1,688 matches
-
face apariția la corn, trâmbițând. Caută să supună întreaga orchestră, dar viorile, cărora violoncelele le întrețin verva, își leagănă pașii fără să ia în seamă amenințarea ce e atât de aproape. Sonoritatea crește mereu. După ce răsună încă o dată motivul ritmic obsedant, urmează trio-ul. Scris în stil fugato, acest trio e plin de impulsuri. Câteva note în pizzicato fac trecerea către reluarea scherzo-ului. Iată-ne ajunși în sfârșit într-un moment când în pianissimo, pe sunetele prelungi ale coardelor, timpanul
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
recitalul s-a terminat cu o compoziție iugoslavă care relua teme balcanice. Publicul a aplaudat în picioare și a cerut revenirea pe scenă a cvartetului, iar bisurile au fost Doina din Clejani și Death Is the Road to Awe (melodie obsedantă și angoasantă de pe coloana sonoră a filmului The Fountain). De data asta, Kronos Quartet nu ne-au dus în adăpostul sigur al certitudinilor noastre, ci ne-au aruncat pur și simplu într-un teritoriu al neliniștii, unde e absolut necesar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
a face, ritualic, cu marsupii sonore care se dezvoltă în cascadă. Fraza muzicală nu este complicată, dar are, ca și în Child in Time, Stairway to Heaven sau Smoke on the Water (și multe altele) structura de fugă, cu reluări obsedante, spiralate, ce provoacă adicție. De ce scriu tocmai acum (cu atâta întârziere) despre cele două simfonii blues-rock? Pentru că m-au obsedat multă vreme în tinerețea mea, însă doar acum am fost în stare să și aștern ceva pe hârtie despre ele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
Stătea drept și cu atenția încordată, alunecându-și degetele pe țeava lungă și rece și simțind în spate tăria copacului, ca pe o a doua coloană vertebrală. Și în timp ce se gândea la tânărul acela, o altă imagine i se strecură obsedant în minte: antilopa pe care o împușcase cu un an în urmă și o văzuse zăcând neînsuflețită la picioarele lui, cu limba atârnându-i în praf; și când o ridicase, era de atât de puțin timp moartă, încât i se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
vicios al tranziției. 4. În 1989, ce fel de evoluție anticipați pentru România și Europa de Est pentru următoarele două decenii? Au fost speranțele dvs. în general confirmate sau înșelate? Către sfârșitul lui 1989, pe măsură ce prăbușirea comunismului se confirma, câteva întrebări deveneau obsedante: cum aveau să reacționeze minoritățile? Cum își vor construi dialogul RFG și RDG? Ce se va întâmpla în Kosovo? Ce anume va însemna pentru Comunitatea Europeană "intrarea în Europa"? Cu toate acestea, nu am putut să prevăd nici reunificarea germană
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
cu un spectacol de penetrare urbană acută și acidă - Sado-Maso Blues Bar - care accentuează punctul forțe al creațiilor regizoarei: atitudinea reactiva față de o realitate socială extrem de vulnerabilă. În STOP THE TEMPO - Teatrul LUNI -, Gianina Cărbunariu valoriza un triunghi săturat de obsedanta supraviețuire în fugă de la un job la altul, de la o zi la alta, de la o Românie cu identitate incertă la o Românie-reclamă penibilă la detergent. Trei tineri bântuiau nopțile prin cubluri, încercând să se deconecteze de la vârtejul care le torpila
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
neguvernamentale ostile au parte de un tratament la fel de nerealist din partea lui Năstase; el încearcă să dubleze vocile critice cu unele obediente. Președintele PSD cere activiștilor să-și facă fiecare „câte două ONG uri acasă“. În sfârșit, din stenograme răbufnește o obsedantă preocupare pentru imagine și în ordinea de idei a liderilor PSD, pentru manipulare și intoxicare. Năstase dă dispoziție ca la TVR să se folosească cuvântul „minciună“ când se relatează motivul invocat de liberalul Stolojan pentru care a absentat de la Alba
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
