4,526 matches
-
citit, în cazul Breban, m-am întrebat desigur, cum ar fi procedat un ungur, sau un israelian, sau un coreean, sau un maor, sau un aborigen, atunci când cineva din comunitate sau din afara ei, ar fi ridicat mâna goală, sau cu noroi, asupra celui mai reușit semen al său. Din nou întrebare retorică la care se poate răspunde, totuși. Acel cineva ar fi fost pus la stâlpul infamiei în locul victimei sale. Da. Numai că deosebirea în cazul nostru este că la noi
NICOLAE BREBAN... de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341909_a_343238]
-
într-un spațiu în care se îmbină armonios aproape toate formele de relief, ceea ce particularizează acest neam între alte neamuri, e acel ceva special, de necontestat: ospitalitatea și gustul pentru frumos. Și dacă aurul „îl vedeai strălucind până și în noroaiele drumurilor”, la fel de strălucitoare și răspândite pretutindeni se descopereau talentele, simțirea deosebită a unui suflet intens trăitor și de aceea, bardul de la Mircești, a spus cu mândrie: „Românul e născut poet”. De-a lungul timpurilor, românii și-au topit durerile, oprimările
ÎN OGLINDA FABULEI ŞI A PAMFLETULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341953_a_343282]
-
niciun loc în orașe, nicio catedră de profesor de muzică, doar, eventual, de metodist cultural în localități în care, în unele, casele de cultură erau abia în construcție (cazul pianistei, deja celebre atunci, Delia Pavlovici), iar în altele, de la sat, noroaiele erau până la gleznă și alfabetizarea până la genunchiul broaștei. Să tot construiești socialismul multilateral dezvoltat! În ziua în care lista avea să ne hotărască destinele, toți absolvenții muzicieni - deja „experți” în Geografia Patriei și dotați cu hărți - eram copleșiți de neliniști
LA REVEDERE MARIOARA ! de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342004_a_343333]
-
cu pas, își încerca puterile străduindu-se să așeze nisipul în fel și fel de forme, pe care și le-ar fi dorit cât mai trainice. Acesta însă, fie era prea ud și își pierdea imediat forma scurgându-se ca noroiul, fie insuficient umectat, se usca ușor și pe suprafața lui crăpăturile adânci șerpuiau despicându-l și surpându-i castelele de-o șchioapă, abia înălțate. Oare când se realizase saltul peste timp și când se transformase nisipul din mâinile copilului de
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
Oradea, ocazie cu care volumul va putea fi achiziționat. „Orașul timpului acestuia îmi e bine cunoscut, de parcă m-am plimbat pe străzile lui, am urcat în trăsurile de lângă gară sau de lângă Teatru, am înghițit praful și m-am cufundat în noroaie, m-am îmbrăcat ca și ceilalți, am râs, am vociferat, am strigat, am iubit, am lucrat, am glumit... Îi știu străzile drepte și ulicioarele dosnice, palatele și maghernițele, parcurile și apa Crișului Repede, tulbure ori palidă, legănată între maluri sau
VIATA COTIDIANA IN ORADEA INTERBELICA de LOREDANA IONAŞ în ediţia nr. 49 din 18 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342437_a_343766]
-
arșìță să îmi încinzi privirea cu zborul tău mlădiu. Mai este-o primăvară în care amândoi vom da deodată buzna răscolitor șuvoi spre-a săruta pământul unde-a-nceput frământul ce ne-a zvârlit în față când praf și când noroi. Vom fredona-mpreună acel cântec ciudat în care este vorba de-o fată de-mpărat frumoasă ca sulfina, numită Cătălina și care cu iubire păgână m-a-mbătat. Atunci vei înțelege de ce în cerul meu în mantie de stele aleargă Dumnezeu strângând
SUNT FERMECAT ATUNCI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342609_a_343938]
-
Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile, animalele și mi se părea interesant tot ce ma înconjura. Tata ne spunea mereu să învățăm carte. Numai așa putem pleca „în lume”, să scăpăm de sapă și de noroaiele pârâului Beica. „Învățați carte, ca să nu munciți! “, spunea tata. După șapte clase primare, la vârsta de 14 ani, am plecat cu tata la Drăgășani. Auzise el că acolo e o școală viticola, unde nu se plătește nimic. Mașini care să
PUNTEA de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341529_a_342858]
-
Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile, animalele și mi se părea interesant tot ce ma înconjura. Tata ne spunea mereu să învățăm carte. Numai așa putem pleca „în lume”, să scăpăm de sapă și de noroaiele pârâului Beica. „Învățați carte, ca să nu munciți! “, spunea tata. Citește mai mult Aparent, eu nu am avut în viață motive pentru care să fiu fericită, dar mă consider totuși un om fericit. Am pornit de la premisa că viața e ca
