3,019 matches
-
29. Eram acum în decembrie. Poștașul a sunat, mi-a întins o scrisoare de la învățător, scrisă „din partea întregii familii”, cu vechea lor căldură de prieteni. Nu pot să nu mărturisesc o emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Corpului de Armată din care făcea parte, funcție la care renunțase după câteva luni, neobișnuit cu măririle care îi impuneau o anume scorțozitate a relațiilor și nici - mai ales - cu deplasările în atâtea garnizoane din toată Moldova; renunțase, revenind la obișnuințele căpătate în micul - dar nu prea micul la vremea aceea - oraș de provincie, în care se născuse și-și petrecuse mai toată viața. Dar casa în anii aceia mai era luminată și de prezenta fratelui, primul născut după mine, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față cu domnul Pavel cu care mă obișnuisem, și el cu mine - aveam încredere în el, în rest nu; eram om al legii (dar oare ce însemna asta?), trebuia să tac, să mă fac chiar, potrivit unui consens public, o obișnuință devenită generală, că nu înțeleg, necum să comentez. Singura salvare pentru mine, ca om în primul rând, era să stau retras în propria mea lume, unica salvare în orice dictatură, să am libertatea mișcării interioare, acolo unde nu pătrunde nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzusem până atunci niciodată. Păreau a-mi cunoaște - ceea ce m-a surprins - așezarea mobilierului celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele nu le rostisem în 1946, nici în 1952 când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de alături, unde, așezat în fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavând ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - înainte de război era abonat, chiar în timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; câte partide politice atâtea ziare. Aveai ce citi, și altele pe deasupra, hărmălaie, gălăgie, păreri pro și contra, câte și mai câte, - în timpul războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o va mai face nimeni altcineva și, în cazul ăsta, am mai distrus o viață. Dacă nu o fac, cred că mă poate da în judecată pentru fiecare bănuț pe care îl am. * Astăzi am rupt-o cu tradiția și obișnuința, și am luat prânzul la New Born Restaurant. New Born e o speluncă mișto cu panouri de plastic și mese melaminate, pe jumătate birt ieftin, pe jumătate loc de întâlnire pentru borfași, frecventată de o trupă de adevărați italieni laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jurământul făcut față de sine. Da, probabil că da. Dar în timp ce se liniștea singur, chipul Prepelicarului i se strecură iar în minte și refuză să mai plece. Nu era ușor să fii struț. Nici măcar într-un oraș plin de ei. Din obișnuință, măgarul s-a oprit în fața magazinelor lui Moonshy. P.S. Moonshy i se păruse lui Vultur-în-Zbor un om cu care merita să stai de vorbă, chiar și numai pentru că pusese la îndoială suveranitatea ideilor lui Gribb. Dar când s-au așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
constrângere și normă. Ocupându-se de funcțiile carnavalescului în Evul Mediu, Mihail Bahtin face constatări importante despre caracterul social al râsului. Acest tip de comic abolește distanțele, regulile, convențiile pe care le impune viața socială; el apropie și amestecă ceea ce obișnuința și logica disting, permitând exprimarea a tot ceea ce, în mod normal, este reprimat. Carnavalescul este “în stare să încalce regulile, subversiv, profanator”, dar dispune de un caracter ambiguu care, pe plan ideologic și folosind aceleași procedee, îl ajută să facă
