1,702 matches
-
avea din plin. Obsedată de trecerea timpului, a timpului său inutil, privea mereu cadranul ceasului de parcă aștepta să se întâmple ceva, ceva ce nu mai avea loc, nu se mai producea. Dar, răbdătoare, ea continua să aștepte și să urmărească obsedant acele ceasornicului. Orele treceau însă indiferente la așteptările ei, amuzându-se de fiorii care o trezeau violent când acestea coincideau cu minutele, secundele. Superstițiile o țineau în gardă la orele fixe: 00:00; 10:10; 22:22 etc. Momente cruciale
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
că lucrez cu asemenea frenezie, Maddalena a luat-o ca pe un semn rău. — E ca și cum ne-ar fi drămuit timpul, zicea ea. Iar eu aș fi vrut s-o pot liniști, dar mintea mi-era năpădită de aceleași temeri obsedante: Roma se stinge, existența mea italiană ia sfârșit, iar eu nu știu când se va întoarce pentru mine vremea scrisului. ANUL PEDESTRAȘILOR GERMANI 933 de la hegira (8 octombrie 1526 26 septembrie 1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fapt... dacă nu cumva e câine... INAMICUL (În culmea jubilației, le dă sticla pe rând.): Așa, așa... Ba mai mult, mai mult decât atât, mai mult decât asta, mai mult... Hai spune tot, spune tot, spune tot... (Repetițiile sale sunt obsedante, el depune un efort enorm pentru a pronunța fiecare cuvânt, pare că într-adevăr devine mut întrucât îi sunt luate cuvintele din gură.) MACABEUS ( Fără să-l asculte propriu-zis pe PARASCHIV, adresându-se lucrurilor, pereților, mângâind diferite obiecte.): Știam, știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
așa... o să avem inundații. DOAMNA CU VOAL: Tot așa toarnă? BĂRBATUL CU ZIARUL: Tot. BĂTRÎNUL CU BASTON: La mine e deja apă-n pivniță. DOAMNA CU VOAL: Și la mine e umed. (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte repetitiv, obsedant.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Aplecându-se discret către cei doi și schițând un gest către BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Dumnealui așteaptă și el? BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu știm. DOAMNA CU VOAL: Noi, de când am venit... dumnealui cântă. BĂRBATUL CU ZIARUL: De un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
singur, era deja început. Pauză. BĂTRÎNUL CU BASTON: Totuși... nu cântă rău. BĂRBATUL CU ZIARUL: A, nu. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ne mai ține de urât. DOAMNA CU VOAL: Eu una am uitat complet de timp. (Pauză. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL repetă obsedant aceeași bucată muzicală.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Păcat că nu știm ce cântă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Eu nu mă prea pricep, dar pare ceva cunoscut. BĂRBATUL CU ZIARUL: Și mie mi se pare c-am mai auzit. BĂTRÎNUL CU BASTON; O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Unde scrie că e interzis fumatul? Eu nu văd să scrie nicăieri că e interzis fumatul. BĂRBATUL CU ZIARUL: După câte văd aici nu e interzis nimic. D-aia ne-omoară dumnealui cu violoncelul. (Pauză. Nervozitate crescândă. Melodia monotonă și obsedantă pare că pătrunde sâcâitoare până la oase.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, eu zic că trebuie să facem ceva. Doar n-o să putem aștepta toată viața în halul ăsta. BĂTRÎNUL CU BASTON: Mai ai puțină răbdare. O să obosească el până la urmă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu o aude și n-o vede, nici el, pe DOAMNA CU VIOLONCELUL; lingându-și degetele.): Bună. (Pauză. DOAMNA CU VIOLONCELUL alunecă de la unul la altul, dar treptat întrebarea ei obsedantă și neauzită se va orienta spre sală.) DOAMNA CU VIOLONCELUL: Dar cu violoncelul ce facem? BĂTRÎNUL CU BASTON (Către BĂRBATUL CU ZIARUL.): Huh, acu’ chiar că parc-aș ațipi puțin... BĂRBATUL CU ZIARUL: Ațipiți, ațipiți... Vă scutur eu dacă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
