preotul Bonosus, iar Evanghelia (în manuscris, rămasă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
din dorința desăvârșirii dând, spre întărire, un citat din Sf. Apostol Pavel: Întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăință spre mântuire, fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte” (II Corinteni 7, 10). Tristețea morocănoasă, disperată care zdrobește sufletul și nimicește roadele Duhului Sfânt trebuie eliminată la fel ca și duhul desfrânării, al iubirii de arginți sau al mâniei (cap. 12). Cartea a X-a, în cele 25 de capitole, atacă duhul neliniștii sau acediei pe care Cassian il numește ,,dezgustul
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mai mult pe impresie decât pe reflecție logică. În ceea ce privește raportarea la Cearta dintre Antici și Moderni, Fénelon alege o cale de mijloc, atitudinea lui este moderată, oarecum împăciuitoare, încercându-se o stabilizare a balanței între cele două tabere, fără a nimici meritele anticilor sau a-i desconsidera pe moderni. În acest sens, se sugerează că orice atitudine extremă, și de o parte și de alta, este dăunătoare: Recunosc că emulația modernilor ar putea fi periculoasă dacă s-ar transforma în disprețuirea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în sfârșit, văzând că toți oamenii erau supuși morții, − S-a milostivit de neamul nostru și S-a îndurat de neputința noastră. Și pogorând la stricăciunea noastră și nesuferind stăpânirea morții prin care se pierdea ceea ce a făcut și se nimicea lucrul Tatălui Său privitor la oameni, Își ia trup, un trup care nu e străin de al nostru. Căci nu a voit să fie simplu în trup, nici nu a voit să se arate numai. Căci ar fi putut, dacă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a îmbrăcat stricăciunea n-ar fi înviat dacă n-ar fi îmbrăcat Viața. Și iarăși moartea nu se arată în sine, ci numai în trup. De aceea a îmbrăcat El trupul, ca aflând moartea în trup, în el să o nimicească 43“. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, XLIV, în PSB, vol. 15, p. 141) „De când au început oamenii să părăsească credința în idoli, dacă nu de când a venit Dumnezeu-Cuvântul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
prin care oamenii să se unească cu El și între ei și să se opună iubirii egoiste, primul păcat și primul făt al diavolului, care este și se cunoaște la rândul ei ca fiind maica patimilor de după ea. Pe aceasta nimicind-o prin iubire, Cel ce S-a dat pe Sine ca dar vrednic de Dumnezeu, a nimicit prin ea și toată mulțimea de patimi care nu mai au după ea altă temelie sau cauză a existenței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
primul păcat și primul făt al diavolului, care este și se cunoaște la rândul ei ca fiind maica patimilor de după ea. Pe aceasta nimicind-o prin iubire, Cel ce S-a dat pe Sine ca dar vrednic de Dumnezeu, a nimicit prin ea și toată mulțimea de patimi care nu mai au după ea altă temelie sau cauză a existenței”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, Ep. 2, în PSB, vol. 81, p. 31) „... să vestim cu binecredincioșie și taina coborârii
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
faptei Lui de Stăpân; El a purtat pe capul și în mintea trupului Său toate răutățile noastre, cu care ne-am rănit. Că El, cu patima Lui, ne-a izbăvit de sminteli, de păcate și de niște spini ca aceștia. Nimicind pe diavol, Domnul întreabă pe bună dreptate, cu mândrie, zicând: Unde-ți este, moarte, boldul? (1 Cor. 15, 55)”. (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea a II-a, cap. VIII, 74.2., în PSB, vol. 4, p. 273) „El a fost preaslăvit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ceea ce numim Duh Sfânt, pe de altă parte, le făcea mintea mai pătrunzătoare, iar sufletul mai curat, trupul nemaifăcându-le nici o piedică spre strădaniile virtuoase, întrucât ajunsese, așa-zicând, să fie mort păcatului, căci, potrivit credinței noastre, Duhul cel dumnezeiesc nimicește dorințele cărnii, întrucât dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. IV, în PSB, vol. 9, p. 444) 100 „... proorocii, pe care tocmai curățenia vieții a fost aceea care i-a îndreptățit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
numai atunci se va fi pus la nivelul relativismului științific, când jurisprudența nu va porni de la ideea copilărească și sălbatecă de a pedepsi, ci de la ideea coaptă și civilizată de a izola persoanele care lezează interesele sociale și de a nimici cauzele pentru care ele sunt împinse să lezeze"102). Stabilind discordanța existență între cunoștințele de psihiatrie și modul în care sunt ele utilizate de justiție, autorul menționează necesitatea unui acord între psihiatrie și legiști (" Vom căuta să vedem până la ce
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
caldă și minte foarte rece (s.n.) se cer de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu siguranță, să nimicească adevărata cauză a răului și să o stârpească cu statornicie de fier."17 Înarmat cu asemenea concepție, Eminescu procedează ca un chirurg dăruit integral sănătății pacientului. Și el pornește de la răul dinăuntru, văzând că acela din afară este nutrit și
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Mușatini. Miracolul domniei lui Ștefan cel Mare (echivalentul domniei lui Mircea cel Bătrân, în Țara Românească) pe acest fond s-a produs: "De la 1459 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost domnia cea mai glorioasă a Moldovei. El nimicește influințele străine de dinafară cu sabia și cu isteția. Și cu toate aceste se știe din relațiile medicului venețian că, cu toată gloria și lunga sa domnie, Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său pe tron. Cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]