18,350 matches
-
tristețe Tamika, e un lucru, iar adepții căii sunt cu totul altceva”. Nu mă pot abține să nu citez un fragment irezistibil, amestec de savoare copilărească, poveste pentru copii și dragoste maternă (din povestirea Cumulus, din partea a doua): „ - Așa arată norii Cumulus, îi șopti Tamika lui Șercan în timp ce îl ținea în brațe. Uite cât de repede se mișcă pe cer! Mmm, zici c-ar fi conopide cu mugurași. Cuuumuuuluuus, zise Șercan. Vrei să păpăm niște Cumulus? Râse Tamika în timp ce îl mângâia
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
câte un cap peste față, dar fețele parcă le erau de cauciuc. Își descleștau mâinile de pe gâtul meu numai când nu mai era nimeni de față. La un moment dat, o căruță cu roți de cauciuc care trăgea după ea nori de praf a gonit în zbor pe lângă noi, iar mirosul de sudoare al calului mi s-a părut mai mult decât cunoscut. L-am văzut pe vizitiu, Ma Wendou, înfășurat într-o piele albă de oaie fără păr, stând pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
cu sfoară fină de cânepă, iar la ceafă îmi vârâseră plăcuța de condamnat la moarte. Era în ziua a douăzeci și treia din ultima lună a anului, la doar șapte zile de Sărbătoarea primăverii. Vântul era rece și geros, iar norii plumburii se țeseau strâns pe cer. Mână după mână de măzăriche asemenea boabelor albe de orez mi se lăsa pe lângă gât. Soția mea, Bai, bocea nu departe în spate; nu o auzeam însă pe concubina întâia, Yingchun, și nici pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
Poezia nu e doar textul nedus până la capăt în partea dreaptă a paginii. Ea este de fapt peste tot în jurul nostru, în ADN-ul din celulele noastre și-n formulele matematice, în femeile frumoase și-n bărbații frumoși, în forma norilor de vară” (pp. 127 - 128). Ochiul căprui al dragostei noastre reprezintă cartea unui profesionist al literaturii care se decide să vorbească, de plăcere, despre literatură. Ce i s-ar putea pretinde mai mult?
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
hârtii. Peste câteva minute, când își ridică privirea, în birou nu mai era nimeni. Gheorghe plecase încet, așa cum, de altfel, și intrase cu o oră în urmă. Afară se întunecase, cu toate că mai erau câteva ore până să se lase noaptea: nori negri se adunaseră peste întregul oraș. În stradă, Tălparu îi făcu semn șoferului să plece. O porni pe jos, dar se opri la prima intersecție, neștiind parcă ce are de făcut sau încotro să o apuce. În sfârșit, păru să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mă răcoresc. Înaintea mea, în fața liftului, așteaptă un moșneag scund, cu o cămașă lejeră, și o pălărie de pai lăsată pe ceafă. Mă sufoc de furie, fornăi ca un cal, în timp ce liftul coboară. Lent. Tocmai de la zece, de unde stau eu, nor mal. Universul conspiră întru nefericirea mea. Moșnea gul deschide meticulos ușa liftului. Lent. Parcă ar fi un ritual. Turbez. După ce a deschis-o suficient se dă la o parte și, cu o reverență elaborată, mă invită pe mine primul. Îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
merge în continuare. Deci nu a fost o ten tativă de omor și nici de furt. Pușkulița funcționează cu alice. A fost doar un exchange. El mi-a dat lei, eu i-am dat euro. Răzvan Ropotan Cu capul în nori Când eram mică aveam tot felul de vise în care zbu ram. Mă ridicam de la pământ și începeam să plutesc peste oraș. Nu înțelegeam deloc senzația, pentru că părea ireală și nu știam cum de o am. Era frustrant. Când am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în care simt primele fire reci de nisip acoperindu-mă, pielea începe să se așeze diferit pe mine. Cu fiecare lopată de nisip, mă gândesc mai puțin la viitor. Privesc linia orizontului. Dreaptă și neclin tită. Soarele e ascuns în nori, iar luna mai are până să apară. Închid ochii. Și aștept ca el să termine și să plece. Capul mi-a rămas la suprafață, iar corpul mi-e imobil. Boschetarul meu a terminat de îngropat și simt că mă privește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tot Înainte cu ochii și fruntea În soare, spre cer. Și voi vreți cu tot dinadinsul să ne Împiedicați să vedem totul de sus, vreți să nu mai putem ridica ochii din pământ, dar vedeți că nici cerul nici pământul nor să vă rabde mult, tocmai pentru că vreți să ne băgați pe gât numai mizeria produsă de alții. Să revenim. Nu că românul nu ar fi dispus să mai plătească Încă un bir, unul mai mult sau mai puțin nu mai
