9,387 matches
-
este escamotat”. În sfîrșit, încă o ciudățenie, care, e adevărat, nu face decît să confirme, indirect, înțelesul soteriologic al Accidentului. La 21 ianuarie 1942 notează în jurnal: „Zăpada este - mă gîndeam - un element: o forță naturală”. Apoi: „O idee de nuvelă... S-ar chema Zăpada. Ar fi povestea unui moment de renaștere în viața unui om ratat... Drumul [...] printr-un fastuos decor de iarnă [...] trezește în el dorința de reîncepere a unei noi vieți”. Cu alte cuvinte, visează să scrie, în
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sora fostei iubite Floricica - și alte cîteva). Ferească Dumnezeu însă ca femeia să fie urîtă, pentru că atunci, de sub pana lui Hogaș se ivesc făpturi teratologice (Anica, fata gușată); o suită de portrete șarjate vor fi și cele cîteva încercări de nuvelă produse de Hogaș (Cuconul Ioniță Hrisanti, Duduia Marieta). Cu o asemenea percepție asupra umanului, nu e de mirare că scriitorul și-a făcut din singurătatea absolută un țel suprem. Revelația din capitolul Singur pare a fi fost, concomitent, fizică și
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
disculpări. Disculpările învinsului În 1919, când apare volumul Calvarul, la Editura universală Alcalay, Liviu Rebreanu avea 34 de ani, era un publicist cunoscut îndeosebi din cronicile de teatru și un prozator puțin creditat și comentat, care publicase câteva volume de nuvele: Frământări (1912), Golanii și Mărturisire (ambele în 1916), Răfuiala (1919). Calvarul se prezintă ca mărturisirea testamentară a unui poet și gazetar, Remus Lunceanu, de 31 de ani (deci cu o mică diferență în minus față de vârsta autorului), frământat până la istovire
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
romanul Ion, autobiografia resemnării și eșecului din Calvarul pierde orice interes și orice sens al actualității imediate a confesiunii. Autorul însuși o va face uitată pentru totdeauna, nu o mai reeditează niciodată, în timp ce celelalte cărți ale sale, inclusiv volumele de nuvele reluate stăruitor cu modificări și combinații de sumar (în ciuda ignorării lor de către critică), vor beneficia de ediții repetate, mai ales romanele. În excelenta sa monografie despre Liviu Rebreanu, apărută în 1967, Lucian Raicu ne dă cea mai bună explicație pentru
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
solemn și am revelat unele cărți apărute recent, Blocada de Pavel Chihaia, Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu, câteva din prozele realiste ale odiosului Petru Dumitriu sau câteva cărți de proză realistă, în tot cazul nonproustiană, precum nuvelele Cellei Delavrancea (și romanul care i-a urmat) sau cele ale așa de complexei și ignoratei Olga Caba. Reamintesc lovitura pe care am primit-o prin așa-zisele Teze din iulie, cu efecte nu imediat catastrofale, dar îndeajuns ca să producă
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Andrei. Poeziei lui Alecsandri, care-i dă credinței din popor - o teamă difuză de o nenorocire nu neapărat meritată - o nuanță morală, îndreptând pedeapsa spre vânzătorii de țară, într-o naivă, dar puternică scenă a Judecății de Apoi, îi urmează nuvela lui Nicu Gane, Sfântul Andrei, publicată în Novele, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1886. Ar fi putut fi, această bună istorisire a unui junimist altminteri de rândul doi, luându-și (ca pe o apărare?) motto-ul din Alecsandri, fie o
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
lui Nicu Gane, Sfântul Andrei, publicată în Novele, Editura Librăriei Socec & Co, București, 1886. Ar fi putut fi, această bună istorisire a unui junimist altminteri de rândul doi, luându-și (ca pe o apărare?) motto-ul din Alecsandri, fie o nuvelă fantastică onorabilă, fie o schiță de roman aventuros, pe motivul sorții schimbătoare. Rama în care se petrece îi anulează, însă, ambele posibilități. Ce se întâmplă? Un fecior de neam îi cere slugii, Ion, să-i pregătească șargul - să se fi
Nopți de pomină by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5889_a_7214]
-