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
Numărăm furnicile, mă jucam pe drum cu copiii. Admirăm stelele, florile, animalele și mi se părea interesant tot ce ma înconjura. Tata ne spunea mereu să învățăm carte. Numai așa putem pleca „în lume”, să scăpăm de sapă și de noroaiele pârâului Beica. „Învățați carte, ca să nu munciți! “, spunea tata.... IV. RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII), de Titina Nica Țene, publicat în Ediția nr. 68 din 09 martie 2011. SĂ VINĂ PRIMĂVARĂ Era o seară calmă cu luna plină, zăpadă topea tăcerea
TITINA NICA ŢENE [Corola-blog/BlogPost/341531_a_342860]
-
care fuseseră pavate încă din timpul administrației austriece a Bucovinei) erau încă niște simple ulițe prunduite. Din când în când, atunci când gropile se adânceau, iar căruțele și puținele automobile care circulau la vremea aceea nu mai răzbăteau prin băltoacele și noroaiele care se formau în urma dezghețului sau a ploilor, camioane rusești, „Molotov”, aduceau prundiș din albia râului Suceava, pe care-l descărcau la marginea drumului, iar locuitorii ieșeau să-l împrăștie cu lopețile. Periferia păstra încă imaginea acelui târg prăpădit pe
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
frumusețea suavă a unui cireș înflorit în mijlocul zăpezii, tocmai fiindcă ele nu sunt capabile să vadă altceva în jur decât destine strivite și moarte, foarte multă moarte. A celorlalți, bineînțeles, nicicum a sa. Leopardul roz e cel care mânjește cu noroiul negru al junglei (din care provine) totul. Lumea ca esență celestă pentru el nu există. Doar ca teren pentru răzbunare și atac. Durerea, sentimentul de zvârcolire a sufletului în fața unei reale nevoi, îi apare drept o banală secvență utopică ce
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
să zboare, Un dans spre cer și spre soare... Din teamă, omul le-a smuls, le-a îndepărtat, le-a ascuns în adâncuri, formând noi cuvinte, mereu mutilate, psalmi de dor și de jale, cuvântul durere, răni, boală și moarte, noroi, întuneric, cuvinte udate în lacrimi din veșnica teamă. Treptat cuvintele s-au stins prin gări, în spitale, pe fronturi, războaie... Au mai rămas amintiri și umbrele lor în inimi, în cânturi, în povești, balade și doine, mici felinare în zboruri
CUVÂNTUL de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340596_a_341925]
-
lui Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * * * De locurile în care se născuse îl lega o singură amintire; noroiul. Noroiul cu care se juca făcând “plișcoace”. Era un noroi deosebit de grozav. Se lăsa modelat în turte mici, rotunjoare, apoi marginile puteau fi ridicate cu ușurință, prin frământare între degete, luând forma unei arme de temut. Încărcătura explozivă o constituia
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * * * De locurile în care se născuse îl lega o singură amintire; noroiul. Noroiul cu care se juca făcând “plișcoace”. Era un noroi deosebit de grozav. Se lăsa modelat în turte mici, rotunjoare, apoi marginile puteau fi ridicate cu ușurință, prin frământare între degete, luând forma unei arme de temut. Încărcătura explozivă o constituia scuipatul
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * * * De locurile în care se născuse îl lega o singură amintire; noroiul. Noroiul cu care se juca făcând “plișcoace”. Era un noroi deosebit de grozav. Se lăsa modelat în turte mici, rotunjoare, apoi marginile puteau fi ridicate cu ușurință, prin frământare între degete, luând forma unei arme de temut. Încărcătura explozivă o constituia scuipatul. Arma era aeropurtată până deasupra obiectivului, în podul palmei
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
ieșit în uliță. De ce a făcut asta nici nu avea habar. Nu a făcut însă prea mulți pași. Piciorele i-au devenit neputincioase. Sprijinindu-se pe un picior ca să și-l tragă pe celălalt, se afunda și mai mult în noroi. A început să strige cu disperare: - Mamăă ... mamăă ... A fost scos din noroi, dar fără șoșoni. * Autobuzul se deplasa fără grabă. Oricum, graba nu-și avea rostul. Drumul era fără de sfârșit. Această convingere îi fusese întărită lui Albert încetul cu
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
