142,832 matches
-
a bretonului îi face buzele să tremure. lungit sub spaliere motanul picu pe care frau faust i l-a lăsat în grijă lui fräulein anne când a plecat „la germania lor acolo” cum spune olena o privește la fel de verde cu ochii mijiți. „un cățel sălbatic în blană de mâță doamne ferește” a auzit-o uca zilele trecute pe femeia de serviciu povestindu-i în mare taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
gândesc la noi cum mergeam alături când nimic nu ne-ar fi putut despărți alunecăm unul prin altul în adânc lacul subteran sclipește semințele au germinat în tăcere am putea adormi la marginea lor deasupra sunt dealuri și păduri jos ochiul cel verde întunecat acolo unde un felinar pâlpâie lumina lui se insinuează odată cu mâna ce se strecoară pe sub guler mângâind pielea răcorită de vântul nopții dimineața macaralele strivind carnea în mijlocul orașului când brusc apare acel ceva care arde pe dinăuntru
Imagini de august - după Kristofer Flensmarck by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/5791_a_7116]
-
cînd să le dau la o parte Cum nu mai scînteiază Cînd să le arunc peste bord Cum se lipesc ca negii de neuroni Poate dacă aș vorbi mai mult mi-ar ieși Pe gură pe nas pe urechi prin ochi Prin buricele îngroșate ale degetelor Să înjur să pomenesc toți dracii Grîul soarele dumnezeii mamii lor Mari grămezi de rumeguș pe malul rîului Chiar lîngă pădurea verde Unii spun că ar fi bun pe cîmp în loc de bălegar Alții iau cîte
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
glose referiri aluzii sporește într-atît bibliografia simțurilor încît uneori joacă rolul unui afrodiziac dar ce închide-n sinea sa? ce-nvîrte în spadele-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinați ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
Ioan Es. Pop până la doi-trei ani, îngerul tău șade în apropierea ta. sunteți cam de aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat, la doisprezece toate simțurile ți s-au îngroșat, la treisprezece s-au mutat în pântece, iar la paisprezece sub buric. acum ești pe de-a-ntregul al
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
înveți să te vaiți de carne bolnavă - ai uitat demult că cel ce stă acum deasupra ta avea loc în pat, lângă tine. nu, încă n-a urcat atât de mult încât să nu-l poți vedea chiar deloc, dar ochiul tău nu se mai ostenește să vadă nici măcar lucrurile grele din apropiere. cântărești acum o sumedenie de oase și de cărnuri singure. simțurile dulci ți s-au închis. în locul lor te lupți să îți salvezi carnea cea grea și oasele
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
într-un sac și duși la râu ori în zăvoi câteva zile o tot lungeam și îi spuneam că mi-e foarte greu să aleg doar unul pentru că toți sunt la fel de frumoși și seamănă leit între ei o priveam în ochi și o mințeam cu seninătate așa cum se cade să privești moartea și să o minți Inima beznei uneori simți că cineva stinge lumina din tine și dispare o dată cu ea mult prea repede ca să-i prinzi mâna și să-l afli
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
ori apoi se ridică în capul oaselor și se privește într-o oglinjoară de mână a mai îmbătrânit puțin i-au apărut câteva puncte negre și parcă i-a încolțit nițel mustăcioara gâsca s-a așezat cu labele la coada ochilor ei și n-o să-și mai ia vreodată zborul de-acolo se pipăie i-a crescut gușa a mai pus pe șolduri iaca și pe fund picioarele i s-au îngroșat și ele sau poate doar i s-au umflat
Poezii by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/6058_a_7383]
-
camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb decorul și rămân bucăți
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz pe coridoare obscure în săli de disecție schimb decorul și rămân bucăți de carne măruntaie dintr-o biografie ca vai de ea și nu-i adevărat că ai străpuns bariera
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
spațiul care te cuprinde și cuvintele o mână de oase între două morți între mâna dreaptă și cea stângă așadar te așezi și aștepți ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viața mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb În larg se clatină pânza și tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică înveți și uiți scrii și pielea devine aspră ca o piele de animal în oglindă desfaci
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