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
câțiva membri incomozi, mai mulțumește pe alții, toată lumea mulțumită : aplauze Îndelungate !! • În rest : taxă pe venituri ( CARE ? ) taxă pe.......taxă pe........... taxă pe punctele cardinale că pe fum ( vorba lui Pann ) ne-o puseră deja. apoi = sănătatea - Încotro ?! Învățământul - În nori ?! pensiile - pe lună !? creșterea salariilor - de la anul ?! creșterea vertiginoasă a inflației - de alaltăieri. dar toată țara geme Înfloritoare, pardon, Înflorește gemând de atâta bine, nu-i așa ?! Am uitat de externe - ni se mai povestește din când În când ( după
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
în același cap de nebun, vaiete de profeți și strigăte din morminte, dealurile curgând din păduri cu păduri cu tot și apele văilor urcând în deal. În ultima noapte se înstăpâni în lume ultima urgie: pe tot pământul se lăsă norul de broaște căzut din cer. Da, tunetul și liniștea dragostei se lasă loc în inimă când picioarele au isprăvit de călcat pe șerpi", își spuse Cerboaica în zori. Iarba albăstrind în coame de ceață, înspicată în lucirea stinsă a stelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul. Lumina stelelor păli. Trupul ei se umplu de dorul desprinderii de pământ. Ar fi vrut să zboare. Să se înalțe. Cu păsările. Poate de asta, trupul ei, în noaptea aceea, toată noaptea cât se perpeli fără somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înțeleg pe voi. Ce-aveți cu mine? Cu tine!! Eu!?! Da. Tu și maică-ta, și toți. Judecă singură! M-ai luat, m-ai pus pe drumuri, și-acu, ce vrei. Te superi pe mine că umbli cu capu-n nori? Ce-s vinovat eu sau mama, care nici nu știe ce faci tu! Minți! Adică... Știi că ai haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să mă duc cu ele? Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și facă loc s-o caute pe Irina, și râsul care fierbea în el, umflat ca o spumă de șampanie, să rămână acolo, sus, suspendat în gol, nor îndârjit și răzbunător. Ce căuta el, aici? Era nebun că venise, că se lăsase împins de curiozitate, de îndoială, de gelozia lui rea și venise să afle, ce? că-l înșală? că altul mai șmecher... Coborî atent, amestecându-se printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Era prietenul lui Tom. Întoarse capul, cu aceeași împietrire și absență. Privi goana mașinilor pe drum. Asta era tot ce mai putea face, să să-mpietrească și să lase să pătrundă cât mai puțin în ea din ce vedea. Un nor de colb întuneca totul. Aerul înecăcios mirosea a motoare încinse, a benzină arsă, a fum și duhoare râncedă de motorină, de uleiuri și parcă de praf de pușcă, de moarte. Mașinile huruiau întruna, rostogolindu-se la vale, zguduind pământul. Cerboaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
națiile prizonieri: ruși, belgieni, olandezi, francezi, polonezi, apoi din aliați: italieni, unguri, cehi, slovaci, croați, bulgari și cei din urmă nenorociții de evrei, pe care-i bagă zilnic pe coș ca pe Astrid, să nu vezi din ei decât un nor de fum negru și rânced care urcă spre cer. Se lăsă moale în țărână, răsuflând greu și-ntretăiat, cu privirile înecate-n lacrimi. Rămase nemișcată privind fața golită de sânge, cuprinsă de sudoarea morții, cu pielea înăsprită, tăbăcită și-nnegrită de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gleznelor lui slabe fâlfâiau manșetele zdrențuite ale nădragilor. O ușă metalică se auzi scârțâind înăbușită în vacarmul vocilor. Se uită. Nu zări nimic. Parcă ar fi orbit. O întunecime de nepătruns, după care locomotiva îl împroșcă învăluindu-l într-un nor de aburi. "Ei ei, ce-o fi și asta!?" Un munte de smoală clocotită și aburi se prăbuși peste el. Respirația, care i se oprise păstrând o mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