S-a născut pe 23 ianuarie, la Tîrgoviște. Alături de Radu Petrescu și Costache Olăreanu, a făcut parte din așa-numita „Școală de la Tîrgoviște”, care a deschis drumul postmodernismului românesc. Impunătoarea operă a lui Mircea Horia Simionescu, compusă din numeroase romane, nuvele, confesiuni și eseuri, s-a construit în jurul tetralogiei Ingeniosul bine temperat (1969-1983), una dintre capodoperele literaturii noastre. Ultima sa carte antumă este masiva culegere de poeme Versete de unică folosință (2010). La dispariția unui scriitor atît de important, chiar asta
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
am tot vorbit amîndoi vrute și nevrute, acompaniați cînd de doamna Dorina, cînd de Nana. Își dădea seama în ce stare șubredă se află, dar tot nu-și știa verdictul. Avea mici planuri de viitor: de pildă, își vroia reeditată culegerea de nuvele apărută în 1994 în „Biblioteca pentru toți”, Povestiri galante. Ne-am despărțit cu promisiunea revederii. Afară, după-amiaza însorită lăsase locul unei seri ploioase... Ne rămîn cărțile ultimului mare „tîrgoviștean”, extraordinarul Mircea Horia Simionescu, unul dintre cei puțini care ocupă raftul
Ultimul mare „tîrgoviștean“... by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/5516_a_6841]
-
imprimat corpurilor tuturor dansatorilor aceeași manieră stilistică, specifică epocii, bine pusă de ei în valoare. Mai puțin fericite au fost combinațiile de culori din scenă, când apăreau alăturat, tutuuri roz, galbene, albastre și roșii - în scenografia lui Alin Gavrilă. Carmen, nuvela lui Prosper Mérimée din 1845 a inspirat atât opera lui Georges Bizet cât și numeroase adaptări coregrafice, care, pe tot parcursul secolului XX, au păstrat ca bază muzica lui Bizet, prelucrată în diferite suite și aranjamente, pentru spectacolele concepute de
Din nou cu Baletul din Sibiu by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5657_a_6982]
-
repede lipsa de vocație lirică și s-a dedicat prozei, omițând să mai reediteze vreodată aceste creații de tinerețe. Ceea ce un Duiliu Zamfirescu, bunăoară, n-ar fi făcut în ruptul capului. Ediția continuă, după capitolul de Poezii, cu Schițe și nuvele, conținând 7 texte culese de Teodor Vârgolici din paginile periodicelor literare. Cel dintâi, Dolores, datează din 1887, de când autorul avea numai 19 ani. Următorul text, Cea din urmă scrisoare, are și o semnificație istorico-literară: cu el începe, în 1890, lunga
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
1918, de actualitatea literaturii noastre. Căci, în 1890, Convorbiri literare nu mai era deloc publicația clasicilor junimiști, ci începea să devină o revistă bătrânicioasă și osificată, în care literatura autentică își făcea tot mai rar apariția. Capitolul de Schițe și nuvele ne oferă, cu toate acestea, și o mică surpriză, dacă pot spune așa. Este vorba despre Canonul comisului Dinu Matraca, apărut tot în Convorbiri literare, în 1942: un text care, fără să aibă cine știe ce virtuți estetice, pare a contrazice profilul
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
i-a reflectat trăirile și destinul: romane (Război și pace, Anna Karenina, Învierea), o trilogie autobiografică (Copilăria, Adolescența, Tinerețea), drame psihologice (Puterea întunericului, Cadavrul viu), scrieri filosofice (O confesiune, Religia mea, Ce este arta?, Împărăția lui Dumnezeu este cu tine), nuvele și povestiri ( Sonata Kreutzer, Moartea lui Ivan Ilici, Hagi Murad, Povestiri din Sevastopol, Stăpân și slugă, Cuponul falsificat, Albert). A cunoscut gloria universală, iar opera sa și-a pus amprenta, mai mult decât oricare alta, atât pe literatura rusă, cât
Lev Tolstoi - Război și pace - o nouă traducere () [Corola-journal/Journalistic/5564_a_6889]
-
mai degabă că Bùbico e personaj autohton, iar pățania lui una pur românească, trăită de povestitor. În deschiderea cercetării sale, Ioana Pârvulescu are prudența să precizeze că se va ocupa numai de Caragiale „autorul comic”. Înțelegem astfel de ce nu discută nuvelele sau Năpasta. În fond cartea nu e o monografie ci un eseu și urmărește, cum și-a propus, un fir tematic, acolo unde apare și cu toate ramificațiile lui.