la cel românescă și-a deplasat substanțial atenția spre zonele mai puțin lămurite ale antichității și medievalității, spre misterele biblice, ale ezoterismului, alchimiei, templierilor etc., în format de policier. E o modă și asta care, precum la noi moda romanului „obsedantului deceniu“, va trece. Cu siguranță. O sută de ani de zile la Porțile Orientului a apărut în cea de-a treia ediție la Polirom. În acest roman ați mers „pe structuri sadoveniene“. Cum v-au influențat scrierile lui Sadoveanu? M-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
vacanță. La fiecare început de vară răspundem la aceleași întrebări idioate, cu tentă jurnalistică, ce se învârt în jurul temei contrafăcute a turismului cultural, numită „lecturi de vacanță“. Ei bine, eu cred că tocmai în vacanță trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune cărți. Nu prea cred în „lecturi sifon“ de vară. Sifonul livresc poate fi lecturat oricând și mai degrabă după toropeala muncii decât la adierea brizei de dimineață. Eu asociez vacanța cu cele mai frumoase lecturi. Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
acolo simt eu cel mai bine emoțiile artistice și nu numaiă, apoi în inimă. Și nu oricum, ci rău de tot. Pitică la înălțime pe lângă uriașul (căpcăunulă Diego Rivera, Frida Kahlo părea să fie o școlăriță cuminte, în imaginile ei obsedante cu cozile împletite peste cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea și face din respectiva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
sunt eu și ceea ce este în capul meu, declarase Frida. Ce-i drept, cu excepția lui Vincent van Gogh (ale cărui autoportrete în avalanșă programatică pot fi zărite la muzeul van Gogh din Amsterdamă, nici un alt pictor nu are atâtea autoportrete obsedante (despre Frida dinafară și cea dinăuntru, ori despre ambele Fride, siameze terifianteă precum Frida Kahlo. Părul ei împletit în cozi rar s-a desfăcut și atunci doar ca să puncteze o răscolire, o devastare interioară, o traumă, moartea ei trăită de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
Integrat „obsedantului deceniu” al literaturii române contemporane, Marin Sorescu scrie trilogia Setea muntelui de sare despre care însuși declară: Formula dramaturgică propusă de autor neagă tradiția, tiparele recunoscute în teatrul contemporan, chiar și nonconformismul esteticii absurdului, devenit previzibil prin reiterarea motivelor și
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
de excepție. în partea a treia a Simfoniei - Scherzo - revine pulsul activ din prima mișcare a simfoniei. Expozeul tematic conduce de fiecare dată spre rememorarea motivului principal, cel al destinului, fiind o reîntoarcere la atmosfera dramatică a primei părți. Motivul obsedant al celor patru sunete reapare într-o formă aproape identică, servind de astă dată ca material de construcție unei mișcări de o energie imperativă. Tonul este sumbru și misterios. O primă temă, plină de frământare apare în pianissimo la viole
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
al II-lea, este înregistrată și la sfârșitul primului volum al romanului Moromeții: și reluată, ca pentru confirmare, în finalul volumului al doilea: Acest "eu” este conștiința auctorială, căreia, de fapt, îi revine misiunea de a răspunde la întrebarea devenită obsedantă pentru Ilie Moromete: „Dar socoteala ciobanului e achitată?” Spațiul microcosmic Titlul romanului Moromeții face trimitere la o pluralitate, este romanul unor personaje legate printr-o filiație care poate fi întâmplătoare, impusă sau acceptată. Toate aceste caracteristici sunt și elementele care
„Moromeţii” - cronică de familie sau roman social-istoric?. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
Am două variante: să mă împrietenesc cu o româncă, sau să am o relație cu un bărbat. O relație de prietenie cu o româncă e greu de realizat. E penibil. Toate femeile pe care le-am întâlnit până acum vorbesc obsedant doar de moșii și babele lor. Îmi doream să uit, să râd, să mă plimb într-o companie plăcută și mă trezeam că mi se povestește de câte ori îi schimbă pampersul, cum îi măsoară tensiunea, dacă moșul se scoală noaptea sau