în voia întâmplării imaginea-i tristă și vai se tot cerne la moară roiesc pașii ca sângele mustind în țesuturi și-un zgomot de muște împânzește auzul eu urmez scările din oglindă ies din scenă recitind textul fața lui întoarsă ochii lor mă privesc înspăimântați și dispar treaptă cu treaptă în rama pânzei domnișoarele de onoare și eu străbat oglindă după oglindă cu fața înfiptă în realitate cu palmele coborâte în zadar de pe cruce. Până la desfacerea lumii și nu îți ascund
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
copil Și el se bucură că-i roșie, rotundă, și-i ușoară; Se joacă din amiază pînă-n seară, Apoi vine acasă și tiptil Se bagă-n așternuturi și așteaptă Să-i crească Îngerul la creștet, să-i îngîne, Lin mîngîindu-i ochii-nchiși, o rugăciune Cu fluturi, nasturi, și c-o rouă înțeleaptă, Și cu feliile de pîine unse cu magiun, Și cu susan în rolă, cu halviță Prelinsă, descleiată în șuvițe Sub perna lui, cu zahăr candel, bun De supt în
Arunci o minge-n brațele unui copil… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6117_a_7442]
-
psihologic se va fi ascunzând în această preferință care încalcă vădit și grav o regulă a jocului genealogic, temeinic stabilită în viața societăților din toate timpurile? Toate femeile stau într-o garderobă și se lasă îmbrăcate abia după ce milioane de ochi se fac cheutori care se închid odată cu buricele degetelor care au călătorit peste oceanele în care atît de fericit s-au scăldat, că și transpirația lor poate fi roua cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
cearșafurilor care s-au ostenit în toate nopțile iubind, fie lăsate la marginea patului, umbre boțite în graba gesturilor ce se ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
vii care par morți de mult În ei înșiși, în mine. Din acest oraș De unde încă n-am plecat Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea care din întâmplare Deocamdată Încă
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
litere și cuvinte din toate limbile pământului a fost o ușurare și o binefacere pentru toți. după unii chiar asta ar fi fericirea după unii zic după unii - e noapte cu palmele-mi mătur cifrele de pe pleoape și cu patru ochi văd vocala imensă a lunii.
Invazia cifrelor by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/6105_a_7430]
-
fost dar ce vorbesc eu aici? macaroanele au ieșit delicioase convorbirile telefonice cu soția au fost normale (după șase minute de tăcere) - Se construiește, a fost concluzia lui khasis. - E un lucru minunat. Oamenii construiesc, mănîncă dulciuri, oftează, zîmbesc, închid ochii și mor. În fine, se vorbește mult despre chestia asta; aici intervenim noi, bineînțeles, în cazul în care punem pe picioare un a.f Ultimul Leac - servicii funerare complete. - Sună al dracului de bine, omule (o scurtă pauză). Și dacă
Poezii by V. Leac () [Corola-journal/Imaginative/6076_a_7401]
-
de bloc, alții în stații lunare. Sîntem un miceliu vast, cîntător. Acoperim pămîntul cu sputa noastră corozivă, fantastă, cu cultura noastră de circuite integrate și biți; asemenea penicilinei pe o lamă de sticlă într-un laborator ne înmulțim frenetic sub ochiul scrutător al neantului; adiem la unison în vîntul frecvențelor radio, ne agităm armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
trotinetă și poartă ochelari nu că n-ar vedea bine dar îi place ei să se dea intelectuală să nu poată fi acuzată că e doar un pretext pentru sex pentru o tulburare a cărnii adică sau avînd grijă de ochi să se spună că nu e (încă) oarbă niciodată nu se îmbracă bine știe că oricum apreciezi mai mult femeile dezbrăcate e semi-virgină & semi-frumoasă de aceea cumva încearcă să se facă mică și e înduioșătoare în agitația ei patetică ea
poemul săptămânii by Romulus Bucur () [Corola-journal/Imaginative/6155_a_7480]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi melancolie, la slava libertății și la chipul de vată al disperării universale. îți pun un bănuț în palmă, după care pot să te omor cu sînge rece
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
Adrian Popescu El poartă numele psalmistului biblic, al regelui din Ierusalim, De aceea cântă și dansează cu plăcerea celor aleși, Nu e prea înalt pentru vârsta sa, nu e nici prea voinic, Dar are ochii deja deschiși spre miracole. Dacă pe cântărețul-cu harfă, viteazul cu praștie, Sculptorii Florenței, acolo, la Curtea Medicilor mei, L-au plăsmuit plin de o regalitate adolescentină, Pe el numai Angela ar putea să-l deseneze, tremurat, Siluetă parelnică, pășind
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]