se trudește o viața întreagă să-și găsească echilibrul zdruncinat prin pierderea credinței. Amână mereu expunerea sistemului lui de filosofie. "Sunt un filosof inedit", mărturisește cuiva. Dar este nefericit, neliniștit și abulic. Geniul lui își dă toată măsura în admirabile, obsedante poeme. Antero de Quental este poate cel mai genial poet pe care l-a creat pesimismul, alături de Leopardi și Eminescu. Nimeni n-a cântat mai frumos ca el neantul cosmic - MIRCEA ELIADE "noaptea neagră, sora deznădejdii, noaptea solitară, nemișcată, densă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu miros stătut decât de posibilitatea de a o jigni cu banalitatea unor avansuri cvasisenioriale. 5 Există două ipostaze deosebit de vii ale acestei fete, pe care aș vrea să le am simultan În fața ochilor ca o concluzie a imaginii ei obsedante. Prima a dăinuit mult timp În mine, cu totul aparte de acea Polenka pe care o asociam cu praguri de uși și apusuri de soare, de parcă aș fi zărit Încarnarea Într-o nimfă a sărmanei ei frumuseți ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
a anumitor cuvinte sau tipuri de cuvinte (cum ar fi echivalentele rusești pentru fol amour sau langoureaux et rêvant) de care poeții lirici de mai târziu nu s-au putut debarasa timp de un Întreg secol. Într-un aranjament absolut obsedant, caracteristic iambului de patru până la șase picioare, un adjectiv lung și Întortocheat ocupa primele patru sau cinci silabe din ultimele trei picioare ale versului. Un bun exemplu de tetrametru ar fi ter-pi bes-cis-len-nî-ie mu-ki (en-dure in-cal-cu-la-ble tour-ments). Poetul rus tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mele de șah - un fel de spectacol mut, rapid, ce sugera noi armonii și noi conflicte; indiferent ce era Însă, aparținea unei categorii de senzații deosebit de Însuflețitoare și singurul reproș pe care i-l aduc astăzi este faptul că manevrarea obsedantă a figurinelor sculptate sau a replicilor lor mentale În perioada cea mai clocotitoare și mai prolifică a vieții mele, mi-a Înghițit prea mult din timpul pe care l-aș fi putut afecta aventurii literare. Specialiștii disting mai multe școli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
petice i-aș fi pus, cu povestea aceea m-am întâlnit însă de atunci de mai multe ori. Nu mi-am dat seama, la început. În felurite momente, în spații și în secvențe de timp neașteptate, povestea aceea revenea stăruitor, obsedant, cu mici schimbări în funcție de povestitor, de loc sau, de cele mai multe ori, de dispoziția mea sufletească. Nu mi-am dat seama de aceasta decât acum câțiva ani, la spital. Eram într-o rezervă cu un bătrânel care nu voia să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
factorilor întâmplători și... nepăsători. După ce i-a apărut prima carte, simțea că sunt doi. Ești fericit când îți trăiești viața cum dorești, nu cum vor alții. Venită la ordin și fericirea e sălcie. Fericirea - o enigmă cu iz testamentar, transmisă obsedant de la o generație la alta. Toate scenariile fericirii se nasc alterate. Secretul fericirii : când îți lipsește ceva, prefă te că îl ai. Fericirea tinde să ajungă o himeră a paranoicilor. Puținele clipe de fericire le simțim, de regulă, după încetarea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
istorie până la sufocare. Arheologii viitorului nu vor găsi din cultura coca cola decât cutii goale și sticle din plastic. Istoria este calendarul marilor ratări umane. Ce tânără ar fi istoria dacă s-ar contabiliza numai anii de pace. Istoria - această obsedantă piromană. Deasupra popoarelor mici a atârnat întotdeauna furculița lui Damocles. Deseori, istoria ne-a obligat să bem apă, mai ales când nu ne era sete. Drumurile istoriei sunt pietruite cu idealurile învinșilor. Bucuriile multor popoare au rămas în frigiderul istoriei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
autorului. Până acum istoria nu s-a deghizat decât în monstru. Popoarele expansioniste nu au timp să devină prospere. Istoria rămâne violatorul fundamental al condiției umane. Memoria istoriei îi reține pe cei care ucid popoare, nu indivizi. Istoria se repetă obsedant. Deși are destulă imaginație. Cotiturile istorice atrag și multe stârpituri. Firul călăuzitor al istoriei a fost aproape întotdeauna irațional. Istoria pendulează între eroare și oroare. Și în istorie amneziile se răzbună. Documentele ajung pe masa istoricilor numai după ce se frăgezesc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mână. Nu uita că prezentul este trecutul viitorului. Tinerețea știe să învingă. Dar nu are timp să-și savureze victoriile. În unele zone, timpul trece atât de greu, că îți ajunge un calendar pentru doi ani. Nostalgia este filonul unei obsedante restaurații. Amintirile erotice colorează feeric amurgul