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cazărmii... După un mers răzbit, au zărit gara. ― Uite și tu cât îi de pustiu pe aici. Parcă nu mai pleacă și nu mai sosește nimeni cu trenul - a apreciat Todiriță când au intrat în gară. ― Vezi tu ce înseamnă obișnuința? ― Adică? ― Tu te-ai învățat cu cazarma. Acolo erai mereu la grămadă. Aici ești în lume, omule, unde nu se umblă cu plutonul... Fiecare cu treburile lui. ― Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Da’ până una-alta, hai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gălăgios, dar trist, obosit și secătuit de valori.” Scriitoarea Melania Cuc în prefața volumului colectiv de poezie „Petale lirice” apărut la Editura InfoRapArt „într-o simbioză fertilă cu condeiul și fila de hârtie, Mircea Marcel Petcu își scrie versurile cu obișnuința zidarului care ridică o casă confortabilă, nu-i pasă, aparent de detalii sau de riscurile de a nu fi pe placul celui care-i citește lucrările. Scriitor născut, nu făcut, scrie poezie întru autocunoaștere și mai cu seamă pentru a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la ceva. În acest timp priviri nedumerite, dar nu admirative se ridicau spre mine. Stăteam mai în spate și cei din față se răsuciseră și se uitau increduli, nu prea curioși, strâmbi ca în fața oricărei întîmplări care iese din albia obișnuinței: dacă putusem învăța de zece (fiindcă, mârâind de neplăcere, profesorul mă anunță că îmi dă zece, dar că mă va verifica îndată printr-un examen oral) atunci de ce luasem în două trimestre, trei? Oamenilor nu le plac astfel de deturnări
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în brațe, se sprijini pe pernele murdare de la căpătîi. Abia atunci am observat că, sub capot, era goală pușcă. Carnația sidefoasă a brațului masca, la subțioară, o dungă neagră, sclipitoare. Eram atât de stingherit încît am scos caietul. Numai din obișnuință am întins mîna s-o mîngîi. Vînătă de furie, fata scrîșni: - Lasă-mă. M-au mirat înfățișarea și glasul ei. Din lipsă de imaginație, am început să citesc notițele cu glasul tare. Deodată simții că ceva nu este în regulă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu acel "ceva" sălbatic în privirile languroase de cuceritor al fortărețelor medievale. Pe ea o sacrifica, pentru că i se cerea sacrificată. Îl revolta iubirea ei nechemată, nedorită și totuși uneori o striga... Nici el nu știa de ce o striga. Din obișnuință sau doar ca să o umilească. Ea era nepermis de sensibilă... O "victimă" sigură, „de care uneori mi-e milă”, gândea el. O credea prostă, chiar sub medie, o devoratoare de iluzii pierdute, demult. O ea anostă care își ascundea lacrimile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de informațiile contextuale. —A fost un accident, i-am atras atenția. N-a fost un accident. —Ba a fost. N-am avut de gând să iau atât de multe. —Trăiai o viață în care ingerarea de droguri puternice devenise o obișnuință. Majoritatea oamenilor nu iau deloc droguri, a subliniat Josephine. —Asta e problema lor, am ridicat eu din umeri. Dacă vor să se chinuie cu toate rahaturile pe care viața li le scoate în cale, fără să apeleze la ajutorul drogurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe post de manechin pentru teste, astfel încât atunci când avea să vină ziua potrivită, se va fi obișnuit deja cu întreg procesul asasinării și va acționa fără nici un sentiment, ca un automat. Va ucide dintr-un reflex condiționat. Va omorî din obișnuință. Și apoi așa putea să știe cum să-și calculeze întreaga poveste. Până și faptul că Eva plecase în weekend cu soții Pringsheim nu putea decât să-l ajute. Va institui un precedent, cel al disparițiilor neașteptate. O va provoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie nu mi-ar plăcea să mă sărute cineva care visează la altcineva. Te iubesc, îmi spune Tim când ne oprim din sărutat. —Și eu te iubesc, îi răspund. Doar din obișnuință, sincer. Nici nu-mi dau seama când o spun. Îmi ia un secol să bag cheia în ușă. Tim așteaptă răbdător afară să mă vadă intrată cu bine. Odată ajunsă înăuntru, o iau cât pot de repede pe scări, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se pună bolovanul și nici nervii nu-mi mai sunt atât de contractați după trecerea șocului din prima zi, cu lipsa lui Ilie. Mai trec în fiecare zi pe la casa cu obloane trase din Cuza Vodă, dar parcă numai din obișnuință... După două zile sunt deja saturat de trenul legănat dinspre Tulcea spre Constanța. Mirosul lui de cărbune ars (cum e cărbunele nostru cu putere calorică slabă, mai mult afumă decât să dea energie), presimt că o să-mi rămână impregnat multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
