1,690 matches
-
cu tehnicienii chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, împreună cu soția și conduși de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu "prezent" (cel de după 1990!). Capitala din 1818, devastată de un incendiu la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acestei întrevederi, am trecut la inspectarea clădirii Consulatului General, acompaniat de primul colaborator și administrator. Construcția, situată în cartierul Laranjeiras (Portocalii), la poalele binecunoscutei stânci Corcovado, era impunătoare, cu o arhitectură studiată, plăcută, răsărind albă ca o insulă într-o oază de verdeață. Pentru toate aceste motive făcea parte din patrimonial arhitectural al orașului Rio. Avea două etaje și două corpuri legate printr-o logie, iar spațiile se dispuneau armonios în jurul unei grădini interioare. Fusese reședința unui brazilian bogat și stilat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
piatră mare și neagră despre care localnicii nu prea știau ce-i și care trimisă spre studiu la Lisabona s-a dovedit a fi aur amestecat cu oxid de fier. De aici și Ouro Preto, aurul negru! Orașul e o oază de istorie, de artă și arhitectură veche, aici conservându-se cel mai veritabil "baroc" din Brazilia. Pentru vestigiile sale istorice, religioase și arhitecturale, Ouro Preto a fost declarat în 1981 de către UNESCO "patrimoniu istoric și cultural al umanității". Orașul păstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
protocolare, a fost invitat și ambasadorul nostru din Brasilia. "Casa" lui Senhor Roberto era la câteva sute de metri mai sus de Consulatul General, în zona Corcovado. După ce am trecut de uriașii paznici de la poartă, am intrat în "Paradis" o oază de verdeață cu palmieri, flori, fântâni arteziene, lacuri, păuni, fazani, căprioare... cuprinsă între trei munți "proprietate personală". În mijlocul Paradisului, o "casona", un conac în stilul vechilor case de fermieri, demnă în noblețea și vârsta ei. Interiorul era încântător, primitor, cald
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ilegal. A debutat în literatură în 1930, scrierile sale fiind traduse în peste 30 de limbi, unele fiind transpuse și în film. Casa lui era situată în Orașul de Sus, în apropiere de Pelourinho, în cartierul Rio Vermelho, în mijlocul unei oaze de verdeață. Știam că în ultima perioadă maestrul avea probleme de sănătate, așa că n-am îndrăznit să-l deranjăm. Ne-a primit la o cafea soția sa, Zelia Gattai, și ea scriitoare și fotograf, autoare a unui excelent volum de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și mica bibliotecă, îmbiindu-te la conversație. Să mănânci aici un "caldo de mariscos", "cipironi a la plancha", "anillos de calamar", un dorado sau lenguado, acompaniați de un "blanco" uruguayo, argentino o chileno, e o desfătare. Jose Ignacio e o oază de pace și frumusețe, lipsită de aglomerație, poluare și mașini care gonesc, inscripțiile pline de farmec din fața caselor pescărești avertizându-te: "Aici nu gonește decât vântul"! Mai spre est ne atrăgea Punta del Diablo, un alt sat pescăresc, ascuns între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Beni Montresor și-a Închipuit lumea Portocalelor ca pe o reflecție infinită Într-un joc halucinant de oglinzi: un labirint de platforme, spații geometrice și scări mobile care alunecau pe o suprafață de sticlă, formând când grota Fetei Morgana, când oaza deșertului unde Prințul dezleagă misterul portocalelor, din care ieșeau dedublându-se În oglindă, ca niște păpuși diafane, cele trei prințese. Costumele erau un mozaic pestriț și multicolor de forme abstracte, măști și păpuși de toate dimensiunile erau folosite pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