făcut însă prea mulți pași. Piciorele i-au devenit neputincioase. Sprijinindu-se pe un picior ca să și-l tragă pe celălalt, se afunda și mai mult în noroi. A început să strige cu disperare: - Mamăă ... mamăă ... A fost scos din noroi, dar fără șoșoni. * Autobuzul se deplasa fără grabă. Oricum, graba nu-și avea rostul. Drumul era fără de sfârșit. Această convingere îi fusese întărită lui Albert încetul cu încetul de pomii înșirați de o parte și de alta a drumului. Gândea
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
nebun? Și se insinuă morala Că socrul mi-a murit de mult Și vi se pare alandala Eu să vorbesc ,eu să m-ascult Da-n orice fire-s veșnic doi În permanent conflict acut Că zvârl în mine cu noroi Și mă tratez ca un rebut Tirada asta, vinovat De parc-am tras în cer cu tunul Am spus-o rar și apăsat, Într-o oglindă, ca nebunul! Referință Bibliografică: Tirada nebunului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340638_a_341967]
-
pădurar cu pană de păun la bentița vișinie, Doamne!... nu era copil mai frumos pe lume ca el, îl pierdeam din ochi, nu alceva. Iar tu, ștrengarule, ai sărit în prima baltă, și când ai vrut să te scuturi de noroi, ai dat cu piciorul într-o piatră de-ai luat pielea de pe bombeul sandalei. Ce-ți păsa de munca și banii măicței tale?... - Ca să vezi, Marinică mamă, când ajungi la o anumită vârstă, ai să vezi și tu... nu prea
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
viața sa desfășurată pe fundalul plânsetelor obidiților sorții, la care participă și natura și câinele Azor, rămas în părăsire: „Era o zi mohorâtă umedă cu vânt rece care aducea spicuiri de ploaie cu zăpadă, lumea plângea mergând în urma căruțelor prin noroaie și atmosfera de bejenie copleșea și pe cel mai dur om... Îmi iau rămas bun de la părinți și rude convinși că nu ne vom mai revedea decât pe lumea cealaltă și noaptea dorm ultima dată, singur în casa goală pe
VASILE GUJA – UN AUTOR IEŞIT DIN COMUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340594_a_341923]
-
de mine, te ascult Când nu vorbești, poți face tot ce vrei Pot deveni mișel între mișei Doar să te uit nu pot, din ură și dispreț Din dragoste și tot ce nu-i măreț Accept să ne împroaște cu noroi O lume, doar să fim noi doi In aur se preface lutul greu IAR GLASUL TĂU E DAT DE DUMNEZEU Boris Marian Niciun comentariu: Sunetul 122 Păstrez în minte ceea ce ai fost In inimă păstrez mai mult Prezentul curge lent
SUNETE de BORIS MEHR în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340546_a_341875]
-
să-i decimeze în tranșee. Atmosfera e la fel de apăsătoare și aduce cu aceea din volumul II al romanului lui Camil Petrescu “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” - în care Ștefan Gheorghidiu se află în tranșeu, în frig și noroi, iar unul dintre combatanți strigă: “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”, frază strigată stereotip, ca un fel de blestem. Similitudinea este evidentă: “Nicu se uită în zare, la cerul vinețiu, cu valuri negre de nori turbați, care de două săptămâni
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
mi-ai împărțit viața în două: în cunoscut, necunoscut; m-ai învățat să gust din roua; de ce otravă am băut!? M-ai înălțat pe colonada, s-ating lumină, vieții croi, dar mi-a trimis ploaie tornadă ce ma atinge cu noroi. M-ai învățat să culeg floarea, mi-ai dat un munte de simțiri, acum nu simt nici chiar răcoarea; au înghețat toate-n priviri. Nu te-am rugat, Doamne,-n căința sa imi arăți drumul sonet? de ce acum nu mai
ALINARE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340693_a_342022]
-
nebun?! Și se insinuă morala Că socrul mi-a murit de mult Și vi se pare alandala Eu să vorbesc, eu să m-ascult Da-n orice fire-s veșnic doi În permanent conflict acut Că zvârl în mine cu noroi Și mă tratez ca un rebut Tirada asta, vinovat De parc-am tras în cer cu tunul Am spus-o rar și apăsat Într-o oglindă, ca nebunul! Referință Bibliografică: Tirada nebunului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
POETUL NU TRĂIEȘTE PENTRU SINE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului vom reuși să trecem peste zare cercând poteci ce-s poate neumblate mânați de adevăr și demnitate nu împroșcând noroi și vorbe-amare în lumea asta largă aroganța n-a reușit să pună temelie unei zidiri deci nici în poezie nu poți să te ridici doar cu speranța chiar dacă ai condei tot nu ajunge să poți purcede coala să-nnegrești crezând
POETUL NU TRĂIEŞTE PENTRU SINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341092_a_342421]