vieții. Știindu-se victorios, timpul nu poate evita aroganța. Văzut de aproape, prezentul pare o pădure de socluri goale. Copilăria revine, dar ca produs al senilității. Vârsta transformă dorințele în regrete. La bătrânețe, grijile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această acută nevoie de machiaj. Flacăra poeților este cea mai grăbită. Arta și iubirea sunt sevele fundamentale ale condiției umane. Obsedant este uneori chinul în fața pustiului incolor al foii de scris. Alchimia artei vizează transformarea perisabilului în etern. Arta poate transforma lava noastră intelectuală în sublim. În artă, mai mult decât în alte domenii, acționează principiul complementarității, nu al exclusivismului. Capodopera
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
este ursita ta!“. Deodată se învioră și mângâindu-i blănița ca argintul, zâmbi. „- Măi Surule, măi... tari frumos mai ești, măi!“ și-l băgă, cu grijă, în buzunarul da la surtuc. „Să ai grijă de el..!“, îi reveni în minte obsedant privirea lupoaicei. Oftă din adâncul sufletului, în semn că așa va face, și-și dădu drumul la vale pe potecă. Pădurea rămase învăluită în pâclă... într-o pâclă groasă, cu tainele ei de nepătruns... PARTEA A DOUA „Învrednicește, Doamne, inima
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
este îngropat și putred... decembrie, 2012 54 Rareș Tiron Istorisiri nesănătoase fericirii 55 Patimă primejdioasă i bine, Silvestru este nebun acum. La cei șaptezeci de ani ai săi, traiul i se scurge în dezordine, căci îl muncește amarnic același gând obsedant și pătimaș, și anume trecutul. Este crâncen chinuit, fiindcă nu reușește să astupe complet ușa prin care-i tot pătrunde-n minte. Și chiar acest trecut voi porni eu a-l descoase în continuare. Trebuie, însă, să-l previn pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
buzele. Dați-mi apă! Fie-vă milă! Cuvintele sunau ca un refren de pe o placă de pick-up zgâriată. Era de fapt aceeași voce pe care o auzea de ceva vreme și acasă în timpul somnului, și care devenise de-a dreptul obsedantă. Încercând să deblocheze ușa cu pricina, pe care în sfârșit o depistase, vocea care cerea intermitent apă, devenea tot mai stinsă, parcă invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
răspuns, când a venit rândul întrebării aceleia imposibile " Care este regretul cel mai mare al vieții dumneavoastră" simplu de tot: "Regret nespus faptul că nu am rămas mereu copil". Pe-atunci înțelegeam absolut totul. E drept că acest răspuns, repetat obsedant la diferite testări pentru că psihologii au imaginația atât de bogată încât fură testele unii de la alții -, m-a privat de primirea unor slujbe, dar asta nu mai prezintă importanță. Ce vină aveam eu, dacă niște evaluatori, limitați axiologic, nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
al tropicului era diferit, închis acolo, prizonier între pereții coșcoviți și cenușii; căldura umedă devenea apăsătoare, îmbibând trupul într-o sudoare ce părea că ia naștere chiar din oase, iar de la parter venea hărmălaia dezacordată a unei cumbia monotone și obsedante, cu vorbe porcoase și instrumentație ordinară. Începu să blesteme în gând momentul în care s-a lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela se va putea numi în continuare Amazonia. Încercă să distingă, în depărtare, cursul inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
un dialog între natura surdă, profundă și om. Jocul de răspunsuri ne trimite câteodată la o dispută, ca și cum natura ar încerca să se sustragă unei prezențe umane aproape androide, chiar agresive. Simțim la fel de bine elanul marilor lupte în gestul repetitiv, obsedant al muncii. Chiar existența melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
ar regenera toate mucoasele. Icnea, purificat. Întinerit, golit. Nu se mai putea liniști, sleit de puteri. Căzu într-un târziu peste birou, zdrobit. Palma luneca pe sticlă tremurând, bâjbâind. Căuta butonul lămpii, s-o stingă. În întuneric, vocea reveni sfioasă, obsedantă. Se amețise din ce în ce mai rău ?... — Jocul meu e mai periculos decât crezi, fetițo. Mult mai crud decât bănuiești... un joc al minții, calcul și fantezie. O minte mobilă, cu circuite fine, delicate. Îmi lipsește, e-adevărat, caracterul. Egoismul și orgoliul și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]