făceau parte din cor au Îndrăgit fiecare exercițiu, pentru că lucrul li se părea complex, incitant. Atitudinea se datora, cred, acestui mod de a lucra constant În cerc, pentru că el transmite un sentiment liniștitor de Încredere, fără tentă competitivă. Dar această oază a creativității a fost totuși invadată de mineri În acel iunie 1990... Insula lui Prospero nu poate să existe fără Calibani... Au coborât În haită până În subsolul teatrului și, găsindu-i pe actori grupați În jurul Priscillei, vorbind cu ea În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
temelie care cuprindea deja În străfundurile ei nevăzute diverse hărți, orare, o colecție de cutii de chibrituri, un ciob de sticlă rubinie și chiar - acum Îmi dau seama - perspectiva pe care o aveam din balconul meu asupra lacului Geneva, și oazele lui de lumină, de la ora ceaiului, astăzi Întunecate cu lișițele și rațele lui moțate. De aceea, nu mi-a fost greu să alcătuiesc un volum, pe care editura „Harper & Bros“ din New York l-a publicat În 1951, cu titlul Dovezi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
coborât În fugă să-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era În toi; și Între timp, pe acest fundal frivol, decadent și Întrucâtva ireal (care - Îmi făcea plăcere să cred - reconstituia atmosfera vizitei lui Pușkin În Crimeea, cu un secol În urmă), Lidia și cu mine practicam un joc de oază născocit de noi. Ideea care stătea la baza lui era parodierea unei abordări biografice, proiectată - ca să zicem așa - În viitor, transformând astfel prezentul amăgitor Într-un fel de trecut Încremenit, așa cum ar fi el văzut de un memorialist senil care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deși aveau numai cuvinte de laudă pentru strădaniile mele nocturne, strâmbau din nas la alte preocupări ale mele, cum erau entomologia, farsele, fetele și, mai ales, sportul. Dintre jocurile pe care le-am practicat la Cambridge, fotbalul a rămas o oază măturată de vânt În mijlocul unei perioade destul de tulburi. Îmi plăcea la nebunie să fiu portar. În Rusia și În țările latine, această artă galantă a fost Întotdeauna Înconjurată ca un nimb de unică strălucire. Distant, solitar și imperturbabil, celebrul portar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pașapoartele și ne-au pus viza pentru 48 de ore în Egipt. De la frontieră ne-a luat un egiptean cu microbuzul lui și ne-a dus prin Egipt. În drum spre Muntele Sinai am mai vizitat două mănăstiri: Fărâm și Oază, unde au slujit Sfinții doctori fără de arginti Cozma și Damian. Am intrat și noi un pic și ne-am închinat. Am văzut obiecte străvechi care se mai păstrează și în zilele noastre. Atât de simple și modeste erau înainte, că
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
specialiștii români și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, condus de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu "prezent" (cel de după 1990!). Capitală din 1818, devastată de un incendiu la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Înțelept al Labirintului, Prinț Brahman, Gardian Mistic al Sanctuarului, Arhitect al Turnului Misterios, Sublim Prinț al Cortinei Sacre, Interpret al Hieroglifelor, Doctor Orfic, Gardian al celor Trei Focuri, Custode al Numelui Incomunicabil, Sublim Oedip al Marilor Taine, Păstor Iubit al Oazei Misterelor, Doctor al Focului Sacru, Cavaler al Triunghiului Luminos. Astăzi, binevoind a evita chemarea adresată capcanic prin ecartarea acelor diabolice imagini care nu V-au înșelat, V-am consacrat Cavaler al Lucidului Lucidic. Ființele care vă ademenesc sosesc zilnic, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
din existența lor Creangă și Sadoveanu și s-a născut o pleiadă de scriitori intrați în istoria literaturii. Tot aici s-au ivit artiști plastici de talia lui Aurel Băeșu și Ion Irimescu și nici savanții n-au ocolit această oază pe drept cuvânt numită de George Călinescu Florența României. BELDICENII I La 26 octomvrie 1844 (an însemnat pentru literatura română) se naște la PreuteștiSuceava cel ce va fi comisarul de poliție, profesorul, arheologul și literatul Neculai Beldiceanu. În 1845 Vistieria
