2,656 matches
-
o armată nu‑i Franța” - asta tot Churchill a spus‑o. Și eu aveam aceleași gusturi În ce privește demonstrația. Nu o puteam susține, dar Îmi plăcea să o ascult expusă de altcineva. Ravelstein purta discuția mult mai bine decât mine. El nutrea un interes cu totul special pentru Marea Politică. Din acest punct de vedere, desigur că Franța de azi era falimentară. Franței nu‑i mai rămăsese decât stilul, maniera, iar francezii exploatau cât puteau această manieră, dar totul era un bluff
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe așternuturi Pratesi, acoperiți cu pături de angora. Ravelstein știa bine că toată această risipă de lux era caraghioasă. Dar nu‑l deranjau câtuși de puțin acuzațiile de absurditate. Nu avea să trăiască o viață lungă. Înclin să cred că nutrea idei homerice În legătură cu scurtimea vieții lui. Refuza să accepte Întemnițarea În fundătura celor câteva decenii moarte, nu, cu apetitul lui pentru viață și cu excepționalul său dar pentru marea anvergură! Nu numai banii făceau acest lucru posibil - adică pleașca acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a Întrebat. Ar trebui să fie refugiul tău verde, oaza ta de liniște, unde să poți gândi și lucra. Sau, cel puțin, să‑ți poți contura proiectele... În general, eram deschis față de el și doream să‑i Întrețin spiritul critic. Nutrea un interes autentic pentru viețile prietenilor săi. Pentru caracterele lor, pentru intimitățile lor - pentru nevoile sau fanteziile lor sexuale. Mă surprindea adeseori prin lipsa de egoism, de subiectivism a observațiilor sale. Când Îți dezvăluia cusururile, nu urmărea să ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
soare. Probabil că am mai vorbit de acest lucru. Dacă vorbesc din nou despre el, din pricină că nu mă pot desprinde de Ravelstein care nu se putea desprinde de Socrate, pentru care Eros se găsește În centrul sufletului, unde soarele Îl nutrește și Îl face să Înflorească. Dar În unele privințe, eu aveam o părere mai bună despre Vela decât avea Ravelstein. Care nu era vulnerabil la genul ei de farmec. Pe de altă parte, eu continuam să văd ceea ce vedeau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
părul lung al lui Battle căzându‑i pe umerii herculeeni, și ghetele lui cochete, Înalte până la gleznă. Chipul nu i‑l puteam desluși, dar soția lui, evident, plângea. Era aplecată În față. Ce vedeam eu nu puteau fi decât lacrimi. Nutream mult respect pentru doamna Battle și Îl Îndrăgeam pe soțul ei. Soții Battle erau fanii lui Ravelstein. Nu asistau niciodată la prelegerile lui publice și mă Îndoiesc că‑i citiseră cărțile, dar Îl luau foarte În serios. Cu câțiva ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îngheață apa. Mare-i Dumnezeu! Treci, frățioare! îi suflă sticletele. La acest ceas întunecat bine-ar fi să te afli la adăpost, într-un loc uscat, cald, bine luminat, într-un loc fără amestec. O, zei! Cine poate cuteza să nutrească închipuirea lăcașurilor biruinței? Cine să-și ridice gândul până la voi? Crengile negre de plop și cireș sălbatic țes geometrii capilare care duc spre o inimă nevăzută. S-a pornit și vântul de la răsărit. Și cum încrețește apa, la fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
chip crăpat, a cărui căutare, Și buză-ncremenită, și rânjet de poruncă rece, Spun că sculptorul bine i-a citit acele patimi Ce-au supraviețuit, întipărite-n lucrurile fără viață, Și mâinii ce le-a modelat și inimii ce le-a nutrit: Iar pe soclu apar aceste vorbe: „Numele meu e Ozymandias, rege al regilor, Priviți lucrările mele, voi puternicilor, și desperați!” Nimic n-a mai rămas pe lângă. În jurul decăderii Acelei epave colosale, nemărginite și pustii Nisipurile singuratice și netede se-ntind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
George sau Stanley sau Fred. Peste două săptămâni „Cuvântarea de la Gettysburg“ s-a întors de la Hitler. De ea era prinsă o notă scrisă de der Fuehrer însuși. „Unele pasaje, scria el, m-au făcut aproape să plâng. Toate popoarele nordice nutresc aceleași sentimente profunde față de ostași. Este poate lucrul care ne unește cel mai mult.“ Ciudat - niciodată nu-i visez pe Hitler, Goebbels, Hoess sau Goering sau pe vreunul din ceilalți indivizi de coșmar ai războiului mondial numerotat „al doilea“. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