picioare lingându-i genunchii și-ncălzindu-i coapsele pline. Nopți cu stele albe înflorite-n crengile de măr, boltite deasupra capului, scuturându-și pulberea de argint curat și de pirită drept în sângele ei ostenit de așteptare. Cerurile, încărcate de nori ca niște mări de cețuri, cădeau fără contenire în ea, cum cad ploile peste pământurile nisipoase, îndrumându-i viața pieziș, după luceafărul nopților și toanele lui. Veneau din miazăzi și din miazănoapte, fumegătoare de bură și rouă, strivite de greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu ochii arzându-i în cap și buzele strânse cu răutate și-ndărătnicie. Bună dimineața, mamă. Mă așteptai? întrebă dând glasului toată limpezimea și dulceața nepăsătoare de care era-n stare. Nu te-așteptam, fată, îi răspunse bătrâna, și nici un nor din vocea ei nu prevestea furtună. N-am avut somn și-am ieșit cum ies eu de obicei să privesc drumul. "Minte", își spuse. Mintea-i lucra febril. Trebuia să nu se lase atacată. Să nu se lase prinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
înflorea până-n cer, scuturată-n ninsoare. O ninsoare bogată, tihnită, mirosind a rufe curate și-a piele proaspăt spălată. Pădurea și cerul se contopeau. Pomii păreau că urcă spre cer și cerul cobora neîncetat, împrăștiindu-se în fierberea alburie a norilor ce se prăvăleau moale prin aerul de vată transformându-se în omizi de argint. Cerboaica se întoarse-n casă lăsând ușa deschisă. Cerbul n-o urmă. N-ar fi putut intra de coarne. Rămase-n prag bătând cu copita, nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
în largul poienii însorite, aștepta totdeauna cea mai frumoasă căprioară a pădurii, cu sfârcurile urechilor albe, sfârșitul turnirului dat în cinstea ei. Cedrul, în umbra căruia veghea Tudora, era atât de majestuos că ți se curma răsuflarea, privindu-l. Numai norii cerului de vară din unele zile se mai puteau compara cu cei doi veterani veghind pădurea din aceeași poiană unde-și răcorea și-și umplea ea zilnic trupul cu vitalitate. Mândră că-n poiana aceea se petreceau toate minunile: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l uite. Ninsoarea cădea acum atât de deasă că pierdu urmele cerbului. Îl auzi chemând-o: "Haide! Mai repede! Ce-ntârzii atâta!" "Vin, vin!", îi răspunse ea-n gând. Ninsoarea, în pornirea ei mătăsoasă, cernită toată noaptea din cavalcada de nori lăsați cu burțile peste pădure, înflori copacii, blagoslovindu-i pe fiecare cu însemnele puterii și măreției sale: pe unul cu-o hlamidă; pe alții încotoșmănându-i în cojoace mițoase; altora aruncându-le bundițe de ied în spinare; turnând odăjdii pe brazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu vârsta, încet, încet multe temeri se risipesc. Recunosc, am fost nevoită, la un moment dat și iată-mă. Acum ...șofez. I-am zâmbit și am pornit la drum. O zi bună pentru o ieșire în afara orașului. Niciun fir de nor nu se zărea pe cer, doar vântul adia ușor, ridicând ici și colo frunzele galbene, căzute pe asfalt. - Vreau să-i cunoști pe ai mei. A trecut mai mult de o lună de când nu i-am văzut, simțeam nevoia să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
oară când trece “tornada” printre dosarele noastre, deci am putea vorbi de o oarecare obișnuință. Cu toate astea, de fiecare dată rămânem siderați, iar în atmosfera înghesuită a biroului în care muncim opt ore pe zi, rămâne mult timp un nor negru. „Zăpăcitul” e un băiat de 30 de ani, discret și politicos. A terminat facultatea de curând și, în ciuda lipsei de experiență profesională, se descurcă, demonstrând că este interesat să învețe. S-a integrat bine și de fiecare dată când
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Mai că l-ar fi bătut pe umăr, spunându-i: Lasă, trecem noi și peste asta. Eu sunt aici și n-am de gând să plec, precum ceilalți. Erau însă și zile când, așezată la masa din bucătărie, învăluită în nori groși de fum, îi arunca de sus priviri ironice: Nu te-ai săturat încă de mine? Nu ți s-a urât? Poate ar fi cazul să mai scoți și tu capul în lume, să vezi dacă nu s-a schimbat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]