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
colegii îl vor accepta, profesorii însă mai greu. Nici literații de la revistă și cenaclu nu-l încântă prea tare pe Labiș, nu atât pe cât s-ar fi așteptat. Erau vremuri în care nontalentul răzbea cu prea multă ușurință. Pentru el oaze luminoase au rămas doar întâlnirile cu bătrânul poet Mihai Codreanu și mai ales cu inteligentul Mărgărit; îl entuziasmau profesorul Al. Claudian și un prozator, Ghizic, alcoolic, autor al unei literaturi de sertar dispărută fără urme odată cu un „Carnet roșu” al
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
capătă sens și astăzi. Într-o lume zdruncinată de necazuri, într-o societate în care valorile sunt umbrite de non-valori, în sufletele mărunte, tulburate de ambiții și pofte, cuvintele unui urmaș al Apostolilor și al lui Hristos, pot aduce o oază de lumină, și nu numai pentru cei ce urmează să devină preoți, ci și pentru cei ce sunt deja, pentru cei ce sunt mai puțin credincioși, pentru cei ce au nevoie de o mână de ajutor în vindecarea deznădăjduirii lor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
studenții la Agigea. Nu am așteptat o nouă invitație și am răspuns cu plăcere. Eram în anul 1991, când Stațiunea recuperată după 20 de ani de părăsire devenise din nou funcțională. Am rămas foarte plăcut impresionați atât de Stațiune (o oază de liniște și de sănătate) și de modul în care am fost primiți. Puteam spune că aveam și noi deschiderea la Marea Neagră. Am venit cu studenții câțiva ani la rând. Mai ales cu studenții de la Tiraspol, dar nu numai. În
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
a celor 5 hectare de pământ de la Costozza, s-a pus tocmai această clauză: «să aibă o preferință pentru orfanii de război». Vila, așezată la poalele crângurilor berce (împădurite) dulci și umbroase, se potrivea să devină un refugiu și o oază de pace pentru o mulțime de copii abandonați. Don Calabria, după ce a reflectat și așteptat semnele concrete ale Divinei Providențe, a acceptat oferta. Pentru a deschide porțile acestei prime filiale a Operei l-a trimis pe don Luigi Pedrollo, fratele
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în propunerile sale; preotul celor respinși, pentru că îi primea pe cei mai mizerabili, pe cei mai nefericiți, pe cei mai diformi»; apoi, au mers la Verona, la Casa Copiilor Buni, ca oaspeți ai lui don Calabria: «Am intrat într-o oază binecuvântată - scria don Giulio -. Supranaturalul pare să învăluie chiar și cele mai mici lucruri!». S-au spovedit la don Calabria. Apoi au vizitat casa, atelierele, sălile. S-au oprit câteva zile: «Au fost zile frumoase - conclude don Facibeni -, aproape decisive
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
învechindu-se fără a fi soluționate. Mussolini însuși se ocupa de problemă. Această intruziune i-a adus ambasadorului francez, încă de la început, un succes à la Pyrrhus, mai rău decît o adevărată înfrîngere. Ducele, abordînd enunțul "revendicărilor", pronunță numele unei oaze din hinterlandul tunisian, la care Beaumarchais replică: "Noi nu vom ceda niciodată acest punct". Și, în fața furiei lui Mussolini, adăugă cu cel mai ironic zîmbet din tradiția de la Quai d'Orsay: "Căci, sînt deja 10 ani de cînd îl deține
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
trimisese acesta guvernului italian o notă formală, semnată de ministrul Afacerilor Externe, Herroue, prin care declara limpede că chiar în cazul în care Curtea Internațională de la Haga va condamna Abisinia să plătească daunele-interese reclamate pentru asasinarea ofițelor și soldaților din oaza Oual-Oual, Regele Regilor nu se va considera responsabil de aceste crime "întrucît fuseseră comise într-o zonă unde locuitorii nu-i recunoșteau autoritatea supremă". Mărturisire prețioasă care, prezentată la S.N., ar fi justificat orice acțiune militară a Italiei, cu titlu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]