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
ș.a., minunatele fabule din Kalila și Dimna și-au lăsat amprenta asupra unor capodopere ale literaturii, intrând alături de ele într-un patrimoniu indelebil. Tinere traducătoare O surpriză plăcută fac cititorului volumele traduse din arabă de două nume noi: Oana Ghica (nuvele de Zakaria Tamer) și Raluca Moanță (un roman de Ghada Samman). Atât Zakaria Tamer, scriitor și ziarist sirian (n. 1931 la Damasc), cât și autoarea libaneză Ghada Samman, al cărei volum transfigurează realitățile dinaintea izbucnirii războiului civil din Liban, meritau
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
sirian (n. 1931 la Damasc), cât și autoarea libaneză Ghada Samman, al cărei volum transfigurează realitățile dinaintea izbucnirii războiului civil din Liban, meritau să fie cunoscuți în limba română, sunt autori care îmbină imaginația, observarea realității și grija pentru stil. Nuvelele lui Zakaria Tamer (nume transcris și ca Zakariya Tamir) au deschidere mitică și anvergură suprarealistă, amalgamând paradoxul, privirea sardonică și tragedia, într-o concentrare „seacă”, de un umor pe care l-am putea numi englezesc (autorul trăiește, de altfel, de
Noi traduceri din arabă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5065_a_6390]
-
salvarea... Finalul parcă e totuși în contrast cu dramatismul evenimentelor evocate până atunci, aducând acea soluție a fugii cu barca cu motor peste mare. Vor fi fost în realitate și fericiți care au scăpat în acest fel dar literar rezolvarea nu convinge. Nuvela Fugă în paradis , din același volum 3, pare să dea o replică acestui final luminos. Și aici este vorba de niște tineri care vor să scape prin evadare, se furișează în cala unui vas care transporta în străinătate ciment și
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
ei mor striviți în timpul unei furtuni de sacii răsturnați peste ei. Al treilea scapă dar e descoperit la prima escală, debarcat și predat autorităților care îl vor trimite în țară, unde va fi întemnițat pentru zece ani. Și romanele, și nuvela și alte narațiuni din Opera Omnia sunt încărcate de materie biografică, răsfrângând experiențele lui Pavel Chihaia ca ins captiv și mereu doritor să evadeze, apoi ca exilat cu gândul mereu la întoarcere. Paginile de jurnal sunt dintre cele mai interesante
Opera Omnia by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5639_a_6964]
-
în povestirile de față vor fi cu ușurință recunoscute de cititorii pasionați ai romanelor lui. Marea Depresie americană (care constituie un soi de imagine de fundal, estompată, dar totuși lesne de intuit, pentru numeroase povestiri), Holocaustul (discutat fățiș chiar în nuvela care dă titlul volumului - Filiera Bellarosa), problema traumelor personale și a frustrărilor care, neînfruntate direct, continuă să distrugă vieți (Clara Velde din Furtul și al său inel de smarald care-i amintește de o dragoste timpurie care s-a sfârșit
Micro-romane à clef din interbelicul american by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5512_a_6837]
-
Blaga, profesoară de germană și engleză la Cluj-Napoca. 28 Zoe Bugnariu, sora lui Tudor Bugnariu (ginerele lui Lucian Blaga), cadru didactic la Facultatea de Filologie. 29 Thérèse Raquin = film francez, din 1953, în regia lui Marcel Carné, bazat pe o nuvelă a lui Émile Zola, filmul obținând mai multe premii internaționale. 30 În 1957, Universitatea românească „Victor Babeș” încă nu se unise cu cea maghiară, „János Bolyai”, unirea petrecându- se în 1959 (în prezența lui Nicolae Ceaușescu!), rezultând astfel Universitatea „Babeș-Bolyai
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
a exhiba un nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și romanele la ceilalți prozatori - reia aceeași formulă confesivă fără prea multe complicări retorice, dar încercînd, în schimb, alte și alte ipostaze existențiale, noi și noi etape dintr-o viață imaginară, gîndită în desfășurarea ei
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
liberal, ales deputat în prima Dumă rusă; ministru în guvernul provizoriu al lui Kerenski. După revoluția bolșevică, familia Nabokov emigrează în Germania. Vladimir studiază literatura franceză și pe cea rusă la „Trinity College” din Cambridge (1919-1923). La Berlin, publică unele nuvele și poeme în revista emigranților „Rul” („Volanul”), predă cursuri de engleză, traduce, face puțin teatru, șah, compune cuvinte încrucișate. Tatăl său este asasinat de monarhiștii ruși, în Germania vine la putere nazismul, Nabokov emigrează în Franța, stabilindu-se la Paris
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
revista emigranților „Rul” („Volanul”), predă cursuri de engleză, traduce, face puțin teatru, șah, compune cuvinte încrucișate. Tatăl său este asasinat de monarhiștii ruși, în Germania vine la putere nazismul, Nabokov emigrează în Franța, stabilindu-se la Paris (1936). Scrie o nuvelă în franceză, apoi se stabilește la Londra, unde, în 1941, scrie primul său roman în limba engleză, Viața adevărată a lui Sebastian Knight. Apoi se stabilește în Statele Unite ale Americii, în 1945 acordându-i-se cetățenia acestei țări. Predă la
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
scrie primul său roman în limba engleză, Viața adevărată a lui Sebastian Knight. Apoi se stabilește în Statele Unite ale Americii, în 1945 acordându-i-se cetățenia acestei țări. Predă la Universitatea Cornell. Prima recunoaștere ca autor important i-o aduce nuvela memorialistică Alte tărâmuri, iar romanul Lolita îl consacră definitiv. Din 1959 până la moarte, a locuit într-un hotel din Elveția. Versurile sale nu se înscriu eminamente într-un discurs avangardist radical, însă poartă pecetea înnoirilor stilistice afine modernității din prima
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
doar stilul, care palpită sub fiecare rând, fie el scris în deceniul al șaselea sau al nouălea. De altfel, frecventele interludii puse, aici, sub foarte sobrul titlu de Bibliografie, nu păcătuiesc prin nimic. Fără a fi, ele însele, niște capodopere, nuvelele de tinerețe transplantate în Logica fortifică totuși o capodoperă. Al cărei atu și a cărei prospețime rezidă astăzi nu atât în epicul cărții (vrem, nu vrem, reiterăm experiența cu Anatole France), cât în mesajul radical în calofilia lui. Sunt multe
Stilul e omul. Stilul e totul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3459_a_4784]