piesă care începea să se scrie de la sine în mintea mea. Își luase și un titlu, care era Das Reich der Zwei - „Un imperiu pentru doi“. Avea să fie o piesă despre dragostea pe care eu și soția mea o nutream unul pentru celălalt. Avea să arate cum într-o lume ajunsă la demență, doi îndrăgostiți au putut supraviețui fiind loiali doar unui imperiu compus din ei înșiși - un imperiu pentru doi. Pe o bancă de vizavi de mine s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
continuă Wirtanen. Chiar trebuie să-ți spun dumitale, autorul, ce mai urmează? — E... e ca și cum Bodovskov a scris-o chiar el..., am spus eu, de parcă o aud pentru prima oară. — Cavalerul și fata, își continuă Wirtanen povestirea, au început să nutrească unul pentru celălalt gânduri impure, îndreptându-se involuntar spre o situație care nu le-ar mai fi permis să aibă în vreun fel de-a face cu Potirul Sfânt. Eroina îl îndeamnă pe erou să fugă cu Potirul înainte de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dinților, eliminarea premeditată a unor informații evidente - Așa se explica și cum un menaj atât de contradictoriu ca cel compus din Jones, părintele Keeley, Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer și Fuehrer-ul negru a putut exista în relativă armonie - Cum socrul meu putea să nutrească în aceeași minte indiferență față de femeile prizoniere și dragoste pentru o vază albastră - Cum Rudolf Hoess, comandantul Auschwitz-ului, putea să alterneze la difuzoarele de la Auschwitz muzică sublimă și apeluri pentru cărăușii de cadavre - Cum Germania nazistă n-a putut sesiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nopți de vară, la teatrul Cross. —Pe bune? Făcu ochii mari. —Helen a dat o probă pentru piesa aia! N-ar fi frumos dacă ați lucra împreună? Janey, bat-o vina, era o optimistă incurabilă. Refuza să înțeleagă că Helen nutrea un dispreț cordial față de mine, reacția ei obișnuită față de cei pe care nu-i putea influența cu șarmul ei artificial. Nici eu nu mă prea dădeam în vânt după Helen, dar eram mai îndreptățită să n-o fac, inclusiv din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Nu! Kano se ridică în picioare și oferi cu generozitate: — Ea rămâne și tu punând încercare. După, negoț facem... Nu vru să pară grosolan. Se temea să nu rănească sensibilitatea indigenului. Se temea de asemenea să nu-l facă să nutrească ideea că nu se simțea atras de femei, fapt pentru care și-ar pierde respectul tribului. Intră în colibă și se întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca tată, nici ca soț - nici măcar în calitate de membru al unei comunități - nu își asuma obligații, nici nu le cerea din partea nimănui. Copiii veneau pe lume și erau îngrijiți din dragoste, nu din obligație. Dacă, într-o zi, nu se mai nutrea dragoste pentru ei, erau părăsiți în voia soartei și, cu asta basta! La fel se întâmpla cu nevasta. Căsătoria nu presupunea grijă sau ocrotire. Doar împerechere. În comunitatea indigenă nimeni nu avea nici o obligație față de nimeni. Nu existau șefi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
slujbă la superba biserică medievală din piatră cenușie de pe dealul de deasupra sătucului lor din Cornwall, acolo unde, ieșind pe verandă, te bucurai de priveliștea răpitoare a dealurilor care se pierdeau în marea cea îndepărtată. Alice știa că mama ei nutrise speranța că într-o zi și ea se va mărita acolo. Speranță pe care acum o transferase, legând-o de celălalt eveniment important din viața lor. Speranță care, din nefericire, urma să primească o gravă lovitură. — Ăăăă, mamă, ideea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Fitzherbert Place, în ziua în care fusese hotărât ca aceasta să vină. Hugo a plecat de la spital într-o stare care, așa cum el însuși recunoștea cu vinovăție, implica mai multă emoție și speranță decât cele pe care reușise să le nutrească la nașterea copilului. Cu toate acestea, femeia care aștepta în fața ușii încă nevopsite de la numărul patru nu semăna deloc cu blonda gen Carry Onpe care și-o imaginase Hugo. Tipa nu avea nici uniformă strâmtă, nici ciorapi negri și nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
termină săptămâna viitoare. Lui Hugo nu-i venea să creadă ce auzea. În săptămâna care trecuse de la plecarea asistentei Harris, Amanda abia îl îngrijise pe Theo, și în plus el nu avusese nici cea mai vagă idee că nevastă-sa nutrea gânduri de-o asemenea natură. Cum dracu’ să se ocupe el tot timpul de Theo? Hugo nu știa nimic despre copii. Nu știa nici măcar cu ce cremă să-i dea la fund. —Ghinion, a zis Amanda liniștită când Hugo, panicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
