1,630 matches
-
de argint. Și atunci, s-a întâmplat ceva neașteptat. Chiar în clipa în care fata se pregătea să lovească nufărul și să ucidă broscoiul adormit, petalele nufărului s-au deschis larg și o muzică cerească s-a auzit din adâncul nufărului. Fata a stat în cumpănă. Vrăjitoarea o avertizase că puterea nufărului era o putere întunecată. Și că nimeni nu-i rezis tase până atunci. Toți cei care încercaseră să alunge blestemul căzuseră în capcană. Fata a strâns în mâini toporul
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
clipa în care fata se pregătea să lovească nufărul și să ucidă broscoiul adormit, petalele nufărului s-au deschis larg și o muzică cerească s-a auzit din adâncul nufărului. Fata a stat în cumpănă. Vrăjitoarea o avertizase că puterea nufărului era o putere întunecată. Și că nimeni nu-i rezis tase până atunci. Toți cei care încercaseră să alunge blestemul căzuseră în capcană. Fata a strâns în mâini toporul, hotărâtă să lovească. Și deodată, în mijlocul celor opt petale a apărut
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
noastre devenit proprietar. Domnul și doamna Tilică pășesc cu emoție în holul hotelului. Ceea ce văd îi impresionează și-i surprinde plăcut. În centrul holului imens, o mică grădină cu pomi exotici, un izvoraș care susura printre stânci în miniatură, câțiva nuferi în micul lac pe sub care se zbenguiau niște peștișori de acvariu, canapele plușate, măsuțe pe care erau vaze cu flori, într-un colț un televizor cu plasmă extraplat la care câteva doamne urmăreau cu interes o emisiune de modă. Domnul
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
locul pe care Bătrânul îl bănuia a fi sfânt. Era extenuat și Pimen îl simți. Își așternură un strat gros de mușchi sub niște arbuști de ienupăr. Printre ramuri puzderie de semne și de stele, ca un havuz plin de nuferi albi. Privirile lor iscau cercuri concentrice în apa întunecată a cerului. "Cât de rar privesc în sus" își reproșă Bătrânul. "Asemenea porcului care râmă toată viața în gunoaie. Când i se taie beregata, de Ignat, cade pe spate și cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
adică doi elevi de la liceul Mihai Viteazul. ― Ce caută, mă, ăștia în împărăția noastră? ― Ce caută vor găsi! rosti Ionaș Moscu sentențios și se pregăti să-i înfrunte: Ia ascultați, măi "dovlecarilor", voi nu știți că pe lacul ăsta cresc nuferi, nu dovleci? Ce-i cu voi pe-aci? ― Da' ce, mă, e lacul vostru? ― Al nostru sau nu, voi răspundeți la ce vă întreb eu! Acum, n-aveți oră, ce căutați cu barca-n Cișmigiu, că vă ia mama dracului
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai potolească, peste tot în jurul nostru se simțea miros de flori și de stuf. Fascinați priveam locurile ca de basm și atât de dragi inimilor noastre. Am fost treziți din visare de ciripitul păsărilor și de orăcăitul broaștelor urcate pe nuferii albi. Umbrele înserării au început să coboare spre casele și văile Prutului. În liniște am scos juvelnicele din apă pline cu pește și ne-am pregătit de plecare. Din mers priveam în stânga și dreapta șoselei, lanuri de grâu, ovăz și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
n‑a reușit să le Înlăture de pe pereți, și‑a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i‑am adus laude. Au venit și de prin vecini să‑i vadă opera. Până și nepoțelul lui drag și‑a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat fereastra de la baie, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să-i înfricoșeze pe cei de pe margine, nu te răstești la armata populară dacă vrei să trăiești, nici nu ceri lucruri pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Hai să mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-o am în mână. 12 Prima dată când am luat uniformă de milițian, am luat-o dintr-un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu totul, întregi. În timpul lui Ceașcă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
neștiuți la masa de umbre, sunt a voastră până se stinge dorința din carne, până sună ceasul din urmă, cade răceala și glasul cel stins nu mai știe să spună, târfa dansează pe spumă... și scutură dintr-un șal cu nuferi portocalii. - Taci, făăăă, taci dracului cu interbelisme de-astea, mi se-apleacă... Hai, mai bine, jos textilele! Muza se codește puțin, din principiu, dar se execută, își scoate mai întâi ciubotele cu ștrasuri, pe talpa cărora i s-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cireșul japonez. Oricum, nu l-am văzut niciodată făcând cireșe sau alte roade. Aici a fost cândva și-o grădină botanică, veche, cu niște chioșculețe de lemn și rozarii, cu alei cu pietriș alb, cu bazine și iazuri acoperite cu nuferi, îmi suflecam pantalonii de la uniformă și intram în ele să culeg banii aruncați de îndrăgostiți și de fetele de la profesională, să li se împlinească dorințele, sau îi pescuiam cu magnetul legat cu sfoară, cu multe plante rare și sere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fluturi, semăna cu o statuetă galbenă, de ceară. Nu trebuia să-l conving pe nenea Matei să iasă. Nebunul se temea de propriul sine, de propria nestăpânire se temea nenea Matei. În noaptea evadării, pe o pagină albă, a desenat nuferi, apoi a lipit-o peste fereastră. Ierbar într-o mină de creion. "Ochi de floare au fetițele tatii. Eu plec, trageți petalele peste iriși până mă întorc. Nu fiți triste!" Balamucul valuri până și-n conserva de pește. Șotronul fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