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Africa, SUA). Faptul că s-au născut în alt loc îi îndreptățește să se simtă de pretutindeni și de nicăieri, locuitorii unui spațiu deschis, fără bariere de limbă ori timp. Opera Desperado se vrea internațională, cu toate că se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în toate capitolele. Își zice Faust (diavolul e la fel de obsedant ca țărâna, semnul omului pieritor), îl cunoaște pe Mirabilis, "și astfel a început straniul meu destin". Mirabilis îl inițiază în "acea veche credință", și anume că Dumnezeu a creat Moartea iar lumea e predestinată Răului. Păcatul se moștenește din generație
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
apa emoției adevărate, și încercarea de a evada din ea. Încercarea e sortită eșecului. Poemul se eliberează nu prin fugă, ci prin creație. Eliot e mulțumit că a pus în imagini ce îl apăsa. Aceste imagini sunt cel mai adesea obsedante (grădinile, Maria, apa și reînvierea, marea, oasele, copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de primă importanță să nu uit anii trăiți în România - de Vlad și de mine -, ani ce trebuiau să sfârșească odată cu plecarea absolut necesară și cu instalarea noastră definitivă în Occident. Voiam să-mi explic mie însămi rațiunea interesului meu obsedant, din acei ani, față de evenimentele ce se desfășurau dincolo de Cortina de Fier în România și repercusiunile lor asupra vieții noastre din Paris. A existat o vreme când nu reușeam să mă eliberez de obsesia Exilului românesc, de problemele României încătușate
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
firească în viața pe care o ducem în Franța, perspectiva s-a schimbat, timpul angajării și al acțiunilor dictate de evenimente s-a îndepărtat de mine. În schimb, nimic nu va putea șterge amintirea anilor ’50. Românii numesc acești ani „obsedantul deceniu“, pentru că au marcat marea cotitură făcută de istorie, momentul asfințitului, când trecutul nu dispăruse încă de tot la orizont, când oamenii, locurile, atmosfera lumii românești, așa cum o cunoscusem până când regimul comunist a pus mâna pe putere, palpitau încă sub
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
acei ani ’50, pentru a cunoaște totul, pentru ca legăturile strânse și îndoielile să dispară. Pentru ca experiența să ne învețe că nu există altă ieșire pentru noi. Doisprezece ani aveau să se scurgă până la plecarea definitivă, doisprezece ani ce au cuprins obsedantul deceniu, atât de bine numit, rămas în memoria colectivă ca epocă a marii întorsături, când totul s-a prăbușit în era totalitară care a dus cu ea definitiv o anumită imagine a României. Am reușit să depășim urmările nenorocitei noastre
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
porți, din cauza aceluiași regim polițienesc, pe care URSS îl impusese, după război, cu aprobarea tacită a Occidentului, vecinilor săi europeni. Odată scăpată de acolo, am simțit o mare uimire când mă gândeam că și eu am trecut prin așa ceva! În timpul obsedanților ani ’50, pe vremea închisorilor, nici nu ne bănuiam viitorul. Orizontul părea ferecat pe vecie. Nimic nu lăsa să se bănuiască faptul că, într-o bună zi, va sosi din Rusia Sovietică un Soljenițîn care va descoperi întregii lumi neîncrezătoare
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
1 (unu) birou, un dulap cu 4 uși și una bibliotecă, toate lustruite negru. Însemnările Sandei și ale lui Vlad Stolojan au drept cadru cronologic perioada cuprinsă între anii 1948 și 1962. Pentru locuitorii țărilor din Est, această epocă reprezintă „obsedantul deceniu“, cel al dictaturii și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii, de succesorii săi și de complicii lor, al Gulagului omniprezent și al „luptei de clasă“, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în Rapsodia pădurii. Lumea adâncurilor este tărâmul unde se adună neliniștile ca-ntr-un sabat. Revenirea la suparafață reprezintă ieșirea la o stare neutră, deci neinteresantă pentru poezie, dar este rândul chemărilor alpine să treacă pe prim plan, să devină obsedante: „Dacă umblu și mă zbucium, laud munții și-i cutreier Simt că sunt o-ncrețitură din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Munții „veșnici” și „codrii” configurează o rezervație naturală eternă; cântări în lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]