totuși, toate cutiile alea de carton și pungile alea de plastic prin care pătrundea grăsimea! Nu era o idee prea sexy. Hugo a început să caute prin dulapuri. A, și iată unde erau cutiile de Tennents. Mai rămăseseră trei. Hugo nutrea nădejdea că lui Alice îi plăcea berea. Nu mai avea nimic altceva, cu excepția unei cutii mucegăite cu pliculețe de ceai lăsată în urmă de Amanda. Hugo a detașat una dintre cutiile de bere, i-a frecat capul de pantaloni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
această viață, În care a fost Încontinuu prigonit, neavând parte deloc de glorie pentru că, asemenea creștinilor autentici, n-a conceput, În nici o clipă, să se facă frate cu diavolul. După trei săptămâni ar fi Împlinit vârsta de 76 de ani. Nutrim convingerea deplină că monografiile citate, „Fenomenul uman”, volumele 4-16 ale traducerii capodoperei orientale „1001 Nopți”, piesele de teatru, eseurile filosofice, precum și celelalte scrieri originale și alte traduceri vor vedea lumina tiparului În acest deceniu, prin grija pilduitorului fiu devotat Andrei-Iustin
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
poporului ales din era dinainte de Hristos. Ba, Îndrăznesc să afirm că cinstirea ce i se cuvine lui Corneliu Zelea Codreanu o Întrece pe a lui Moise, Întrucât Căpitanul a intrat În veșnicie prin moarte trupească de mare mucenic. Mai mult, nutresc necontenit convingerea nestrămutată că multă vreme nu va mai trece până ce pleiada noastră de sfinți sărăcuță În acest veac satanic se va Îmbogăți cu marii mucenici Ioan I. Moța, Vasile Marin, Corneliu Zelea Codreanu și Valeriu Gafencu, care, asemenea Brâncovenilor
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
tinerețe” a doctorului Teofil Mija, eveniment cultural găzduit de A.F.D.P. Brașov, o cunosc și pe Doamna Carmen Bjoza. Impresionat profund de dragostea reciprocă, ieșită cu mult din comun, hotărâi să dau publicității, măcar pe scurt, această iubire erotică, dintâi, nutrind nădejdea că astfel de povestire Îi va Îndemna pe unii tineri de azi (fete și băieți) să se iubească asemenea eroilor Carmen și Octav. Avea Octav 16 ani, În 1954, și era elev la prestigiosul liceu brașovean „Andrei Șaguna”, când
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Teofil Mija ca legionar de elită. Un rol preponderent, decisiv, În formarea sa ca patriot de nădejde l-au avut atât cărțile menționate la biografia lui Ion Golea, cât și profesorii săi, mai cu seamă cei de la cele două licee. Nutrind un cult profund aproape tuturor dascălilor săi, autorul Teofil Mija le dedică acestora numeroase pagini de toată splendoarea. Sunt evocați, de asemenea, numeroși colegi de liceu, de facultate și de patimi penitenciare. Se detașează, prin plusul de simpatie investit, portretele
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
lumina soarelui În ziua de 1 februarie 1929. Acest fiu este botezat cu prenumele Sfântului Grigore Teologul, unul dintre cei trei ierarhi sărbătoriți la 30 ianuarie și totodată, unul dintre eponimii Bisericii Trei Ierarhi din Iași, despre care turiștii japonezi nutresc convingerea că-i cel mai frumos locaș ecleziastic din lume. Ceilalți cinci copii ai soților Caraza au primit numele de botez, Alexandrina, Marioara, Gelu, Silviu și Olguța. Grigoraș (așa este alintat de cei apropiați și acum, când se află În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Trebuie să reții, drag prieten, că, avînd frică doar de Înaltul nostru Creator vom deveni pe cât de Înțelepți, pe atât și de curajoși, biruind orice altă spaimă sau simplă aprehensiune, recăpătând Încrederea deplină În noi Înșine și În semenii noștri. Nutrind o Încredere neclintită, chiar oarbă, În Domnul nostru Iisus Hristos, vom ajunge nu numai să nu ne pese de torturi, nici măcar de moarte, ci și s-o dorim din tot sufletul, dacă prin aceasta contribuim la apărarea credinței și a
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vorba de un posibil caz de jurisprudență, În această ipoteză accept să-mi apară În revistă doar siglele D.S.M. Nădăjduind că sunteți animați de o reală Înțelegere superioară și că vă veți situa la nivelul Încrederii pe care v-o nutresc, vă rog, În Încheiere, să-mi Îngăduiți a vă exprima sincere mulțumiri anticipate și Dumnezeu cel Viu și Atotputernic să vă dea sănătate!” 6) Revizuiește-ți atitudinea, fă-ți mea culpa , nu atât față de mine, cât față de Patrie, iar În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]