genocidică en ensemble. Nu mai mare ca un diplomat, aparent inofensivul Muzantic conținea un scaner ocular, un minicomputer, soft-ul aferent și o manetă demontabilă. Eu conectasem scanerul, tastasem Erato 16 și-mi dăduse: pe păr ți-am pus un nufăr, pe frunte, frunze de măslin, pe sprâncene flori albe, de câmp, pe ochii tăi negri n-am pus nimic. pe buze ți-am pus trandafiri fără spini și te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
-o, pare ceva neimportant. Ne plimbam pe malul micului lac dinspre nord, cu doamna Miyagi și Makiko. Domnul Okeda umbla înainte, singur, sprijinindu-se într-un baston lung de lemn de paltin. În mijlocul lacului se deschiseseră două flori cărnoase de nufăr, din cele ce înfloresc toamna, iar doamna Miyagi și-a exprimat dorința să le culeagă, una pentru ea, una pentru fiica ei. Doamna Miyagi avea obișnuita ei expresie supărată și puțin obosită, pe un fond de încăpățânare gravă, care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o pavăză; ea și-l purtase cu sine, crescând, iar acum îl opunea lumii străinilor, ascunzându-se parcă în spatele unei voioșii nematurizate și trecătoare. Îngenunchind pe un bolovan de pe mal, m-am întins să apuc creanga cea mai apropiată de nufărul plutitor și l-am tras ușor, atent să nu-l rup, ca întreaga plantă să alunce spre mal. Doamna Miyagi și fiica ei au îngenuncheat și ele și au întins mâinile spre apă, gata să apuce florile, când aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nu pierd contactul minunat și să apreciez cele două senzații simultane, distingându-le și comparându-le. — Îndepărtați frunzele, spuse domnul Okeda, și tulpina florilor se va apleca spre mâinile voastre. Era în picioare, în spatele grupului nostru de trei, întinși deasupra nuferilor. Avea în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două femei să continue acea mișcare ce prelungea presiunea trupurilor lor asupra trupului meu. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în mână bastonul lung cu care i-ar fi fost ușor să aducă la mal planta acvatică; în schimb, le-a sfătuit pe cele două femei să continue acea mișcare ce prelungea presiunea trupurilor lor asupra trupului meu. Cei doi nuferi aproape atinseseră mâinile lui Miyagi și Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș fi putut, ridicând cotul drept și apropiindu-l imediat de șold, să strâng sub braț sânul mic și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Makiko. Mi-am făcut rapid socoteala că în clipa când aveam să smulg floarea aș fi putut, ridicând cotul drept și apropiindu-l imediat de șold, să strâng sub braț sânul mic și tare al lui Makiko. Dar triumful capturii nuferilor a tulburat ordinea mișcărilor noastre, astfel încât brațul meu drept s-a închis în gol, în timp ce mâna mea stângă, dând drumul crengii, a căzut în jos și a nimerit în poala doamnei Miyagi, care părea dispusă s-o primească și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o femeie în pragul divorțului, Daphne suna îngrijorător de lipsită de griji. Poate că, locuind la Bel-Air, avea o percepție deformată asupra realității. Știu că mie-mi dă o astfel de stare când trag acolo, din cauza acelor iazuri minunate, a nuferilor și a lebedelor care apar de te miri unde. Am auzit de povestea cu Bradley, i-am spus. Ești sigură că te simți bine? Am făcut o criză de nervi când am aflat că o satisfăcea pe decoratoare - în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
temă. Apoi căsătoria cu Dan. Povestea acestei zile a căsătoririi putea fi aproape simțită, imaginată. Călătorisem amândouă toată după-masa cu cei doi copii în sistemul mașină și marsupiu, la lacul Monroe (nereal de mare, de frumos și de plin de nuferi), la capătul unei păduri, curată beție și curat drog de culoare și mirosuri. Dylan era supărat pe noi și protesta că voia jucării și desene animate, nu drumuri forestiere, lacuri și melancolii de toamnă. Codruț, copilul din marsupiu, se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
câteva clipe același amestec de spaimă și încântare. La aproximativ zece metri de casă mă ghemuiesc în spatele unui arbust și aștept. O clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu nuferi. — Cred c-a dat mana, le spune. Am zis să vedeți și dumneavoastră. Aștept până trec mult de mine, după care țâșnesc cât pot de în vârful picioarelor spre seră, traversez rapid casa și urc scările. Când mă aflu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
barcă singură cu un pescar se tîrăște În marginea stufărișului; Încolo, Între pereții săi vegetali, lacul pare incinta unui templu ruinat. VÎntul sună uscat printre trestii, dar nu Încrețește apa deloc, contribuind la această atmosferă de realitate saturată de timp. Nuferi ușor tumefiați de căldură Încurcă barca; În apă umbrele se văd alungite ca siluetele din pînzele lui El Greco. Printre sălcii, o plantă agățătoare sălbăticită, cu flori albe, Înăbușe gardul care Împrejmuie lacul. Ea singură Îmi ajunge ca să nu-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
vechi purtată la hainele uzate, ce nu păreau croite pe trupu‐i, o floare roșie la butonieră. Arăta ca un Oscar Wilde bom‐ marché.” Radu Boureanu din Recviem... la „Poezii”, ediție îngrijită de Mihail Straje, 1968. MAMEI Cum dintre trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
duci mâna mititică Peste ochi, peste obraz? Ori de‐ un fraged gând ți‐i frică Nani - nani ... prunc sărac, Cu ce cântec să te‐mpac? Fă ‐ ți în liniștea de - aici Pleoapele mai mici ... mai mici ... Stânjenei, și crini, și nuferi Nu ți‐ i dat prin ani să strângi. Dormi ... vei învăța să suferi, Dormi, veți învăța să plângi. Liu‐ liu ... liu‐liu ... mugur mic, Suntem slabi și de nimic. Dormi cuminte, dormi tăcut, Plângi cumva că te‐ai născut? Tinerețea
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]