a se separa și fiecare își închiriază o altă locuință. Deși încearcă să se împace din nou, există un zid între ei. Mental, ea își spune că a terminat-o cu Tang Nah, însă fizic e incapabilă să renunțe la obișnuință - trupurile lor depind unul de altul. După fiecare ceartă, se duce înapoi la el doar ca să fugă din nou a doua zi. Într-o noapte, trece să o vadă, aducând trandafiri ca s-o felicite pentru noul rol pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le face mai evidente. Partea cea mai mult modificată este cea a fișelor din dosarul personajului principal, Traian Manu, care au fost incluse sub schița rapidă a unor personaje. În esență, modificările au Încercat să aducă Întâlnirea cât mai aproape de obișnuințele cititorului de proză, reducând, atât cât a fost posibil, partea de experiment, care nu a fost pentru autoare decât un travesti pentru a face să treacă ceea ce timpul când a Început să fie gândită această carte interzicea. Înțeleg reticențele față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici măcar nu aveam cum să dau un telefon la o ambasadă, la Amnesty International, la Helsinki Watch, la orice asociație de salvare a celor aflați În primejdie! Să vină cineva și, habar n-am cum, să mă scoată de-acolo! Obișnuință didactică: pauza de destindere. Își plimbă zâmbetul blând, Încurajator, pe fețele zâmbitoare din jur. Nu va reîncepe să vorbească decât după ce râsetele se vor opri și se va stinge și ultima vibrație a aerului. O mână econoamă are să adune grijulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
seama ce bine au să-ți prindă!”. Și a urmat o Întreagă poveste despre lungile lui călătorii prin țară, parcă spunea că este inginer silvic, un om stângaci, muncit, veșnic obosit, care transpira vorbind, se vede că nu prea avea obișnuința să scoată două vorbe... * Râsul ironic al Christei. — ...Stângaci, stângaci, dar perseverent! Pentru că lingurile lui, din geamantanul greu, cu care te-ai căptușit acolo, vor ajunge În bucătăria noastră! Și avea dreptate, bietul inginer de păduri, setul lui de bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i ceri ceva, ți-am interzis, e adevărat, spune? Deci, În momentul imaginat, sufletul pătimaș al mamei-Casandra se va legăna Între dorința ei normală de femeie-furnică-soldat de a căra În cuib-mușuroi ceea ce soarta i-a aruncat În față și obișnuința petrificată În cinci milenii de conviețuire de a considera orice interdicție a tatei ca funcționând sub regim de lege marțială, Încălcarea ei neputând să poarte alt nume decât VINĂ. It’s so hard to choose. Deci prima pornire ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
am dat seama că mai am de Îndurat cel puțin o oră, am fost de-a dreptul exasperat. Pentru ei, era mai ușor, veniseră să mă vadă și, mulți dintre ei, să Îmi ceară ceva concret. În plus, au și obișnuința, devenită plăcere masochistă, de a sta la cozi. Așa că, răgușit, cum știi că ajung după fiecare conferință, le-am spus: „Vă mulțumesc tuturor, dragii mei, pentru că ați venit să mă ascultați! Din păcate, trebuie să mă retrag, dar mai rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și vârstele copiilor. Aveau șase copii, patru fete și doi băieți. Cel mai mare, Grigore-Feirat, împlinise deja douăzeci și unu de ani, iar cel mai mic, Ioan-Murad, numai un an și câteva luni. Nu concepeau căsnicia ca pe o conviețuire consolidată prin obișnuință, ci ca pe un privilegiu de a se descoperi, de a se putea îndrăgosti mereu unul de celălalt. Și în acest veritabil exercițiu zilnic de iubire, relația lor nu se baza pe obligații, ci pe armonie. Se clădea, se consolida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
accident, să zicem... Sau în atelierul meu... Puțină otravă într-o ceașcă de cafea, nu?... Ultima oară eram chiar în spatele stâncilor, la cascadă, de ziua aniversării căsătoriei voastre, Alteță... Se priveau cu intensitate. Mâna lui Manuc se odihnea, dintr-o obișnuință de o viață, peste pumnalul de la brâu. Prin ferestrele deschise, se auzeau doar țipetele lăstunilor reveniți la cuiburile de sub streșinile casei. ― Aș putea s-o fac și în acest moment. O altă pauză. ― Dar nu poți. Vorbeau tot în șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]